luni, decembrie 30, 2013

La multi ani 2014!





Anul care va incepe sa fie mai bun, sa avem liniste sufleteasca, bucurii, multumirea fiecarei zile, ganduri bune si sa facem ca totul sa fie magie in viata noastra, indiferent care vor fi provocarile. 

Acesta este gandul si urarea mea catre voi.

La multi ani tuturor pentru 2014!

sâmbătă, noiembrie 02, 2013

Cum sa interpretam cosmarurile noastre?

Foarte multi dintre noi am avut sau inca mai avem cosmaruri sau am ramas cu amintirea unui/unor cosmaruri care ne provoaca disconfort. Se intampla ca de multe ori, daca suntem intrebati care este cosmarul de care ne amintim cel mai frecvent, cu siguranta ca vor veni in minte o multime de astfel de cosmaruri, cu diferenta ca la unii dintre noi intai apare emotia atasata si dupa aceea apare imaginea cu care se deruleaza respectivul cosmar. 
Dar ce ascunde in spatele lor aceste cosmaruri si cum sa le interpretam? Cosmarurile sunt catalogate a fi o amintire a unui eveniment care a avut loc candva sau chiar prelungirea unor evenimente care nu ne apartin (preluate sau transmise) sau o emotie a unui eveniment trait de care ne aducem sau nu aminte dar care declanseaza imagini inducand emotii negative. Asa se face ca uneori nu stim sa interpretam motivul pentru care se instalazeaza un cosmar, dar motivele exista, chiar daca nu le constientizam. Poate fi in structura noastra mesaje si emotii transmise inca dinainte de a fi conceputi sau pot fi transmise in perioada cand mama ne poarta in pantec. Emotiile si trairile se transmit catre noi ca o energie pe care o asimilam ca o matrice fara ca noi, mai tarziu, sa cunoastem sau sa recunoastem cauza si se poate sa nu aiba legatura directa cu noi. 
Chiar daca o vom intreba pe mama, cu siguranta ca nu-si va aminti de emotiile si trairile din toata perioada cat a durat sarcina, decat in masura in care va reflecta profund amintindu-si crampeie din toata aceasta perioada sau evenimente majore care au marcat-o si in niciun caz nu va face vreo legatura directa cu noi. Este posibil sa se simta vinovata daca i se va pune aceasta intrebare sau daca va constientiza ca sansele ca ea sa fie transmitatorul acestor cosmaruri o va face sa se simta vulnerabila si-i va creste mai mult vinovatia cu cat va analiza mai profundt. Sunt insa si situatii cand in familie atmosfera nu este una armonioasa, motiv pentru care mama va avea de suferit din pricina aceasta transmitandu-ne stari si emotii care mai tarziu vor prinde contur materializandu-se in cosmaruri sau frici diverse, fara ca noi sa fi experimentat ceva de genul acesta. 
Bineinteles ca exista si situtii cand frica este construita de noi prin prisma diverselor experiente traite si resimtite ca a fi periculoase si astfel dezvoltam o panica la care i se adauga emotia respectiva si facem tot posibilul sa ne protejam intr-un fel sau altul, insa frica este atat de puternica incat incepe sa se contureze imagini care ne sperie si ne face sa ne trezim inspaimantati, transpirati, cu inima batandu-ne foarte puternic si teama de a mai inchide ochii. Cosmarurile au ca baza frici conturate din diverse sperieturi mai ales cand suntem copii, iar restul il va face imaginatia noastra, construindu-ne un intreg peisaj inspaimantator cu emotii atasate si in mare parte negative, care ne fac sa tremuram chiar si atunci cand doar ne amintim un anume cosmar. As dori sa mentionez un aspect foarte important si anume ca cele mai multe cosmaruri sunt nefondate, ireale si construite de propria noastra imaginatie, de propria gandire pe fondul unor sensibilitati exacerbate, lipsei de incredere, lipsei de vointa sau teama de a infrunta ceva sau pe cineva, chiar daca acela suntem chiar noi.
Sunt insa si cosmaruri care se formeaza pe un fond real, cum ar fi un accident grav de masina, boli diverse cu urmari vizibile in detrimentul sanatatii si a unei vieti care pana atunci o considerasem a se desfasura in limite normale sau boli care in urma lor lasa transformari si deteriorari ale corpului vizibile.
Cum sa ne infruntam cosmarurile si sa le interpretam?
Inainte de toate este necesar sa fim atenti la emotia transmisa si intensitatea ei, cu cat este mai puternica cu atat ne simtim mai vulnerabili, prin urmare trebuie sa constientizam ce anume ne-a declansat cosmarul inainte de a ne fi culcat si la ce anume ne-am gandit inainte de a ne fi dus la culcare. Este important ce gandim inainte si ce emotii atasam. 
Daca, de exemplu, gandim ca ne este frica sa stingem lumina ca se va face intuneric, iar intunericul, am fost de cele mai multe ori invatati, aduce ceva rau, cu siguranta ca visul va urma gandul transmis (ca un cordon) si ca atare vom avea un cosmar in care se instaleaza intunericul sau ne simtim sufocati sau ca cineva sau ceva ne apasa incat vom simti ca ne sufocam efectiv. Este foarte important cu ce ganduri mergem la culcare, ce traim si experimentam in ziua respectiva, ce emotii am avut si cum le-am depasit. Este la fel de important sa ne eliberam de toate gandurile negative inainte de a merge la culcare pentru a reusi sa avem un somn linistit si fara surprize. 
Cosmarul este un ceas cu alarma care ne atentioneaza ca ceva nu este regula cu noi si trebuie sa-i dam atantia necesara gasind cauza care a dus la efect si nu sa amplificam efectul. Emotiile sunt de fapt atentionarea reala de catre creierul nostru care ne transmite mesaje si unde este necesar sa lucram. 
La fel de important este modificarea unor scene si emotii negative din cosmar astfel incat sa le transformam in emotii si energie pozitive, poti rescrie chiar finalul modificand intensitatea astfel incat sa te simti confortabil.
Lucreaza cu imaginatia ta creativa si cu energie pozitiva si aducandu-ti aminte ca tot tu ai fost acela care ai introdus imagini in cosmarul tau si emotii negative. Poti avea propriul jurnal de vise, astfel incat sa poti vedea daca unele se repeta, jurnal in care sa scrii tot ce iti amintesti, toate emotiile si tot ce consideri ca este important. 
Imagineaza-ti ca esti un regizor sau un scenarist in visul tau si vei vedea transformari. Succes!

p.s.. Este doar o mica parte din interpretarea matricii energetice a cosmarurilor avute.

vineri, octombrie 25, 2013

Cine suntem in relatia noastra?

O intrebare care mi-a ocupat mult timp din viata mea, o intrebare cu multe raspunsuri am considerat eu multa vreme. Dupa indelungi studii si experiente luate din viata mea si a altora, am considerat ca raspunsul este unul singur. Mi-a fost greu sa accept ca exista un singur raspuns la o intrebare simpla dar complexa, depinde cum o privim si ce simtim cand dorim sa o analizam. Inceputul nu porneste direct cu noi, ci inceputul exista in acel loc in care ne-am nascut si am primit primele indrumari pentru viata si primele exemple pentru viata. Si nu neaparat cei 7 ani de acasa. Perceptia noastra cu ce se intampla, cum primim, ce simtim, ce acceptam sau ce eliminam, este foarte importanta. Dar la fel de importante sunt sentimentele noastre de atasament incepand cu unul dintre parintii nostri, pentru ca in acest caz acest atasament ne va conduce drumul si alegerile in viata noastra, indiferent daca relatia este una buna sau nu cu acel parinte. In ambele cazuri facem alegeri si ne ghidam traiectoria in viata dupa aceste atasamente, ori ca dorim sa demonstram cine suntem dupa principiul "eu sunt mai bun ca tine", ori dupa " iti arat eu cine sunt", ori "nu voi fi niciodata ca tine", ori "vreau sa fiu ca tine" etc. Sunt perceptii ale unor stari pe care le plantam in mintea noastra pentru a avea un motiv in plus in alegerile noastre sau uneori pentru a avea scuze pentru alegerile noastre.
Relatiile noastre nu incep cu partenerul/partenerii de viata sau cum facem alegerea/alegerile, ci relatiile noastre incep sa se contureze inca incepand cu relatia parintilor nostri. Oricat este de buna sau de rea (sa aleg doar extremele), oricum alegem modelele incepand cu ei, chiar daca uneori nici nu dorim sa recunoastem, mai ales in cazurile in care suntem afectati de modul parintilor de a-si conduce propria viata. Indiferent de situatie, informatiile primite in familie se depoziteaza in inconstientul nostru asteptand doar sa-i dam comenzi in a scoate la suprafata ce "consideram" ca ne-ar face bine. Diferenta este ca ies la suprafata informatii care uneori ne deranjeaza sau ne fac rau si atunci le ascundem sau le lasam sa treaca. Inconstientul nostru ne da exact ce avem nevoie, doar ca noi nu prea stim, in multe situatii, ce sa facem si cum sa rezolvam pentru a ne fi bine sau mai bine, chiar daca ajungem sa constatam ca ne doare, eliminand constient ipoteza ca trebuie rezolvat. Trecem mai departe, aducand alta informatie la suprafata, astfel protejandu-ne, cu diferenta ca cealalta problema/e a ramas nerezolvata. Acumulam mai multe informatii de acest gen si le depozitam in acelasi loc, inconstientul nostru. Cineva imi spunea ca i-ar fi placut sa nu existe inconstient pentru ca a ajuns la concluzia ca este inutil si ca este cel mai rau din toata constructia noastra. As putea adauga foarte multe la aceasta "dorinta" insa nu este cazul, este o discutie particulara si care face obiectul altui demers.
Pot adauga un singur lucru: inconstientul nostru ne leaga de existenta noastra, depoziteaza informatii cat nici nu ne putem imagina, ne protejeaza, ne ajuta doar atunci cand o cerem (verbal sau de cele mai multe ori mental) si este singurul "cu greutate" din toata constructia noastra, este depozitul uman cel mai mare posibil si fara limite. Cat ar cantari, daca se poate, toata informatia stocata? Greu raspuns...
Revenind la cum facem alegerile partenerilor, de cele mai multe ori prima alegere o facem fara ca macar sa constientizam si le facem constransi de probleme interioare nerezolvate, care ies la suprafata de fiecare data atentionandu-ne ce ar trebui sa facem pentru a ne fi bine. Numai ca primul impuls care ne avertizeaza trece neobservat, timp in care intervine constientul care, in functie de starea noastra de incredere, respect de sine, frica si multe altele care ies in fata noastra pe ecarnul mintii si al sentimentelor, ne forteaza sa facem alegeri in functie de toate acestea. Sunt multe situatiile cand facem alegeri nemultumiti din start dar mergem mai departe, cautand intotdeauna o rezolvare care este foarte la indemana si anume sa ne fie comod si sa nu ne infruntam "monstri interiori". Asta ne impiedica sa vedem dincolo de probleme si sa le infruntam, pentru ca lipseste curajul si increderea ca putem. Si in foarte multe din situatii, dupa multi ani de repetari, multi realizeaza ca se invart intr-un cerc vicios, ca relatiile seamana intre ele, ca partenerii au cam aceleasi calitati, defecte, frustrari sau ca seamana prea mult cu tata sau cu mama si devenim brusc nefericiti etc. 
Nu avem si nu vrem sa ne facem timp pentru noi, acesta este mesajul pe care il resimtim cel mai acut dar pe care, din nou il ignoram. Prin urmare, alegerea unui partener sau a unei partenere o facem cat se poate de constient, pentru ca ignoram primul mesaj si prima imagine care vine din interiorul nostru si pe care ni-l transmite inconstientul nostru pentru a ne veni in ajutor. Analizati-va acest mesaj, acest prim mesaj care trece neobservat pentru ca dorim sa facem asta, si-i lasam timp constientului sa-i ia locul intervenind si amintindu-ne ca avem frici, ca avem neincredere, ca avem complexe etc. Fiti mai atenti la mintea si sufletul vostru si lasati primul mesaj sa-si impuna amprenta si sa-l urmati. Daca este ceva de rezolvat, rezolvati si nu amanati sau ignorati, pentru ca se vor repeta greselile si alegerile ca intr-un perpetuum mobile. Stiu din proprie experienta ca la inceput ocolim problemele dar nu facem altceva decat sa acumulam mai multe si frustrari complexe impreuna cu stari care ne deprima.
In relatiile noastre suntem cei care am ales, iar cei pe care i-am ales sunt in acelasi carusel cu noi daca analizam cu atentie, chiar daca sunt situatii cand avem senzatia ca suntem condusi sau conducem. 
Sau altfel spus "cine se aseamana se gaseste, se cauta sau se recunoaste".

sâmbătă, octombrie 19, 2013

Vorbeste-i vietii tale! Incepe sa traiesti!


Poate parea, pentru unii, o mare dilema: cum sa vorbesc vietii mele? Da, de ce nu?! Vorbim cu Dumnezeu, vorbim singuri cand avem probleme, cand suntem nervosi sau in multe alte si diverse situatii care apar in viata noastra. Ce-ar fi sa ne asezam confortabil si sa vorbim intregii noastre vieti ca si cum comentam un film la care suntem invitati sau pur si simplu vizualizam. Suntem invitatii propriei noastre vietii! Cum suna? Derulati filmul inainte si inapoi selectand aspecte in care viata voastra si-a schimbat traiectoria, analizati ce a fost bine si ce nu, daca puteti schimba ceva sau nu si treceti la urmatorul eveniment care va atrage atentia. Oameni, evenimente, reusite, nereusite, suparari, traume, decizii bune sau nu, rautati etc., veti gasi o multime de stari care au compus viata voastra si sunteti cel/cea de astazi: multumit sau nemultumit. 
Viata noastra asteapta ca noi sa-i dam semnale si sa incepem sa o directionam, este ca un calculator careia ii transmitem o comanda. Comanda este la noi si indiferent cum o facem nu trebuie sa avem vreo teama ca suntem penibili pentru ca este vorba despre noi si viata noastra. Vorbeste-i ca unui confident si chiar nu conteaza cum o faci: interior sau exterior. Este momentul tau! Esti doar tu si viata ta! Ce poate fi mai frumos!
Tehnica: Linia Vietii


Suntem atrasi in fiecare zi intr-un cotidian care ne invarte ca intr-un carusel si cand ne oprim ne simtim debusolati si nu prea mai stim care este directia cea buna. In astfel de momente devenim abatuti, suparati si uneori chiar nostalgici dupa unele perioade mai relaxante sau cand consideram ca suntem bine. Aceasta nostalgie nu este una constructiva, asa ca cel mai bine opreste-te din drumul tau si priveste caruselul ca pe ceva care te-a facut sa-ti schimbi directia. Fa o analiza asupra vietii dar privind de undeva de sus si detasat. Descopera ca in toata aceasta alergatura, viata ta a ramas in spatele tau privindu-te cu detasare, nereusind sa tina pasul cu tine. Parca s-a dedublat. Opreste-te, priveste in spatele tau si asteapta sa traiesti in viata ta si impreuna cu ea, nu sa alergi ca si cum a-i fugi de ea. 
Nu esti la maraton si nu esti la concurenta cu propria-ti viata. Reintra, asculta-ti instinctul si porneste pas la pas cu propria viata. In acest maraton ai uitat sa traiesti, ai uitat sa simti, ai uitat sa auzi, ai uitat sa asculti si te simti de parca tot efortul apasa acum asupra ta ca un munte pe care nu reusesti sa-l dai la o parte. 
Elibereaza-te de griji, elibereaza-te de anxietatea cotidiana sau alte probleme care provoaca "pagube" psihicului si nu te mai ajuta sa privesti si sa simti cat este de frumoasa. 
Viata incepe atunci cand ii dai voie cu adevarat sa existe!
Tehnici: Linia Vietii, Aniversarea de 70 de ani, Cercul Excelentei

M-am gandit sa vin cu un exemplu din viata mea (din multe altele) si cum m-a ajutat, pentru o situatie care-mi dadea batai de cap cu atacuri de panica violente, una dintre frumoasele tehnici din NLP. 
In anul 1992 tocmai terminasem scoala de soferi si ma pregateam pentru examen. O fire emotiva, ma gandisem ca emotiile o sa ma acapareze atat de mult incat o sa ma incurce atunci cand voi da examenul pentru traseu. Numai ca nu a fost asa, nu am avut deloc emotii, nici la sala si nici la traseu, dar am avut surpriza ca dupa examenul final - traseu - sa am atatea emotii incat sa-mi tremure mainile si picioarele, impiedicandu-ma sa ma deplasez aproape normal. M-a amuzat situatia atunci cand m-am calmat, mai ales ca tocmai fusesem anuntata ca am luat examenul. Acum urma sa conduc, avand permisul in buzunar, dar problema era una majora: nu aveam masina. Asa ca oricine era dispus sa-mi dea masina eram extrem de bucuroasa. Nu s-a intamplat de foarte multe ori, dar aceia care au binevoit sa-mi dea masina se manifestau violent pe scaunul din dreapta si cu observatii care m-au afectat emotional atat de tare incat am inceput sa am o frica imensa de a ma urca in vreo masina. Condusesem, puse una langa alta zilele, aproximativ 2 saptamani. Anii au trecut, unul cate unul, si nu am mai reusit sa conduc vreo masina timp de 20 de ani. Imi doream atat de mult sa conduc incat faceam tot posibilul sa-mi infrang panica prin diverse metode. Nu am reusit, iar asta m-a afectat si mai mult, facand ca panica mea sa creasca doar la gandul ca as putea sa ma urc pe scaunul soferului. Am renuntat la idee, ma consolam spunandu-mi ca la urma-urmei nici nu am masina si...asta este! 
Nu a disparut dorinta! - si aceasta dorinta a fost foarte importanta atunci cand la cursurile de NLP am invatat cat de magica este tehnica Cercul Excelentei (una dintre multele tehnici) care m-a ajutat sa trec peste panica si s-o elimin, m-a ajutat sa-mi recapat curajul si increderea ca pot sa fac ce doresc si ce-mi place. A trecut 1 luna si jumatate de cand am masina mea si conduc fara nicio teama, fara sa ma mai impiedice absolut nimic. Sentimentul este de nedescris: libertate, independenta, incredere, mandrie, respect si dorinta de a depasi orice obstacol impus sau autoimpus. 



marți, octombrie 01, 2013

Spuneti NU violentei domestice!




Este al doilea an cand promovez o cauza importanta cu repercursiuni in multiple arii ale vietii si care de cele mai multe ori ne distruge sau ne inchide calea de a fi liberi in propriile alegeri si sentimente. Bulverseaza sufletul, mintea si directia in viata. O viata plina de intrebari, de suferinta si ratacire. O sa redau o parte din eseurile mele in care violenta domestica, manifestata in toate formele ei, distruge vieti si redirectioneaza drumuri care ar fi putut fi pline de multumire si bucuria propriilor alegeri.



Sa devenim mai buni si mai receptivi la tot ce ne inconjoara pentru a interveni atunci cand este nevoie, fara sa lasam ca timpul sa-si puna amprenta. 

miercuri, septembrie 25, 2013

Acum si Altfel


Viata incepe atunci cand ii dam voie sa existe cu adevarat! 

Intotdeauna avem o lista de intrebari. Intrebari care asteapta raspuns de cine mai stie cat timp in viata noastra care nu ne dau pace. Uneori ne facem un scop in viata din a ne pune intrebari iar asta poate duce la ratacire si nerecunoasterea propriilor noastre puteri si cunoastere care vine, fara exceptie, numai din interiorul nostru. Impreuna putem gasi calea catre aceste framantari, vom cauta raspunsuri si vom stabili care este drumul cel mai valoros pentru tine spre rezolvare, intelegere si iubire. Vom stabili drumul pe care il vom parcurge, iar puterea deciziei iti apartine. Eu doar te ajut sa-ti alegi metodele de a descoperi drumul spre propria ta viata. 
Crezi in puterea mintii tale? Crezi ca acolo si numai acolo exista rezolvare? Atunci puterea deciziei de a calatori spre drumul vietii tale este la un pas distanta.

Inainte exista framantarea care aduce anxietate. Anxietate care produce un cumul de probleme al carui capat nici nu mai stii de unde incepe. Prin consiliere psihodinamica la care se adauga frumoasele si ingenioasele tehnici din NLP (programare neuro-lingvistica), cateva tehnici de energii si teste psihologice, vom incepe calatoria spre cunoastere, un drum frumos, impresionant si surprinzator. Vei descoperi puterea mintii tale si cate poti realiza si schimba cu ea.
Primul pas este sa doresti schimbarea, sa crezi in tine si sa constietizezi cat esti de minunat/a. Experientele inmagazinate in inconstientul nostru ne poate ajuta sa avem o viata frumoasa. Subiectele de pe blogul meu promoveaza schimbarea, "discutia" cu interiorul nostru, magia din noi, sunt doar o parte din subiectele in care promovez frumusetea misterioasa a constructiei noastre si pe care o tinem ascunsa pentru ca nu dorim sa deschidem usi necunoscute si in spatele carora ne imaginam ca...
Intotdeauna ne imaginam dar cum o facem este foarte important. Sa facem ca aceste imagini sa lucreze pentru noi si bunastarea vietii noastre.
Acest necunoscut ne poate ajuta, ne poate da indicii pentru viata noastra, ne poate arata cea mai buna varianta pentru a ne dezvolta, ne este alaturi intotdeauna si ne transmite indicii pe care nici nu le consideram de luat in seama de cele mai multe ori pentru ca nu am fost invatati sa descoperim ca in noi exista puterea sau nu se doreste sa stim. Inconstientul nostru nu este dusmanul nostru ci ne este cel mai bun si fidel prieten, el lucreaza pentru noi si nu impotriva noastra.
Dezvoltarea noastra psihica ne este de un real ajutor si calauzitor pentru o viata frumoasa, fericita, impacata cu diverse evenimente sau experiente din viata si care raman, la un moment dat, doar "lectii pentru un viitor linistit si sanatos".
Impreuna deschidem drumul catre un nou inceput pornind de le propriile experiente de viata, indiferent cum sunt ele si pe care sa incepem sa le privim zambind si cu detasare, pentru ca ne-au dat curajul de a invata in fiecare zi o noua lectie din viata noastra si de a merge mai departe.

Ganditi-va ca intr-o mana tinem vointa iar in cealalta tinem curajul. Impreunam palmele si aducem impreuna vointa si curajul pentru a construi o viata plina de realizari si minunatii.

Stabileste-ti o intalnire cu tine si fii perseverent! Programari la numarul de telefon: 0723 606 907

Drumul tau se opreste atunci cand incetezi sa mai visezi!

marți, septembrie 10, 2013

Schimbarea II

Cat de mult iti doresti sa te schimbi?
Cat de mult iti doresti sa te cunosti?
Cat de mult iti doresti sa ai sau sa-ti recapeti increderea, respectul si stima de sine?
Cat de mult iti place viata ta?
Cat de mult iti doresti sa realizezi si totusi gasesti motive sa amani?
Cat de mult iti doresti sa ai curajul de a  incepe o viata noua?
Cat de mult iti doresti sa-ti infrunti frica?
Cat de mult doresti sa infrunti provocarile?
Cat de mult iti doresti sa ai sanatate, bucurii, fericire si implinire?
Cat de mult iti doresti sa ajungi acolo unde visezi?
Cat de mult iti doresti sa te apreciezi pentru ce si cine esti?
Cat de mult iti doresti sa faci schimbari la care doar te-ai gandit?
Cat de mult iti doresti sa zambesti vietii tale?
Cat de mult iti doresti sa te ajuti si sa faci ca totul sa fie posibil?
Cat de departe iti doresti sa privesti viitorul?
Cat de mult ai facut ca viata ta sa fie mai buna?
Cat de mult ai lasat "de azi pe maine"?
Cat de mult te iubesti?

Un set de intrebari la care exista raspunsuri doar in noi si pe care, de foarte multe ori, le evitam pentru ca nu ne place ce descoperim in dialogul nostru interior. Un set de intrebari care merita sa dati un raspuns cat de sincer considerati ca puteti fi voi pentru voi si voi cu voi. O discutie intima cu voi, in liniste si cu maxim respect si sinceritate. Sunteti curiosi unde va pozitionati cu viata voastra? 
Pe o scara de la 0 la 10 notati raspunsul la fiecare intrebare si vedeti unde va aflati. 
Astept parerile voastre. 

vineri, iunie 21, 2013

Aici, Acum, Altfel

Un scurt istoric pentru ce a fost si un scurt istoric pentru un nou inceput...

In urma cu 2 ani si ceva cautam ajutor care sa ma indrume spre realizarea unui site. Informatia o primisem de la o colega care-mi spunea ca daca doresti ca cineva sa te cunoasca este necesar realizarea unui site. M-a bucurat ideea si am inceput sa caut. Cautarile au inceput in forta si cu certitudinea ca voi reusi. Pe masura ca inaintam si zilele treceau mi-am dat seama ca sunt obligata sa renunt la aceasta idee care parea destul de costisitoare. Mi-au ramas doar cautarile "free". Am gasit la inceput wordpress si dupa aceea la blogspot. Le-am probat pe amandoua dar recunosc ca cel de la blogspot s-a pretins a fi exact ce cautam si pe masura cunostintelor mele, pentru ca era mai usor de lucrat. Asa se face ca tot acest demers a durat mai mult decat mi-am imaginat realizand ca cu cat eram mai inversunata cu atat se prelungeau cautarile. Pana intr-o zi cand am zis ca este suficient.
A mai ramas problema scrierii si publicarii. La inceput aveam retineri gandindu-ma ce vor spune ceilalti, daca nu le va place, daca nu ma citeste nimeni, daca, daca si daca. Am publicat prima postare cu o oarecare retinere, facand public pe retelele de socializare. Toate aceste convingeri limitatoare ma faceau sa am o mare grija in privinta a ceea ce urmeaza sa public. Prin urmare mi-am zis ca daca tot este altfel (asa cum s-au exprimat niste tineri), atunci sa scriu despre viata in general, marcand in fiecare postare o problema sau un caz care urma sa fie un exemplu pentru unii sau un ajutor pentru altii. Pe parcurs mi-am dat seama ca fiecare isi gaseste sprijin in cautarile personale si se opreste pe ce considera ca-i starneste interesul, ajutorul sau curiozitatea. Prin urmare am ales din multitudinea de povesti de viata stranse in propria mea memorie, alese si culese sa le asez cu grija si dragoste in acest blog pentru toti aceia care cauta. Aceasta este, pe scurt, povestea blogului.
Astazi m-am hotarat ca sunt necesare schimbari. Schimbari incepand cu continutul, schimbari in ce priveste viziunea dorintelor si schimbari in ce ma priveste pentru ca datorita acestor schimbari mi-am dat seama ca eu m-am schimbat. Asadar daca exista schimbari pe toate planurile, de ce nu ar surveni si aici si acum!?
Povestea blogului va continua sa existe atata timp cat vor fi cititori.
Viata continua sa ne surprinda, asa ca haideti s-o surprindem si noi pe ea, ce ziceti? Noi suntem promotorii surprizelor si a continuitatii in care viata noastra se desfasoara.

In ce ma priveste noutatile au continuat si mi-am urmat dorinta sufletului de a ma inscrie la un curs NLP pentru a-mi definitiva dezvoltarea si a-mi indeplini un vis care fusese mult timp in stagnare datorita multor convingeri care limitau implinirea. Acest vis implinit s-a dovedit a fi nu numai binefacator dar a adus cu el si multe schimbari aproape radicale in viata mea. Am luat hotararea, cand parea ca nimic nu functioneaza la un moment dat, de a trece la actiune. Si apropos de actiune, multi asteptam ca de cele mai multe ori  ca altcineva sa faca asta pentru noi, pentru ca noi gasim mereu motive de care sa ne agatam pentru a amana, astfel ca altcineva va hotara in locul nostru, iar rezultatul va fi pe masura in care am...actionat. Altcineva? Asta imi suna atat de nepotrivit incat refuz chiar si gandul la o astfel de alternativa. A trecut timpul unor astfel de alternative...S-au dus...Gata!

Acum este acum si aici iar viata este altfel decat era si in urma chiar si cu un minut iar asta hotarasc doar eu, nimeni altcineva. Timpul nu trebuie sa sperie pe nimeni, pentru ca el lucreaza in favoarea noastra daca il lasam si ii dam o mana de ajutor si toata implicarea.
In ce ma priveste incep prin a adauga noi experiente super placute care-mi schimba viata si aduce transformari in fiecare clipa. Experiente care au stat mult timp in stadiul de dorinta viitoare, fara sa le dau importanta cuvenita si fara sa pun in aplicare vreun demers pentru a se manifesta. Si odata inceputa actiunea...




luni, mai 20, 2013

Privind in interiorul nostru

Suntem atrasi intr-un cotidian in care centrarea si concentrarea este in exterior, in afara noastra si de cele mai multe ori ne gandim la noi ca la o alta persoana. Uitam sa actualizam informatiile interioare si chiar persoana noastra, reusinm sa "trecem" pe langa noi ca pe langa un strain fara sa ne simtim, fara sa ne vedem si fara sa ne constientizam imaginea. Generalizam si facem lucrurile sa se generalizeze impreuna cu noi. Noi suntem cei care facem asta fara sa ne oprim o clipa sa ne concentram atentia pe noi: ce simtim, cum ne simtim, ce vrem, cum vrem si de ce vrem. Sau vrem cu adevarat sa generalizam si intram in multime ca niste necunoscuti? Atunci cand reusim sa nu ne mai percepem ca facand parte din multime reusim sa ne oprim o clipa privindu-ne si ne intrebam: cine sunt eu? O intrebare pe cat de simpla pe atat de complexa care pare uneori banala, dar cu toate acestea o intrebare la care putini reusesc sa-si raspunda.
Cine sunt eu? Repetati-va intrebarea si gasiti un raspuns care sa va defineasca. Nu va usurati raspunsul facandu-l fara sens sau generalizat, nici nu va ingreunati raspunsul gasindu-va numai defecte. Raspundeti-va simplu si la obiect concentrandu-va pe voi si interiorul vostru. Interiorul nostru atat de mult uitat si atat de putin analizat dar singurul care este conceptul nostru de existenta, pulsul si dezvoltarea noastra. Interior care se recomanda singur: sunt simtire, sunt traire, sunt miscare, sunt viata, sunt dorinte, sunt satisfactii, sunt realizari, etc. sau sa facem un "apel" inconstientului nostru de care uitam la modul cel mai constient ca de un sac de gunoi pe care l-am aruncat si nu mai avem nevoie. Toate sunt ale noastre si fac parte din noi si ar fi bine sa incepem sa le dam atentie asa cum dam atentie respiratiei, batailor inimii, activitatii, alimentatiei etc. 
Tot ce este in interiorul nostru, incluzand tot ce este constient si inconstient, ne va raspunde la intrebarea cine sunt eu? Opriti-va pe aceasta intrebare si faceti ca ea sa fie cat mai constienta, ca in final raspunsul sa va fie de ajutor. Gasiti in voi raspunsuri reale si realiste, pentru ca interiorul este cel care da imboldul manifestarilor noastre si raspunde la cererile noastre asa cum le formulam si ne ajuta sa trecem peste fiecare stare. Felul cum il constientizam, felul in care il abordam si felul cum il percepem poate fi bun sau nu, depinde ce dorim pentru ca de cele mai multe ori suntem singurii raspunzatori daca ne autosabotam starile si facem ca lucrurile sa iasa prost, ca mai tarziu sa ne plangem de tot si toate si sa dam vina pe altii. Nu ceilalti, nu vremurile, nu mama sau tata sau cine mai stie cine, ci noi suntem singurii sabotori.
Centrarea pe cautarea din noi ne aduce satisfactii pentru ca lucram cu noi asa cum nimeni nu va reusi s-o faca si vom reusi sa ne facem research oriunde dorim si consideram ca este nevoie. Insa fara cautari care incep cu "nu pot", "nu vreau", "nu reusesc" sau "trebuie". Cautarile incep cu sunt in stare, imi doresc, vreau si pot. Suntem singurii care agauga sau scoate ceva din "magazia" proprie, altcineva nu va avea nici parola si nici toate datele unei astfel de cautari. 
Cine sunt eu? - o intrebare pe care nici eu nu mi-am pus-o multa vreme, poate pentru ca inconstient nu aveam un raspuns concret si am depus-o pe un raft undeva, spunandu-mi ca atunci cand va veni vremea o voi accesa. Cand am fost motivata sa o gasesc am gasit-o si am constatat ca raspunsul este mult mai complex decat mi-am imaginat initial si care imi solicita lucrul cu mine si absolut tot ce este in mine. 
Nu, nu o depuneti undeva gandindu-va ca o veti accesa candva, pentru ca de cele mai multe ori acolo ramane. Lasatul de azi pe maine ne caracterizeaza pe multi, mai ales cand este vorba de lucrat cu noi. Gasiti in voi puterea de a va raspunde sincer la intrebare chiar daca va place sau nu si cu atat mai mult daca veti avea de lucrat pe unele sau mai multe paliere nu ezitati sa incepeti chiar de acum. Nu va lasati pierduti in multime gandindu-va la voi ca la persoana a doua pentru ca si evenimentele si starea va vor accesa din aceeasi perspectiva. 

