Treceți la conținutul principal

Controlul, actiunea si cum sa fim pozitivi

Sa reusim sa fim pozitivi inseamna sa reusim sa fim corecti cu noi insine, iar acesta poate fi un raspuns ce are legatura cu ce este in mediul interiorului nostru si nu in exteriorul nostru. Daca ceva din exterior ne deranjeaza sau nu concorda cu o realitate cu care ne confruntam, indiferent cum se prezinta ea, poate ca raspunsul il gasim in interiorul nostru. Daca avem situatii cand chiar suntem sau ne simtim neputinciosi si altcineva detine sau preia controlul, aceasta nu ne este nici pe plac si nici nu recunoastem ca asa stau lucrurile. Recunoscand, ar insemna sa spunem franc ca suntem slabi sau situatia ne depaseste sau se suprapune cu ceva care ne framanta din interior si nici asta nu este prea usor de materializat. In astfel de situatii trebuie sa gasim si sa analizam cu pricepere tot ce tine de putinta, potentialul sau cunostintele noastre si sa acceptam limitele pe care le avem fiecare dintre noi. Sa le cunoastem sau sa le recunoastem. In situatii cand ceva din exterior ne deranjeaza sau ne afecteaza intr-un fel sau altul, avem reactii pozitive sau negative, de acceptare sau de respingere, iar acesta poate veni ca un raspuns la exitenta unor probleme venite din interiorul nostru si care chiar ne surprind uneori. Aceste reactii pot avea legatura cu existenta inconstientului nostru, singurul depozit al istoriei noastre personale si nu numai. Reactiile noastre, ne fac uneori sa tresarim sau sa ne intrebam pentru care motiv am spus sau gandit anume un raspuns. Este nomal sa ne intrebam, dar este normal sa ne analizam indeajuns de bine incat sa reusim sa ne dam un raspuns corect si viabil, iar autocontrolul care vine din noi nu-l putem sechestra la nesfarsit, motiv pentru care pierdem controlul unor situatii sau chiar ganduri, incat starea latenta in care au stat unele momente, evenimente sau reactii care ar fi putut fi exteriorizate, vor incerca sa iasa la suprafata ori de cate ori va gasi momentul pentru ca noi sa le putem constientiza.
Si pentru ca ne referim la control, ne intrebam adesea cine pe cine controleaza si ajungem sa gasim raspunsul in toata constructia noastra cu istoria ei cu tot. O privire generala asupra noastra ne va face sa avem un raspuns imediat daca vrem. Acolo unde exista probleme de rezolvat nu se vor rezolva de la sine oricat vom incerca sa le controlam, control care va slabi din inlantuire in diverse situatii, cand ne va face sa ne simtim sub controlul altora, nedandu-ne seama ca nu are legatura cu exteriorul decat in masura in care se intersecteaza cu nemultumirea sau negativismul manifest din noi.
Sa fim pozitivi, la prima vedere pare usor de realizat, dar viata de fiecare moment ne atrage atentia ca nu reusim intotdeauna, uneori suntem doborati de evenimente exterioare.
Sa gandim pozitiv din ce in ce mai mult, indiferent de situatie, este un beneficiu adus vietii noastre si il putem transforma intr-un exercitiu pe care sa il transmitem de fiecare data mintii noastre ca pe o comanda de executat. Acest exercitiu, fara indoiala, ne va fi benefic si sanatos. Ca si in sport: cu cat miscarea este mai sustinuta, cu atat se vor micsora crampele musculare, mentinandu-ne o sanatate de invidiat. Cam la fel se intampla si cu gandurile noastre. Sa ne imaginam ca avem un mare rezervor pe care trebuie sa-l umplem cu...pozitivism si sanatate, iar ocupatia lor (a gandurilor) va fi aceea de a ne transmite o stare de satisfactie si implinire.
Voi incerca sa recapitulez, pe scurt, ce am scris mai sus:
a) gandirea pozitiva face minuni;
b) cunoasterea si sustinerea interioara ne va face mai fericiti;
c) creativitatea si actiunea ne va umple sufletul de incantare;
d) iar curajul ne va face sa infruntam necunoscutul, eliminand frica si neputinta.

Controlul pleaca in primul rand din gandurile noastre, noi le alimentam cu pozitivism, cu negativism sau actiuni care pot fi de bun augur sau nu. Daca reusim sa detinem controlul asupra evenimentelor pe care le-am depozitat in interiorul nostru ca pe niste "rufe murdare" in ideea ca ne vom ocupa de ele mai tarziu sau niciodata, atunci ele vor incerca sa iasa la suprafata preluand controlul asupra noastra, situatii in care ne face sa ne simtim neputinciosi, iar neputinta ne face fricosi, superstitiosi si negativisti.
Noi, functionam ca orice masinarie, cu diferenta ca suntem inzestrati cu gandire, vorbire, simtire, curaj si creativitate, toate acestea punand in miscare dorinta de a trai mai bine. Randamentul, atunci cand reusim sa detinem controlul sau sa stim ca detinem controlul este maxim si calculat la parametri existentei noastre in satisfactie. Eliberarea din incorsetarea grijilor problematice stranse undeva in interiorul nostru ne va face sa simtim ca totul este posibil, chiar si sa zburam (la figurat, desigur).
Sa preluam controlul propriei noastre vieti inseamna sa ne cunoastem putinta si neputinta, sa fim sinceri cu noi si sa ne facem o analiza reala. Limitele, ele exista oricum si oriunde, trebuie doar sa le acceptam asa cum se cuvine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate