joi, iulie 24, 2014

Psihologul "ambulant"

A fost odata un om numit Psiholog care mergea pe drum tinand in mana stanga un sac, in mana dreapta un alt sac, unul mai mare decat celalalt, pe umarul stang un altul si pe dreptul altul. Colinda strazile, se plimba sau privea cu fascinatie natura, intalnea oameni, oameni multi, vorbea cu ei, ii asculta, ii sustinea, ii iubea. Intotdeauna era inconjurat de oameni. 
Intr-o buna zi se intalneste cu o mai veche cunostinta cu care nu se mai vazuse de ceva vreme si au inceput prin a depana amintiri si vorbind despre viata lor sau despe cei pe care i-au intalnit. La un moment dat cunostinta intreaba:
- Te-am mai vazut de cateva ori si as fi vrut sa mai stam de vorba dar a intervenit ceva si am amanat pe altadata.
P: - Si de ce nu m-ai cautat, doar stiai unde ma gasesti?
- Pai...nu stiu. Am considerat ca nu e timpul, ca n-am curaj, ca nu am timp, dar asa s-a intamplat mereu. Iar acum m-am gandit ca ar fi cazul sa mai stam de vorba...
P: - Hmmm...Ma bucur ca ne-am intalnit si sunt incantat de aceasta ocazie minunata in care ti-ai facut curaj sa vorbesti, de parca si trebuia. Dar despre ce anume ai "considerat ca nu e timpul"?
- Pai...stii tu mai bine, ca ma cunosti...
P: - Eu nu te cunosc mai bine decat tine si as putea sti daca mi-ai spune, bineinteles.
- Oh, da, m-am gandit eu...
P: - La ce?
- Ca nu o sa vrei sa-mi spui...
P: - Ce nu vreau sa-ti spun?!
- De ani buni te vad carand acesti saci care par mari dar nu par si grei. Nu mi se pare ca esti obosit sau ca ai obosit. Curiozitatea ma indeamna sa te intreb ce cari in ei si nu am avut curajul pana acum, mi-am zis ca nu e treaba mea. Dar acum te intreb ca sunt tare curios. Ce cari in acesti saci?
P: - Ah! Acum inteleg nedumerirea ta! Dar pot sa-ti spun, ca nu este un secret: intr-un sac am adunat problemele din viata mea, in altul problemele oamenilor, in altul bucuriile si realizarile din viata mea, iar in altul bucuriile si realizarile din viata oamenilor. Este o bucurie sa le fii de folos oamenilor.
- Dar de ce nu ii arunci daca le-ai rezolvat? Nu inteleg.
P: - Pentru ca sunt povesti ale oamenilor, problemele lor, viata lor, bucuria lor, sufletul lor si tot ce au adus cu ei venind la mine. Respectul pentru ei si satisfactia mea vor ramane vesnic cu mine, nu am cum sa le arunc. Acum, intelegi?
- Mda!... Da, da, da, acum inteleg, cred. Pai atunci, poti sa-mi dai si mie ceva?
P: - Ce sa-ti dau?!? Cum adica "sa-ti dau"?
- Sa-mi dai...sa-mi dai puterea de a avea curaj. Curaj pentru a infrunta problemele care ma tin pe loc...de mult timp.
P: - Curajul si puterea se gasesc in tine, trebuie doar sa le folosesti si vei constata cat este de benefic. Cat despre problemele care te tin pe loc, imi vei povesti atunci cand hotarasti ca poti.
- Pai, atunci...Atunci te voi insoti o parte din drum si o sa-mi fac timp si pentru sufletul meu.

Morala: Un psiholog exploreaza lumea interioara si exterioara a oamenilor cu ajutorul oamenilor si prin ei. Pastreaza cu el povesti pe care le depoziteaza in sertarasele memoriei, fara ca acestea sa-l afecteze/dauneze fizic sau psihic, dar nici nu le poate abandona ca pe ceva ce stergi cu buretele. 

Creative Commons License
Psihologul "ambulant" by Constanta Constantin is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License.
Based on a work at http://psylife-consta.blogspot.com.

marți, iulie 22, 2014

Tinteste cat mai sus!

Suntem creati atat de frumos, incat noua ne-a ramas doar sa infrumusetam aceasta creatie, sa-i aducem imbunatatiri prin propria noastra fiinta si prin actiunile noastre, imbunatatiri la care este necesar sa lucram pentru a le mentine. Sa pierdem din vedere aceasta frumusete ar fi o pierdere prea mare.
Stiu ca uneori uitam de aceasta frumusete, de aceasta maestrie a mintii, trupului si a spiritului nostru si ne indepartam de la principiile benefice ale vietii noastre, constatand ca nu ne este bine si dorim sa refacem drumul de intoarcere spre punctul de unde ne-am ratacit, insa apasarea isi spune cuvantul incat renuntam si mergem mai departe. Nu ne este bine si ne gandim ca singuri am ales aceasta cale pentru a experimenta si ne amagim, ca un revers al tristetii, ca altadata nu se va mai intampla. Poate ca da, poate ca nu. In astfel de alegeri intervin gandurile pe care uneori nu le mai putem controla pentru ca ele "lucreaza" cot la cot cu Egoul nostru, iar aceasta lupta ne epuizeaza fizic si psihic, incat unii dintre noi abandoneaza. 
Uitam ca gandind negativ ne cream diverse stari care ne ingreuneaza mintea si sufletul, uitam ca vorbind urat sau de rau pe altii sau pe noi ne atragem aceleasi energii negative si persoane care au aceeasi stare si uitam ca vorbele frumoase si iubitoare, gandurile pozitive si luminoase ne aduc beneficii mult mai mari in viata noastra, decat poate ne imaginam. Probati!
O atitudine pozitiva si bucuria fiecarui moment te va rasplati cum se cuvine. Multi dintre noi, sunt obisnuiti ca atunci cand nici macar nu au vreun motiv sa fie suparati, afiseaza totusi suparare pe chip, in ganduri, in atitudine, in cuvinte etc. De ce? Ce se intampla in mintea noastra, ce griji, ce ganduri acapareaza starea de bine si este inlocuita cu un afis/masca care arata suparare, fara ca ea sa existe? 
Creierul nostru emite din sertarele inconstientului nostru informatii care s-au legat de ceva ce am vazut fara macar sa constientizam, de o tresarire, de un miros, de...eu mai stiu ce...de o multitudine de astfel de informatii cu logica sau nu, doar pentru ca i-am lasat timp si loc sa iasa. Am lasat garda jos doar prin simpla afisare a tristetii. 
Afisarea unui zambet alunga gandurile negative, alunga starea negativa, alunga energiile negative. Chiar si un zambet care, la inceput poate fi constientizat sau putin fortat face minuni, pentru ca va deveni stabil si poate permanent pe chipul nostru, iar asta contribuie la starea de bine si emotii pozitive. Un om necajit sau cu vibratii joase nu va intra in campul nostru vibrational cand va vedea un chip fericit, pentru ca nu rezoneaza cu bucuria. Frecventele joase rezoneaza cu frecventele joase si stim ca "cine se aseamana se aduna", nu-i asa?! Pe cand frecventele inalte, pozitive, benefice rezoneaza cu aceleasi frecvente.
Faceti un exercitiu si zambiti in timp ce experimentati tristetea si veti descoperi ca nu veti reusi. Nu functioneaza si nu au aceasi frecventa nici ca stare si nici ca atitudine. 
Cum as putea aborda o persoana care emana fericire si este numai cu zambetul pe buze, comunicandu-i nefericirea, tristetea si nemultumirea? Nu, nu voi reusi sa fac asta pentru ca are un camp vibrational puternic pozitiv care ma opeste ca in fata unei usi inchise. Cu siguranta ca ma voi indrepta inconstient catre aceia cu aceeasi frecventa, iar energia se ghideaza dupa acelasi fel de energie si isi va gasi drumul fara ca eu sa depun vreun efort. Aici vorbim de Legea magnetismului care functioneaza in orice situatie in aceasta viata, indiferent de specie.

Zambeste, zambeste, zambeste, viata este un miracol, este viata noastra. 
Singurul atuu pe care il avem este zambetul care aduce bucurie si fericire, stare pozitiva, dorinta de realizare, putere interioara. Este atat de simplu!

Tinteste cat mai sus prin toata energia benefica a creatiei tale si zambeste vietii in orice secunda.

vineri, iulie 18, 2014

Tu contezi!



Un site dedicat tuturor, unde doar Tu contezi!




Numele meu este Constanta Constantin, sunt licentiata in psihologie cu formare in psihologie psihodinamica, atestat teste proiective, atestat ThetaHealing, practician NLP, creez meditatii cu sufletul si pentru sufletul vostru si...consider ca sunt in permanenta intr-o continua dezvoltare si cautare.
Toata pregatirea profesionala de pana acum dar si cea viitoare ma ajuta si m-a ajutat sa descopar minunatiile sufletului nostru, a puterii care exista in noi si cat de multe putem realiza prin propria noastra vointa care vine din interior.
Nu avem nevoie de prea multe cuvinte atunci cand este vorba de dorinta noastra de a fim sanatosi, fericiti, sa ajungem in acel punct cand putem spune ca intelegem viata si menirea noastra si, nu in ultimul rand, pentru a ne dezvolta cat mai armonios.
Intelegerea, detasarea de probleme, armonia, bucuria, fericirea si o viata asa cum o dorim depinde doar de noi si cat de mult dorim sa ne eliberam de tot ce consideram ca este apasator si ne fac tristi.
Neputinta aduce cu ea tristete si ingroapa vointa si intelepciunea pe un drum ascuns.

Daca ai nevoie de ajutor, indrumare sau ai una sau mai multe nelamuriri, nu ezita sa o faci consultand fiecare informatie/terapie de pe bara sau sa trimiti mesaj folosind casuta Formular de Contact.

Simplu, nu-i asa?!
Multumesc.

miercuri, iulie 02, 2014

Cum ne manifestam ingrijorarea?

      Cand pronuntam cuvantul "grija" parca simtim instantaneu o apasare sufleteasca care umbreste starea de bine, iar gandurile pornesc intr-o cursa rapida prin perioadele in care am avut suficiente griji incat sa fim tristi si/sau suficiente persoane in directia carora sa ne indreptam grija si atentia noastra. Grijile indreptate in directia unor persoane, fie ele rude, prieteni sau cunostinte, ne "consuma" puternic din energie iar noi ramanem epuizati ca dupa un efort fizic sustinut peste care adaugam tulburari sufletesti. Daca din acestea facem principalul nostru obiectiv in viata, atunci vom incepe sa cream in jurul nostru punti care ne leaga doar de tristete si amaraciune, plus incapacitatea ori neputinta noastra, iar procesele de constiinta care survin intr-un moment sau altul vin la pachet cu procese afective care au un grad mare de constientizare.
      Cand grija se indreapta in directia altora mai mult decat in directia noastra, energia psihica consumata este mai mare decat atunci cand o consumam pentru noi si obiectivele noastre de viata, pentru ca atasam sentimente si dorinte puternice pentru a reusi sa ne focalizam atentia pe grija altcuiva. Sunt si situatii cand dorim sa fim in locul persoanei si nu luam in seama ca nu cunoastem multi factori care au declansat o situatie anume pentru care ne facem atatea griji, chiar daca ne incurajam spunand ca avem dreptul sa ne facem griji pentru ca iubim persoana, ii dorim binele, o respectam, o adoram etc. Nu este corect sa actionam ca si cum am fi persoana. Grijile fortate, accentuate, perpetuate, nascocite sau transferate nu sunt absolut deloc constructive si nici sanatoase atat pentru persoana care a preluat grijile si nici pentru persoana pentru care ne facem griji. Prin urmare, potentarea in limite normale a grijilor pentru o alta persoana este calea cea mai sanatoasa, care ne da posibilitatea de a crea libertatea gandirii detasate de problemele altcuiva. Daca implicarea depaseste barierele normale atunci incep exagerarile si deformarea realitatii. 
     Focalizarea atentiei pe problemele altora, a caror cauza ascunsa nu o cunoastem, pune in functiune aproape toata fiinta noastra pentru gasirea unor solutii care sa fie cat mai bune, cat mai eficiente si mai putin dureroase pentru persoana respectiva. Solutii care, de cele mai multe ori, nici macar  nu sunt aproape de noi sau nu sunt de gasit la noi. Daca mai punem in calcul timpul petrecut si efortul depus, ajungem sa nu ne mai simtim confortabil absolut deloc cu noi, ne epuizam mai mult decat este nevoie si necesar iar la sfarsit vom fi dezamagiti sa constatam ca rezultatul final nu este cel la care ne-am gandit. Nu este mai corect ca grija indreptata catre altcineva sa fie mai ponderata? Sa nu ne simtim nici epuizati, nici ignorati si nici ridiculizati?             Cauza/cauzele pot fi atat de ascunse si de adanci inradacinate incat poate ca persoana nici nu doreste sa-si aminteasca. Alegerea ii apartine fiecaruia, chiar daca vorbim de parinti, copii sau alte persoane la care tinem foarte mult, este necesar sa tinem cont de liberul arbitru. 
        Uneori aceste griji indreptate catre persoane dragi ajung sa fie preluate ca fiind ale noastre, atat de mult si de mare este implicarea pe toate planurile. In astfel de situatii starile psihice si emotionale suporta transformari de forme, imagini, realitate, normalitate etc., fiind transferate in alta directie, acumuland o parte din suferinta celeilalte persoane si tansformand-o in problema proprie. Nestiind ce se ascunde in spatele problemei/problemelor pe care le-am preluat si ce inteles avea sau are pentru acea persoana, nu vom sti sa gasim vreun raspuns decat facand eforturi zadarnice de a cauta prin sertarele vietii noastre ceva ce nu ne apartine sau nu ne-a apartinut. Astfel incepe sa-si faca aparitia nelinistea, suferinta, neputinta, depresie etc.            Chiar si in situatia in care ni se transmite o problema doar din dorinta de despovarare, tot nu putem face mai mult decat sa empatizam, fara sa ne implicam in griji inutile. 
     Deloc de neglijat sunt si grijile false cu intentii ascunse sau interese, unelte pe care unele persoane le folosesc fara scrupule si in acest sens am destul de multe exemple pe care nu doresc sa le detaliez. Alteori grijile sunt mascate sub fatada binelui si protectiei avand ingrediente dozate cu mare atentie de minti obsesive.
       
     Exista persoane care reusesc sa-si transfere grijile unei alte persoane, despovarandu-se cu usurinta de greutatea situatiei, ca si cum nici nu a existat, persoane care preiau de buna voie grijile altora din dorinta de a-si demonstra cat sunt de sociabili si altruisti, sunt persoane care spun ca nu-si fac griji, ca grijile sunt pentru cei slabi, in schimb framantarile si tumultul interior face ravagii declansand diverse tulburari, persoane care-si declanseaza griji imaginare din dorinta de a atrage atentia si a se victimiza, persoane care exagereaza o grija facand-o ca o "bomba" doar din grandomanie, persoane care creeaza mister in jurul grijilor diverse pentru a da falsa impresie ca sunt protectori etc.

      Totul depinde de noi si de puterea noastra de a ne fi bine! In noi exista toata puterea si toata energia vindecatoare, sa nu uitam asta!