Licenţa Creative Commons
"Privind in interiorul nostru" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

luni, aprilie 29, 2013

Semnificatii ale unor aforisme

Semnificatiile de mai jos imi apartin in creare/formulare si chiar va invit cu drag sa participati cu pareri pro sau contra oriunde doriti sau sa adaugati altele la lista de mai jos. Chiar daca nu am reusit sa-i gasesc un titlu care sa ma multumeasca, m-am hotarat sa postez asa cum este. Astept sugestii.

Ideea mi-a venit stand de vorba cu o mai veche cunostinta care folosea frecvent expresii in limba latina in discutii obisnuite si care dadeau farmec contextului care construia conversatia. Noi toti folosim expresii diverse si diferite sau inlocuim cu aforisme, proverbe, zicatori, metafore etc in comunicarea noastra atat de mult si uneori o facem atat de obisnuit incat nici nu ne mai gandim la sensul, rostul lor sau daca ar avea vreunul. Daca sunt sau nu adevarate sau adecvate, daca sunt reale sau nu sau chiar le folosim pur si simplu pentru a nu ne incurca in multe alte explicatii si detalii pe care stim sau nu stim sa le dam, atunci inlocuim cu ceva si este mai simplu sa folosim toate aceste aforisme, proverbe, cugetari sau alte formulari in locul unor explicatii lungi, din dorinta ca interlocutorul nostru va intelege mai bine sau poate dorim sa nu inteleaga nimic (!), dupa caz, depinde cu cine si catre cine le adresam. Nu pentru oricine intelepciunea este exprimata in cuvinte cu sens (nu stiu de unde mi-a venit asta!).
Prin urmare, prin propria mea... intelepciune voi poposi asupra unor astfel de expresii pe care le folosim frecvent in diverse ocazii ale conversatiilor noastre si care ne ajuta sa "scurtam" din multele explicatii pe care poate le incepem pentru a-i face pe ceilalti sa inteleaga ce dorim sa transmitem si credem ca economisim din energia pe care am fi consumat-o dand o multime de alte explicatii. Nu conteaza!
  • Fii atent cu ce-ti doresti! - o folosim atunci cand cineva verbalizeaza un gand, care de cele mai multe ori emana frica de ceva, ganduri care se nasc din frica de neprevazut, de ceva, de cineva sau pur si simplu spunem o dorinta la nervi etc. De cele mai multe ori  s-a demonstrat ca atunci cand ne gandim la ceva atat de intens si ne este frica sa nu se intample, acea frica va declansa in noi necunoscutul din inconstientul nostru prin gandul sau vorba noastra pe care-l va aduce la suprafata, materializandu-se, incat acea dorinta care era doar la stadiul de gand sau doar vorba spusa cu apasare si care a pornit de cele mai multe ori din frica noastra de un eveniment, persoane, intamplari neprevazute sau neplacute vom constata ca incet va prinde viata. "Viata" pe care noi i-am dat-o prin energia gandurilor noastre. Expresia o folosim de cele mai multe ca atentionare catre altcineva care ironizeaza sau declanseaza verbal o dorinta;
  • Nimic nu este intamplator - cu referire la destinul fiecaruia, in care multi cred sau nu, insa traiectoria vietii noastre se crede ca are propriul traseu pe care uneori, tentati de diverse evenimente sau persoane il mai schimbam, insa schimbarea are intotdeauna un rost, un sens, o pilda din care avem ceva de invatat sau reparat. Nu intotdeauna ne prindem de rostul tuturor intamplarilor din traseul vietii noastre. Presupun ca orice persoana si orice intamplare din viata noastra are la baza un sens pentru propria cunoastere sau dezvoltare. Diferenta pentru unii dintre noi este ca unii realizeaza motivul pentru care s-a intamplat intr-un fel, iar altii nu realizeaza scopul pentru care s-a intamplat intr-un fel si nu in altfel repetand scene si greseli pana cand ori obosim ori dam vina pe cineva sau ceva pentru cele intamplate (destin, divinitate, alte persoane) dar in nici un caz pe noi. Avem, din fericire liberul arbitru; 
  • Esti inconstient/a? - este o trimitere "directa" catre sau evenimente din inconstientul nostru si nu al aceluia caruia ne adresam, ci trimitere catre propriul inconstient. Ceva ne-a scos in fata necunoscutul pe care-l refuzam, insa expresia in sine este dovada de care avem nevoie, dar fara sa ne dam seama adresam intrebarea catre altcineva. De ce? Uneori spunem descumpaniti: "nu stiu ce mi-a venit sa spun asta!", insa instinctul stie si ne da un raspuns pe care nu-l luam in seama si trecem mai departe si ramanem doar cun intrebarea la care nu am reusit sa atasam un fapt/un raspuns ("Functionarea inconstientului" - eseu/26.04.2011);
  • Ulciorul nu merge de multe ori la apa - greselile noastre pe care nu le putem repeta la infinit pentru ca deznodamantul va fi unul nefericit. Energia acumulata in/din experientele noastre nefericite isi va spune cuvantul si isi va lasa amprenta in intamplari nefericite si nu ne vom da seama ca este o rasplata a ce am facut sau am gandit. A gresi este omeneste, insa repetarea lor este ignoranta, prostie, superficialitate, nepasare, nebunie etc. Orice greseala repetata este ca o amprenta/pata lasata pe CV-ul vietii noastre si cu care trebuie sa ne prezentam la drum. Deci nu putem gresi la nesfarsit;
  • Nu-ti forta norocul - daca destinului i-am gasit sau nu o definitie valida, norocului ii atribuim rolul de destin in aceasta expresie, pentru ca daca fiecaruia ii este scris un destin si o linie a vietii, nu inseamna ca omul nu are capacitatea (constienta sau nu) de a schimba traiectoria propriei vietii, ducandu-se pe carari necunoscute si indepartate incat va ajunge sa se rataceasca. Daca ceva nu merge si avem certitudinea undeva in noi ca nu va merge, atunci va trebui sa incercam alta abordare. Dorintele noastre uneori le vrem cu tot dinadinsul implinite si esuam in incercari care ne dezbina, ne inversuneaza sau ne descumpanesc. Si nu intamplator ne aminteste cate cineva "nu-ti forta norocul!" pentru ca s-ar putea sa nu iasa bine;
  • Cine se aseamana se-aduna - aceasta se aseamana cu cea de mai jos si anume "spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa-ti spun cine esti" si acest "cine esti" nu se refera neaparat la faptul ca avem un fond rau, ci mai degraba sau de cele mai multe ori se refera la faptul ca nu ne cunoastem suficient de bine, ca nu avem incredere sau stima de sine si lasam frica (de si din noi) sa se manifeste libera in directii nedorite si ne alegem aliati in compania carora s-ar putea sa ne ratacim, fara sa realizam ca nu suntem asemanatori cu acestia decat in masura in care tinem neaparat sa fim. Vom fi etichetati dupa cei cu care ne vom alia chiar daca ne place sau nu. Gandurile noastre despre noi, cum suntem, ce facem, ce suntem in stare sa facem si ce nu, daca suntem buni sau nu, daca gandim pozitiv sau nu, fricile noastre etc, toate acestea ne definesc ca persoana si ca atare atragem de fapt ce gandim si cam asta ne dorim (chiar daca suna altfel decat am vrea, atragem catre noi doar energiile care ne definesc);
  • Cum iti asterni asa dormi - destin, noroc, intamplari, cam asa o definim de cele mai multe ori. Cand suntem nefericiti dam vina pe noroc sau pe destin. Cand suntem fericiti declaram ca am stiut cum sa facem alegerile si nu ne mai gandim la noroc sau destin. Insa in ambele variante tot noi facem alegerile fie ele fericite sau nefericite. Pozitivismul nostru aduce cu sine intamplari pozitive si nu are legatura cu norocul caruia nu prea ii gasesc o definitie reala, decat una iluzorie; negativismul nostru aduce cu sine nefericirea si nici el nu are legatura cu norocul sau cu destinul. Ambele au legatura doar cu intamplari bine alese sau prost alese in viata noastra. Ne va fi bine cand alegem cu iubire si incredere si nu ne va fi bine atunci cand alegem facand diverse compromisuri (indiferent ca sunt materiale sau spirituale);
  • Spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa-ti spun cine esti - prietenii si anturajul ni-i alegem in functie de comportamentul nostru, de temperamentul nostru, de dorintele noastre, de gandurile noastre, de fricile noastre, de piedicile noastre, de asa cum ne percepem s.a.m.d. Daca ne consideram a avea un fond bun si totusi ne trezim acaparati intr-un anturaj rau famat inseamna ca ceva din noi a atras acele persoane in preajma noastra. Daca anturajul pe care il alegem este unul bun, despre noi se va spune la fel si noi vom avea o stare buna. Daca anturajul este unul rau si despre noi se va spune la fel si nu ne va fi bine sau nici nu vom realiza ca nu ne este bine. Ideal este sa nu ne lasam condusi de monstri nostri interiori pentru ca ei ne vor conduce in relatii nefavorabile si anturaje proaste. Increderea, stima si respectul de sine ne va face sa stim ce este bine si ce nu este bine pentru noi, iar functie de asta ne vom alege si tovarasii de drum;
  • Totul la timpul lui - timpul are masura lui pentru fiecare. Drept urmare noi dam viata timpului si ce urmeaza sa se intample si cand. Daca ne dorim ceva si totusi intotdeauna gasim motive sa amanam, vina ne apartine. Vina nu este a altcuiva. Faptul ca dam valoare timpului este important, insa daca il lasam ca el sa preia fraiele cursului vietii noastre prin trecerea lui fara folos, este doar din vina noastra si din motivele noastre. Facem alegeri cand vrem si avem putinta de a face ceva cand vrem, nu timpul hotaraste. Timpul este in subordinea noastra;
  • De ce ti-e frica nu scapi - frica naste ganduri negative si ajungem sa ne gandim obsesional exact la acel ceva de care ne este frica. In acest mod, nu facem altceva decat sa atragem asupra noastra negativul, adica acel magnet al propriilor nostre ganduri, facandu-le realizabile chiar daca nu asta ne-am dorit. De fapt daca ne gandim insistent la ceva de care ne este foarte frica si nu vrem sa se intample, acea frica ajunge ca mesaj catre creierul nostru care considera ca este o comanda pe care trebuie sa o indeplineasca, iar asta numai pentru ca noi transmitem prin gandurile noastre care devin  insistente si repetabile. Daca ne este frica de ceva si ne indreptam gandurile numai catre acel ceva si ii atasam imagini, acele imagini vor ajunge reale;
  • Vorba dulce, mult aduce - oricand si oriunde putem pune in practica comunicarea cu vorbe pe intelesul si perceptia fiecaruia demonstrand ca orice se poate realiza prin cuvinte frumoase, de suflet pentru orice moment sau orice eveniment. Daca vom transmite cuiva de la care dorim ceva dar tipam, transmitem superioritate si ignoram persoana prin atititudinea noastra sfidatoare, niciodata nu vom reusi sa obtinem ceva, indiferent ce anume dorim;
  • Bataia este rupta din Rai - mult timp s-a crezut (poate se ma crede) si s-a aplicat aceasta metoda ca fiind una buna si constructiva, fara sa se ia in calcul ca acea educatie la care se ataseaza bataia va distruge increderea, stima, respectul si va declansa in persoana pe care o iubim multe temeri, multa frica, neincredere si neputinta ca mai tarziu sa poata lua decizii decat prin prisma acelor masuri pe care le stie, le-a invatat si care i-au fost induse si aplicate. Drept pentru care, acea bataie rupta din Rai este o formula in care s-a introdus cuvantul Rai pentru a-i da putere, credibilitate si ca fiind ceva frumos. Daca eliminati Rai care stim ca inseamna ceva dumnezeiesc si frumos veti ramane doar cu o fraza banala si seaca. Sau si mai simplu: inlocuiti R (mare) cu un r (mic) si veti constata ca iese la suprafata si va ramane un cuvant urat si infricosator (rai). Un cuvant urat si rupt din frica si neincrederea cuiva. Cultivarea acelorasi sentimente pe care le are persoana care aplica aceasta bataia "rupta din Rai" poate fi interpretat ca propria frica, neincredere, complexe, frustrari, timiditate, dar pe care, la radul lui/ei le-a primit drept rasplata a educatiei  etc. ;
  • Rau cu rau dar mai rau fara rau - aceasta expresie imi aduce aminte de masochismul sub diversele lui forme si inclusiv victimizarea. Din punctul meu de vedere a accepta raul pentru ca se crede ca alta varianta este mai rea decat cea rea, inseamna ca accepti masochismul si a te victimiza cu voie;
  • Frumusetea vine din interior - o expresie pe placul meu, adevarata, expresiva. Problema pentru unele persoane o constituie superficialitatea pe care o afiseaza si dorinta de a vedea doar exteriorul, masca/mastile si etichetele puse, nereusind vreodata sa observe/sa constate, sa descopere ca, dincolo de frumusetea fizica, vestimentara sau materiala, exista ce conteaza cel mai mult: frumusetea care  "imbraca" interiorul. Cu cat interiorul este mai frumos, cu atat persoana este mai pozitiva si se va reflecta in tot ce o/il inconjoara;
  • Frica pazeste pepenii - am ales sa scriu aceasta expresie destul de uzuala, insa nu pot sa ma gandesc decat la a fi constienti de realitatea care ne inconjoara si la realitatea care porneste din interiorul nostru care ar trebui sa fie in permanenta treaza  dar cu principii constructive pentru a reusi sa fim lipsiti de neplaceri. Frica manifesta sau nemanifesta este vizibila sub mai multe forme  si ne va face neincrezatori nu numai in ceilalti, ci chiar incepand cu noi, iar aceasta frica se elimina prin toti porii fiintei noastre. Aceasta frica nu ne pazeste nici macar pe noi, decat in masura in care ne face tematori si ne tine la distanta de foarte multe oportunitati. Drept pentru care...acest ne "pazeste pepenii" poate fi echivalentul cu a ne ingradi si a ne construi imaginar un gard mare pe unde nu pot intra nici "intrusii" dar nici noi, pentru ca frica se opune oricarei intrari sau iesiri, fie ea buna sau nu pentru a putea avea acces la cunoastere. Limitarea impusa de frica impiedica orice cale de acces; 
  • Fii atent la gandurile tale pentru ca ele devin cuvinte - cei mai multi vor spune ca ne facem intelesi doar prin cuvinte sau nonverbal. Insa gandurile noastre sunt generatoare de transmisii verbalizate sau nu. Pentru aceia care isi manifesta gandurile insistent intr-o directie sau catre o anumita persoana/e, acea persoana este posibil sa inteleaga mult mai mult decat ai fi putut exprima in cuvinte, iar mesajul sa ajunga asa cum nu ti-ai dorit. Toti avem ganduri nespuse si inca foarte multe, dar insistenta pe un anumit palier (placut sau nu) poate ajunge, fara ca tu sa doresti, la destinatar/i. Bineinteles pot ajunge mesaje de tot felul iar acestea vorbesc pentru noi;
  • Parintii nu ni-i alegem, insa prietenii da - devenit un mit ridicat la rangul de adevar. Am incercat sa-mi formulez ideile pentru a explica iar aceasta pentru ca, nu de mult, am asistat la un atelier in aceasta directie, insa nu am suficiente resurse, cuvinte si experienta sa duc pana la capat acest demers. Prin urmare pentru cei care doresc sa se informeze si au suficienta deschidere, vor afla ca parintii noi ii alegem, ca de altfel si prietenii. 
Va urma...


Licenţa Creative Commons
"Semnificatii ale unor aforisme" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

sâmbătă, martie 23, 2013

Radacinile dereglarii psihologice (film)






“Putem studia istoria şi putem interpreta evenimentele istorice potrivit prejudecăţilor noastre; dar să fim siguri de viitor, înseamnă să trăim o iluzie. Omul nu este produsul unei influenţe unice, ci este cu mult mai complex şi, să punem accentul pe una dintre influenţe, în timp ce le minimalizăm pe celelalte, înseamnă să generăm un dezechilibru, care ne va conduce la şi mai mult haos şi suferinţe. Omul este un proces integrat. Trebuie înţeleasă fiinţa umană în ansamblu şi nu pe componente, oricât de importantă, temporar, ar putea fi acea componentă. Sacrificarea prezentului, de dragul viitorului, este nebunia celor care sunt ahtiaţi după putere; şi puterea înseamnă răul. Aceştia îşi asumă singuri sarcina direcţionării omenirii; sunt noii preoţi. Mijloacele şi scopurile nu sunt entităţi separate, ci sunt integrate aceluiaşi fenomen; mijloacele creează scopurile. Prin violenţă nu vom putea obţine, niciodată, pacea; un stat poliţienesc nu poate produce cetăţeni paşnici; prin constrângere nu se poate cuceri libertatea. O societate fără clase sociale nu se poate forma, dacă partidul este atotputernic şi nu poate fi, niciodată, rezultatul unei dictaturi. Toate acestea sunt evidente” – Jiddu Krishnamurti -(1895-1986)
În perioada 16-17 aprilie 1982, la sediul fundaţiei Krishnamurti din Ojai, California, s-au purtat o serie de discuţii între trei mari personalităţi, Jiddu Krishnamurti, David Bohm şi Rupert Sheldrake, alături de care s-a aflat şi un mai vechi colaborator al fundaţiei, psihologul John Hidley, pe tema mai mult decât sisifică a naturii minţii umane, conversaţii concretizate în peste patru ore de film, care ar trebui să se afle, la loc de cinste, în arhiva video a oricărui pasionat de spiritualitate.” 
Citeste mai departe → http://antiiluzii.blogspot.com/2013/03/radacinile-dereglarii-psihologice.html


Articol original: http://documentare.digitalarena.ro/ 

marți, martie 19, 2013

Convingerile unui ipohondru

Nu stiu daca cineva a incercat sa faca o statistica a ipohondrilor, dar cu siguranta ca numarul lor creste pe zi ce trece si nu stiu daca cineva ar fi interesat in a face o statistica in acest sens. Macar a celor pe care, nu ai cum sa nu-i cunosti si sa nu-i iei in seama cand vizitele la medici constituie un al doilea mod de viata, dupa care, la scurt timp, constituie singurul mod de viata. Avem statistici de tot felul si pe care se cheltuie foarte multi bani si poate sunt reale sau nu sau poate sunt necesare sau nu, nu sunt eu in masura sa am convingeri ferme in acest sens.
Pe scurt, conflictele interioare neexplorate si neintelese, lasate sa se acumuleze ajung sa acapareze intreaga fiinta si intreaga viata a persoanei, sa se cronicizeze fiind percepute in timp ca facand parte integranta din functionarea vietii, incat declanseaza ipohondria, iar in acest stadiu nimic nu mai este normal ci o intreaga escaladare si experimentare a diverselor si nenumaratelor boli, ajungand sa le considere reale, indiferent de perceptia celorlalti. 
Ipohondrii si felul lor defectuos in care isi desfasoara viata in general si felul in care viata psihica se deterioreaza pe zi ce trece incat ajung la un stadiu cand devin greu de suportat pentru familie si pentru cei care convietuiesc sub acelasi acoperis. Motivele sunt numeroase si mereu intervin altele noi, care de cele mai multe ori vin in completarea celor care existau sau continua intotdeauna cu altele si altele dupa care incep cu cele initiale. Si in acest mod intra intr-un ciclu care devine vicios, defectuos si marcant pentru ei si pentru cei din jurul lor. Asa se face ca pe un fond de frustrari, frici, mosteniri genetice, pierderi, esecuri diverse si variate etc, incep prin a-si imagina ca sunt suferinzi de diverse boli pe care le dezvolta si continua sa acumuleze altele si altele, pana cand se epuizeaza lantul imens de boli, dupa care revin la cele de inceput. Familia ajunge sa fie disperata pentru modul lor permanent de a se plange de suferintele mereu altele, de a cheltui multi bani pe medici, controale si medicamente fara insa a crede in ceva sau cineva, ba din contra considera ca toti cei care l-au controlat isi bat joc de ei, ca sunt niste incompetenti, ca sistemul sanitar este construit defectuos, etc. Vesnicul "eu am ceva si astia ma plimba de la unul la altul" ajunge sa fie "litera de lege" in vocabularul lor de zi cu zi.
Colectia de medicamente, inutile la un moment dat, insa utile pentru afectiunea considerata reala, ajunge sa stea depozitate in rafturi care cresc pe zi ce trece, dar la care va revini dupa o anume perioada. Vizitele la farmacii, uneori de 2-3 ori pe zi devin si ele un obicei frustrant si obositor, pentru ca de cele mai multe ori nu are nicio reteta, insa vaicarelile suferinde ajung sa fie crezute si ei isi ating scopul in a-si achizitiona medicamentele dorite, insa ineficiente. Va constata ca nu-si fac efectul, ba din contra va dezvolta multe alte probleme, cum ar fi distrugerea florei intestinale, reactii adverse, insomnii, dureri musculare, etc. Aceste reactii adverse ajung sa se adauge pe lista interminabila a bolilor pe care si-a imaginat ca le are. 
Ma intreb cum este posibil ca un farmacist sa nu se autosesizeze ca o persoana care vine de 2-3 ori pe zi sau de foarte multe ori intr-o saptamana sau intr-o luna si intotdeauna cu altfel de probleme si intotdeauna fara reteta, sa nu realizeze ca are  de-a face cu un ipohondru? Nu vreau sa raspund la o astfel de intrebare...

Redau, mai jos, un istoric al bolilor in decurs de 1 luna, boli care le "dezvolta" (si) din cautarile interminabile pe internet. Porneste de la o informatie si ajunge, din boala in boala, sa le "asimileze" pe toate. Intr-o singura saptamana a reusit sa faca 3 analize de sange, un CT cranian, un RMN in zona abdomenului si un CT pentru rinichi, un marker tumoral pentru rinichi, a chemat salvarea de 2 ori acuzand diverse dureri pelviene si de rinichi. A urmat 2 radiografii dentare, o internare (cu interventia medicului de familie) la un spital din Bucuresti, unde i s-au mai facut seturi de analize de sange, imunologige, reumatice, ale organelor interne toate si nimeni nu i-a gasit ceva macar. Dupa internare a acuzat aceleasi dureri, continuand vizitele la diversi doctori cu diverse specializari. Intr-o singura luna a facut analize cat poate alte persoane nu reusesc sa le faca intr-o singura viata, nemaivorbind de banii alocati acestor investigatii, care deja au depasit 5.000 ron si...investigatiile continua pentru ca exista accesul la internet care ii alimenteaza interminabila dorinta de informatie si farmacisti care continua sa elibereze medicamente (uneori puternice) fara retete. Orice informatie venita de la cineva care acuza vreo durere, fara intarziere adauga ca si el are asa ceva, motiv pentru care cei apropiati refuza sa-l mai informeze ca ar mai avea vreo durere pe undeva, indiferent cat ar fi ea de mica. Analizeaza cu atentie toate prospectele medicamentelor de la rubrica reactii adverse si afirma ca si el le are pe toate.
Iata mai jos un exmplu sau o lista cu bolile pe care si le atribuie cu convingere si inversunare, chiar daca nimeni nu i-a confirmat vreo boala. Exista doar frica de a nu se instala boala pe care mama lui a avut-o, si anume schizofrenia, fara sa realizeze ca toate aceste demersuri nu fac altceva decat sa-l indrepte rapid catre o tulburare cu acelasi spectru.

- infectie in tot corpul pe care a dus-o pe picioare de foarte mult timp (?);
- stafilococi, E-coli si alte probleme bacteriene;
- helicobacter;
- amigdalite inflamate acute;
- neputinta de a se misca din cauza unor infectii in corp;
- prostatita bacteriana acuta si prostata;
- sinuzita cronica;
- retentie de apa si de urina;
- infectie urinara;
- cancer la rinichi;
- tendinite si bursite;
- probleme cu colonul (a efectuat colonoscopie);
- fisuri anale;
- gastrita acuta (a efectuat endoscopie);
- otita seroasa, otita cronica, tinitus, boala lui Menier, hipoacuzie;
- diverse boli reumatice rezultate din efectele secundare a medicamentelor;
- sindrom polialgic articular;
- noduli limfatici;
- cefalee si migrene;
- dureri de spate, pelviene, abdominale, dureri ale mainilor si picioarelor;
- probleme ale inimii, ale ficatului (bila este scoasa laparoscopic);
- infectii dentare;
- deviatie de sept;
- paradontoza, etc. 

Refuza cu vehementa vreo aluzie de a consulta vreun psiholog sau psihiatru, chiar daca toti cei apropiati lui i-au sugerat aceasta, incepand cu medicul de familie, tatal, apropiatii, cunostintele, vecinii, prietenii. La auzul acestor indicatii face crize de isteriie spunand ca el nu este nebun (?) ci toti cei care il indruma astfel sa se duca ei. Orice discutie in acest sens declanseaza panica si isterie. (vezi "Un mitoman de vorba cu un ipohondru") 

Licenţa Creative Commons
"Convingerile unui ipohondru" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

luni, martie 11, 2013

Schimbarea

Schimba-te tu si se vor schimba si cei din jurul tau!

Nu a trecut mult timp de cand am stat de vorba cu o persoana a carei suparare pe relatia si atmosfera din familie era atat de mare incat nu mai stia ce sa faca. Spunea ca a incercat "in fel si chip" si a obosit in incercarea de a-i mai schimba pe ceilalti. La toate aceste nemultumiri se adaugau diverse dureri pe care le resimtea mai acut decat erau ele in realitate si chiar percepea realitatea in care isi ducea existenta una permanentizata si la care nu mai poate face nimic. Intervenise un fel de resemnare la care incerca sa se confomeze cu nemultumire si suparare. Am stat mult de vorba si m-am bucurat sa descopar o persoana foarte receptiva la schimbari si deschisa, chiar daca mediul in care isi duce existenta nu intervine nimic nou si multumitor incat sa-si ridice moralul intr-atat incat sa reuseasca sa-si schimbe starea. Toate acestea, spunea, se intamplau pentru ca nimeni in familie nu parea s-o asculte, era acolo doar ocupand pozitia de mama, sotie si utila la munci diverse sau uneori universala, executand munci chiar si cele care ar fi destinate unui barbat, tocmai pentru a-si demonstra utilitatea si a acapara putina atentie, respect si ajutor. Ea credea ca facand toate eforturile de a multumi pe toata lumea se va ajunge ca cei din jurul ei sa reuseasca sa se schimbe "peste noapte" si de fiecare data constata ca eforturile ei sunt consumatoare de multa energie epuizanta. 
Nimic nu se face peste noapte, fara sa intervii acolo unde trebuie si cum trebuie. Tipand pentru a se face auzita, enervandu-se atunci cand ceilalti raspundeau in acelasi mod, obosind in muncile pe care incerca sa le duca la bun sfarsit, ajungea seara istovita nu neaparat de munca in sine ci de efortul psihic pe care-l depunea incercand sa vada ceva bun in cei apropiati. Insa modul cum o facea, cum transmitea si cum gandea nu facea altceva decat sa fie perceputa exact invers si ceilalti sa se comporte asa cum nu-si dorea. Un cerc vicios pe care il mentinea viu si pe care in fiecare zi il repeta, fara sa realizeze ca schimbarea, inainte de toate pleaca din ea. Dupa indelungate discutii i-am transmis ca schimbarea trebuie sa inceapa cu ea si dupa aceea va descoperi schimbari si in ceilalti, insa aceasta presupune un efort constructiv si benefic, concentrandu-se pe ganduri pozitive si sa-si canalizeze aceste eforturi intr-o noua directie. La inceput i s-a parut ca ar trebui sa mute muntii din loc, insa a spus ca va incerca. A trecut ceva vreme de atunci si intr-o zi imi spune cu lacrimi in ochi o intamplare, una doar, care i-a umplut sufletul de incantare si dorinta de a merge mai departe transmitand ganduri pozitive, chiar incepand sa dea exemple din insasi propriile experiente si a realizat cat adevar exista intr-o singura fraza in care pui dorinta sincera si incredere.
A inceput prin a-si schimba tonul atunci cand transmitea ceva, sa foloseasca foarte des cuvinte ca "te rog frumos", "multumesc" si "iarta-ma". Mi-a relatat o intamplare cu sotul ei suficient de adanc resimtita incat sa-i intareasca dorinta in a merge mai departe si sa inceapa sa darame din mitul care spune ca de la o varsta nu se mai schimba nimeni.
Sotul ei, o persoana foarte abrupta si chiar radicala in a-si mentine hotararile si chiar emotiile mentalizate inca din constructia lui, pe care incerca sa le transmita mai departe ca adevaruri la care nu se poate interveni, chiar daca toti din jur ii spuneau ca nu gandeste si nu se manifesta corect. In gospodaria lor mai exista o persoana pe care majoritatea il considera ca facand parte din familie, persoana fara adapost si cu viata grea din propriile alegeri facute gresit intr-o perioada cand considera ca are viata inainte pentru a se redresa, o persoana cu o cultura generala vasta, muncitor, serios si care tine la familia in care s-a integrat, l-a ajutat si l-a acceptat ca la propria familie de care nu mai stie nimic. Sotul doamnei se comporta cu acest domn, muncitor in gospodaria lor, ca si cum ar fi sluga si asa i se si adresa cand considera ca si-a pierdut autoritatea, fara sa realizeze ca autoritatea pe care considera ca si-a pierdut-o avea legatura cu autoritatea propriilor trairi interioare pe care nu le putea nici explica, nici controla, nici stapani. Era la indemana sa-si arate autoritatea cu o persoana care depindea de ei, care oricum nu are ce face si nici unde pleca. A ajuns, aproape permanent, sa-i aminteasca cine este seful si cine este sluga (?), ca l-a "adunat din santuri" si ei i-au dat un adapost deasupra capului si multe alte reprosuri de genul acesta. Mai mult, cuvintele pe care i le adresa erau dintre cele mai jignitoare si vulgare, facandu-si un obicei din a-l alunga din casa la modul cel mai injositor.
Sotia era devastata de aceste iesiri necontrolate si nu mai stia cum sa-l faca sa inteleaga ca nu procedeaza corect. 
Intr-o zi s-a gandit sa-i relateze o intamplare unde ea a fost protagonista si anume ca s-a intamplat si ea sa tipe nejustificat la aceasta persoana pentru ca era nervoasa si agitata, dar mai tarziu in aceasi zi, cand a avut ragaz sa se gandeasca la intamplare si-a dat seama cat de mult a gresit. A hotarat ca trebuie sa-si ceara iertare pentru iesirea necontrolata, iertare care i-a fost acceptata imediat, iar tensiunea eliminata. 
Doar aceasta intamplare transmisa sotului care probabil a declansat un anume clic in gandire care de atunci nu i-a dat pace. A incercat sa-si expuna parerile si altor membri de familie si a primit acelasi raspuns, anume  ca a gresit si greseste. Raspunsurile nu i-au fost prea confortabile. A tinut insa, ca o reminiscenta deranjanta a propriilor idei si manifestari, sa-i spuna sotiei: "de ce toata lumea iti da tie dreptate?" 
Aceasta intrebare era, de fapt, o intrebare ca pentru sine, pentru acel ceva care continua inca sa se lupte in interiorul lui nestiind si neavand curajul sa recunoasca ca a gresit si ca ar trebui sa faca ceva in acest sens. Dupa ceva zile,  mare i-a fost surpriza sotiei, cand acest domn tratat ca o sluga fara importanta sa ii relateze cu mare bucurie si lacrimi in ochi ce s-a intamplat, mirat fiind si el de schimbare. A povestit ca intr-o seara cand se pregatea sa se culce a venit in vizita X (sotul) care tot incerca sa inceapa dialoguri diverse prin tertipuri si ezitari. Dupa multe incercari si ocolisuri a reusit sa-si ceara iertare pentru iesirile pe care le-a avut si ca va incerca sa-si schimbe atitudinea, amintindu-i ca toti cei din aceasta gospodarie constituie o familie.
Ce s-a intamplat dupa aceasta iertare?
Toata lumea avea un aer degajat, senin, toata lumea fredona prin curte cantece despre flori si primavara, se vedea bucuria si veselia in ochi, in miscari si in vorbe,  munca era simtita nu ca o obligatie slugarniceasca ci ca pe o placere la care toti participa egal si cu respect.
Este un exemplu atat de viu si revigorant, incat imi intareste convingerea ca schimbarea intervine numai daca o lasi sa intervina si se produce incepand cu tine si abia apoi o poti exterioriza.

Expresii precum "la varsta asta nu se mai schimba!" sau "e cam tarziu sa-l mai schimbi pe X" si ridicate la rang de mituri pot fi daramate cand intervenim cu incredere si sinceritate. Deci, se poate!


Licenţa Creative Commons
"Schimbarea" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

marți, martie 05, 2013

Elibereaza-te!

Mi-am propus sa scriu despre frica, vinovatie, furie, durere si incercarea de a ne elibera din incorsetarea lor.
Foarte multi dintre noi am experimentat, in diverse etape ale vietii noastre, sentimente devastatoare care ne-au acaparat atat de mult incat am continuat sa le dam importanta si amploarea care nu se cuveneau sau le-am acordat atat de mult timp incat am ajuns sa ne gandim cu atat de multa vinovatie in directia noastra si pana intr-atat incat obosim cautand cai de iesire, iar acest mod de cautare va "ingrosa" randurile cautarilor dureroase de pana atunci. Ne-am obisnuit, de cele mai multe ori, sa gasim explicatii dintre cele mai nepotrivite si mai tot timpul sa indepartam responsabilitatea in alte directii si catre alte persoane, numai catre noi nu. Dam vina pe alte persoane pentru intamplarile negative din viata noastra si avem sentimentul ca ne-am eliberat sau ne-am despovarat. Adevarul este ca efectul este tocmai invers, adica ne impovaram mai mult decat ne imaginam. Atunci cand vom reusi sa ne asumam responsabilitatea actiunilor din viata noastra gandindu-ne la noi ca la cineva care mai si greseste, atunci vom incepe un prim pas spre intelegere si empatizare cu propriile noastre sentimente interioare. Un alt aspect important este acela in care vom reusi sa "stam" de vorba cu noi la modul cel mai serios, responsabil si eficient, chiar daca la inceput ne va incerca o stare de jena poate chiar resimtita penibila. Privindu-ne in ochi cu seriozitate vom descoperi persoana adevarata care suntem, asa cum suntem, si sa incepem din punctul acela exercitiul cu propria persoana. Toate sentimentele care ne vor incerca nu trebuie sa ne sperie, ci trebuie sa le infruntam pentru ca fac parte din noi si sunt ale noastre. Cu timpul si prin exercitiu sustinut nu ni se va parea atat de penibil sau obositor, ci vom reusi acea relaxare pe care o va aduce doar cunoasterea, increderea, respectul si iubirea de sine. Abia atunci vom putea sa trecem la urmatoarea etapa unde gasim motivele si cauzele pentru care am tinut strans acele frici, dureri, vinovatii, etc., pentru a incerca sa le eliberam ajungand  la iertare de sine si catre ceilalti. Cand vom reusi sa ne asumam responsabilitatea alegerilor noastre si sa ne spunem cu incredere ca nu altii sunt vinovati de tot ce ni s-a intamplat, vom realiza usurinta cu care vom privi din alt unghi acele momente care ne-au adus vinovatie, durere, frica, complexe. Ganditi-va la voi ca la o persoana plina de iubire si incredere. Daca nu veti reusi, atunci incercati sa faceti mental un pas in dreapta si sa va imaginati ca sunteti un observator al propriei persoane, uitati-va la voi ca la alta persoana si scrieti ce simtiti sau ce ati descoperit privindu-va. Poate ca nu va place cum va veti descoperi si atunci trebuie sa lucrati cu voi adaugand multa incredere si ganduri pozitive. Daca voua nu va place ce descoperiti, ganditi-va ca asa va vede si ceilalti si poate acesta este motivul pentru care oamenii pozitivi se alatura doar celor pozitivi, iar voua va raman cei care nu va plac. Cu siguranta ca vi s-a intamplat ca uneori sa primiti din partea multora o stare de incomfort, fie ea durere, suparare de orice natura, frustrari, frica, depresii, etc, care va facea sa ganditi ca trebuie sa va indepartati pentru ca preluati starea persoanei care va strica ziua sau momentul. Si exemplele pot continua. Incepeti sa va opriti pentru a va "recupera" tot ce considerati ca aveti de recuperat, iar cand veti reusi sa va acceptati, sa va iertati si sa eliminati vinovatia, atunci puteti avea incredere ca persoane pozitive va veni in viata. Schimbarea va aduce cu sine persoane dornice de schimbare si la fel de pline de incredere.
Schimba-te si elibereaza-te si vei descoperi ca cei din jurul tau se vor schimba sau vor alege sa se schimbe sau aleg sa ramana la fel. Vei atrage persoane asa cum iti doresti si cum esti.
Tu alegi!
Licenţa Creative Commons
"Elibereaza-te!" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

luni, martie 04, 2013

Iubeste-te!

Bun gasit tuturor,

Pentru lipsa postarilor din blogul meu i se datoreaza doar timpului si alte motive adiacente acestuia, poate importante sau nu. In postarea de astazi doresc sa punctez cateva elemente de viata pe care in valtoarea vietii noastre cotidiene uitam cu desavarsire de ele, iar aceasta uitare nu este benefica in niciun fel noua. Uitarile, greselile sau multe alte lipsuri din viata noastra ni se datoreaza si trebuie sa invatam sa ne asumam responsabilitatea tuturor actiunilor noastre pentru a merge mai departe. Acest mers mai departe nu ar trebui sa fie oricum si in orice fel, ci trebuie sa fie benefic si constructiv.
Pentru mine, inceputul acestei luni sau acestui anotimp imi da incredere intr-un nou inceput, iar increderea iti face surprize dintre cele mai placute si chiar face minuni. Declansarea butonului "incredere" aduce cu sine numai beneficii. Deschiderea catre propria persoana careia sa-i atribuim rolul si rostul binemeritat, aduce cu sine oportunitati pe care le-am ignorat, le-am respins cu buna stiinta sau pe care pur si simplu am considerat ca nu a venit timpul. 
Revin la o vorba mult cunoscuta si anume ca "nimic nu este intamplator", careia va veni timpul sa o luati in seama, sa-i atribuiti locul pe care il merita. Pentru mine are noi sensuri, alte profunzimi, intelesuri pe care le-am ignorat, noi sentimente carora incep sa le dau importanta cuvenita, fara a le ignora sau a le amana pentru o alta sau noua zi. Pentru ca astazi inseamna doar astazi si nu mai doresc sa aman nimic ce ar putea sa-mi aduca satisfactii si chiar beneficii. Iar maine se leaga de astazi si asa mai departe. Astazi, maine si viitorul se contureaza frumos si increzator daca ne aducem aportul la construirea lui cu multa incredere, respect, iubire si ganduri pozitive.
Pentru mine construirea acestui blog a fost ca o eliberare gandindu-ma ca va constitui un ajutor pentru toti aceia care doreau ori sa invete ceva, ori isi doreau un model, ori isi doreau sa se agate de experientele altora pentru a intelege mai profund, ori isi doreau o sustinere, ori cautau situatii similare cu ale altora care sa-i ajute sa mearga mai departe stiind ca nu este singur sau ca sunt si alte persoane cu povesti de viata asemanatoare. Nu conteaza motivul pentru care v-ati aflat pe acest blog, ca a fost accidental sau in cautari directe, eu ma bucur pentru oricine considera ca a gasit ceva exact atunci cand avea nevoie. Niciodata nu cautam sau nu ar trebui sa cautam in zadar, intotdeauna ar trebui sa gasim daca suntem receptivi si deschisi la a primi ce avem nevoie, altfel ramanem in cautari infinite. Asa este si in viata!
"Totul este la timpul lui", o alta expresie pe care si eu am folosit-o intr-una din postari si pe care fiecare o folosim atat de frecvent in diverse contexte de viata, insa nu realizam ca si aceasta expresie este strans legata de cea de mai sus si ambele au legatura doar cu noi, cu deschiderea noastra, de cat de mult dorim sa se intample acel ceva bun in viata noastra. Personal, am avut revelatia acestor expresii impreuna cu o simpla intamplare: am intalnit pe cineva care cu multa incantare vorbea de un curs NLP (programare neuro-lingvistica) si de care aveam cunostinte suficient de multe inca din facultate dar pe care, oricat de mult mi-am dorit sa-l urmez, la vremea respectiva au intervenit diverse obstacole (!?) care m-au tinut pe loc. 
Astazi, realizez ca acele obstacole tineau nu de evenimente diverse si nu de alte persoane, ci doar de mine. Nu eram pregatita si suficient de deschisa pentru a urma acest curs, drept pentru care a trebuit sa-mi fac mea culpa, insa fara sa regret timpul pierdut pentru a nu ma incarca cu regrete si sa incerc sa inteleg motivul real. Pe langa aceasta intamplare, la exact o zi, aceeasi persoana mi-a vorbit de Louise Hay si schimbarea care i-a adus-o citind cartile ei si vizionarea filmului "Poti sa-ti vindeci viata!" Nu va imaginati cat de dezamagita am fost la auzul acestor declaratii, pentru ca de un an  (l-am postat in 15.01.2012 si il gasiti in "10 postari populare") acest film sta postat pe blogul meu, iar eu nu l-am vizionat niciodata, pentru ca tot timpul am amanat. Astazi, la o saptamana dupa vizionarea filmului, consider ca este o binecuvantare ca am intalnit acea persoana, care a si disparut din viata mea, de parca scopul ei a fost doar sa-mi aminteasca ceva important  pentru mine si este o binecuvantare ca fara intarziere am vizionat filmul, recomandandu-l si altora. 
Sirul de evenimente placute au continuat, urmandu-si cursul caruia ii dau importanta cuvenita. Insa toate acestea le-am reusit doar cu multa incredere investita, cu o minte deschisa si multe ganduri pozitive pentru a lasa bucuria venita din interiorul nostru sa se manifeste. Astazi ma gandesc cu multa incantare la inceperea cursului la care m-am inscris fara ezitare, iar restul au contribuit la a-mi reda increderea pozitiva si sa afirm cu toata convingerea ca vom reusi doar atunci cand suntem deschisi spre a primi evenimentele benefice in viata noastra si cel mai important SA NE IUBIM. 
Daca reusim sa ne iubim pe noi, vom reusi sa dam iubirea mai departe si sa primim. Dam si primim, un circuit plin de incantare, incredere, bucurii si realizari. Ce poate fi mai frumos?

Incepeti astazi: IUBESTE-TE!

Licenţa Creative Commons
"Iubeste-te!" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

joi, ianuarie 24, 2013

Ce si cum transmitem - II -

Tuturor ne este cunoscuta expresia "cine are sa-i traiasca, cine nu sa nu-si doreasca". O expresie care poate avea multe sensuri si conotatii sau efecte dintre cele mai numeroase, venite de cele mai multe ori din partea persoanelor cu copii. Daca intelesul acestei expresii este unul bun sau nu aceasta depinde de persoana, de perceptie, de constientizare, de ignorare, de superficialitate, de implicare, de pregatire, de responsabilitate, de trairi, de sentimente, de dorinte, de propria realitate etc.  Fiecare, in momentul cand rosteste aceasta expresie doreste sa transmita ceva. Acest ceva are legatura strict cu propria-i nemultumire si insatisfactie. Nu trebuie sa incercam sa judecam nici pe aceia care critica, nici pe aceia care nu au copii sau nu-si doresc si nici pe aceia care isi manifesta fatis poate criza unor momente adunate in nemultumire. Profunzimea dorintei de a exprima ceva din trairi, poate fi redat cu usurinta prin cuvinte, dar nu intotdeauna doar cuvintele ajuta, ci si intelegerea unor cauze care stau la baza verbalizarii, care poate fi usor de inteles sau nu. Dar chiar si asa, nu toate persoanele reusesc sa redea prin cuvinte trairi de o viata, stranse si asezate intr-un raft plin de intamplari inca vii sau intamplari "renegate". Uneori nemultumirea are cai intortocheate pe care am refuzat sa le experimentam sau exprimam, tocmai de teama unui esec.
Sa revenim la expresie...
Poate ca daca incercam sa-i deslusim putin din inteles, vom constata ca tot continutul este la suprafata si pe intelesul tuturor daca se doreste si avem deschidere. Surprinderea, poate, este ca cel mai des este folosita (aceasta expresie), nu de cei care nu au copii, ci de cei care au, de unde pot concluziona ca multumirea, fericirea sau satisfactia la care s-a dorit venind din partea copiilor lor a fost inexistenta sau nesatisfacatoare, iar cauzele sunt nenumarate.
Cladirea, eficientizarea sau realizarea propriilor vise prin prisma vietii propriilor copii nu poate avea efecte dintre cele mai multumitoare, pentru ca aceasta incercare nu are efectul dorit la timpul lui tocmai pentru propria neimplinire, chiar daca se incearca o satisfactie venita prin prisma copiilor. Nu cu foarte mult timp in urma am auzit o mama exprimandu-si multumirea si incantarea fata de relatia fiicei: "daca eu nu am avut noroc sa ma casatoresc cu un politist, macar acum mi s-a implinit un vis si traiesc si eu"- de parca acum incearca sa traiasca, ceea ce pana acum nu a facut-o (chiar si aici se poate discuta foarte mult). Aceasta dorinta ramasa nemultumire, nefericire si neimplinire si care a facut-o sa simta ca nu traieste, i-a fost transmisa fara voie fiicei care, fara sa-si dea seama a acceptat inconstient sa duca la implinire un vis al mamei. Acesta a fost un exemplu simplu si scurt redat, insa in profunzimea evenimentelor nu mai este simplu.
Daca se va "patrunde" adanc in istoria personala a acestor nemultumiri se va constata ca pornirile acestor nemultumiri isi au baza in propriile iluzii, framantari, neintelesuri, fantezii si dorinte nerealizate din diverse motive. Iar uneori, asteptarile pentru proprii copii sunt atat de mari si ridicate la un nivel pe care nu il poate atinge, incat atunci cand au reusit sa priveasca realist nu au fost prea incantati de ce au descoperit, pentru ca insasi realitatea se poate descoperi devastatoare daca nu stim sa o infruntam si sa o canalizam intr-o directie buna.
Ce se intampla cand nu ne putem infrana nemultumirile, dusmaniile, ura, insatisfactia si lipsa de afectiune? Atunci o manifestam liber si o transmitem ca pe ceva bun copiilor, fara sa constientizam ca toate acestea nu au legatura directa cu ei, ci cu propria noastra copilarie pe care nu am considerat-o satisfacatoare?! Intr-o astfel de situatie nu facem altceva decat sa ne confruntam cu aceleasi nemultumiri, aceeasi ura, aceeasi insatisfactie sau lipsa de afectiune din partea celor pe care dorim sa-i educam sau sa ii canalizam pe un drum bun si corect. Pentru ca nu tot ce este bun pentru noi poate fi si pentru ei si nu tot ce uram noi este necesar si sanatos sa urasca si ei. Iluzia pe care o dezvoltam intr-o astfel de situatie ca fiind multumire se poate intoarce impotriva noastra. Nu se face din asta o satisfactie si luata ca pe o implinire cand constatam ca proprii nostri copii isi manifesta ura pentru aceleasi persoane pentru care noi nutrim sau am nutrit astfel de sentimente, si nu facem din asta o cauza care trebuie dusa mai departe doar pentru ca noi nu stim sa ne stapanim razboiul interior sau nu avem curajul de a-l infrunta. Razboiul nostru este al nostru si nu al altora! Nu delegam copiii sa ne rezolve problemele interioare, indiferent de natura lor, pentru ca nu au capacitatea necesara de a intelege ce nu am putut intelege noi sau rezolva noi.
Ura manifesta fata de cineva, indiferent cine este acea persoana, nu ar trebui sa aiba de-a face sau legatura in niciun fel cu copilul si nu trebuie invatat ca isi poate manifesta aceeasi ura (nejustificata pentru el) catre o persoana pentru care ar trebui sa manifeste, in primul rand respect si bun simt. Trebuie sa-si formeze propriile sentimente si propria gandire. Manifestarea directa a urii indreptate catre o persoana nu ar trebui sa fie exemplu bun pentru copii care sunt atat de deschisi, receptivi si manifesti cand este vorba de a primi ceva ce parintele transmite dar care nu are legatura cu realitatea lui,  mediul lui inconjurator si cu mediul lui interior. Transmiterea/inducerea si copierea acestui comportament si acestor sentimente il copleseste pe copil atat de mult incat nu va sti daca este bine sau rau, decat ca ii face pe plac parintelui. Afectarea dar si manifestarea urii indreptate catre o persoana cu care va intra in conflict doar pentru a-si inlocui parintele care i-a indus aceasta stare si manifestare, va avea un efect mult mai mare asupra celorlalti si chiar asupra lui.  Si aici nu putem elimina din ecuatie varsta, lipsa de experienta si de discernamant, vocabularul, manifestarea violentei fizice si verbale folosite si  indreptate catre acea persoana, starea de iritare, de isterizare. Va avea sentimentul implinirii si satisfactia ca a reusit sa-si inlocuiasca parintele atunci cand acesta nu este prezent si "laurii" izbanzii ii va culege daca parintele il va aclama pentru ce a facut.
Toata aceasta manifestare, de cele mai multe ori in lipsa parintelui, poate avea efectul identificarii cu el sau efectul de inversare a rolurilor, ceea ce ii va conferi o dubla multumire si satisfactie. Se va crede invingator, se va crede sustinatorul si continuatorul unor idei si manifestari la care a aderat, poate doar pentru a-i face pe plac parintelui, poate a iesi in evidenta, de a-i atrage atentia. Daca ne raportam la adulti putem spune ca asa procedeaza persoanele frustrate, cu un interior devastat de probleme pe care doar le simte ca ceva care nu face bine dar nu le intelege, persoane care isi doresc un alt rol decat cel pe care-l au, de cei care isi neaga trecutul, iar realitatea si-a modificat-o voit asa cum o poate suporta mai bine, de cei care au inlocuit ceva cu altceva crezand ca asa le va fi mai confortabil. Dar cand este vorba de copii situatia este mult mai grava pentru ca sunt in crestere, sunt foarte atenti la ce transmit adultii si au tendinta de a-i copia, fara sa-si dea seama de repercursiuni, iar repercursiunile nu vor intarzia sa apara sub diverse forme.
Atunci cand se deformeaza ceva din existenta noastra, fie ea trecuta sau prezenta, in mod clar totul va fi deformat si destabilizat si atunci intervin probleme care tin de perceptia mediului, a vietii, a realitatii, a normalitatii, iar in acest caz survin diverse tulburari de comportament, de personalitate, anxietati, depresii majore, atacuri de panica dintre cele mai invazive, iar viata devine un calvar pentru care fiecare moment este o lupta, nu cu altii, ci cu propria identitate.
Ce si cum transmitem nu este doar o formalitate, ea este o obligativitate de atentie si responsabilitate cand este vorba de copii.

Licenţa Creative Commons
"Ce si cum transmitem - II -" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.