In propriul drum al vietii, multi dintre noi ajung sa se confrunte cu propria revolutie, fie ea interioara sau exterioara, pe ceva sau cineva, cu scop sau fara scop. Daca extindem, gandindu-ne la revolutia in masa, atunci lucrurile se schimba, avem nevoie de un lider sau de un deschizator de drumuri sau de curaj sau de interes/e, insa mecanismul dupa care functioneaza sistemul este acela gen turma. Poate parea descurajant sau jignitor, dar daca vom aprofunda ideea ajungem sa credem ca in momente de criza, cum ar fi producerea unei revolutii si nu numai, fiind vorba de o masa de oameni, functionam sau incepem sa functionam apropae la fel, urmand indicatiile celor care au avut initiativa/curajul/interesul (sau altceva) sa iasa in fata si sa inceapa sa manipuleze acea masa de oameni, prin anunturi pe care cei multi le asteapta, cum ar fi  o viata mai buna, schimbari in bine, totul in mai bine, totul impreuna si in favoarea tuturor, mai ales intr-o situatie cand saracia este ridicata la

3D Christmas Tree Vin sarbatorile intr-un ritm alert, iar speranta ca vom primi un cadou mult visat se poate concretiza in cateva zile, asteptarea isi incepe numaratoarea inversa. Ce ne dorim sa primim in aceste zile are legatura cu starea financiara, cu potentialul fiecarei familii dar si cu armonia. Ce ne dorim fiecare este o lista lunga pe care unii isi permit s-o bifeze, altii nu, insa raman cu speranta ca anul care va veni va aduce cu el o stare sau o situatie ceva mai buna sau buna. Ce-si doresc majoritatea copiilor? Sa-i intrebam...Nu isi mai doresc jucarii care mai de care mai banale si galagioasre, ci isi doresc telefoane sau calculatoare din ce in ce mai performante si mai sofisticate. Orizontul dorintelor s-a limitat considerabil. Copiii nu-si mai doresc jucarii pe care sa le imparta cu alti copii sau sa se joace impreuna, ei isi doresc o lume virtuala in care sa se afunde, sa se piarda si in care sa se creada stapanii lumii si stapanii celor mari. Problema este u

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Daca aproape in tot restul anului suntem incorsetati de griji, alergaturi pentru existenta de zi cu zi si cu grija apasatoare a viitorului nesigur, in aceasta luna, decembrie, parca nu mai exista nimic din tot ce ne ingrijora si ne apasa. Si asta incepand chiar cu 01.decembrie, cand lasam deoparte grijile, gandurile care ne macina existenta si incercam sa facem loc bucuriei, bunei dispozitii si gandurilor bune. Ganduri pline de speranta si optimism, ganduri indreptate catre cei dragi, ganduri bune indreptate chiar si in directia celor care ne-au suparat sau ne-au incetinit din drumul nostru catre realizarile propuse, lasam deoparte toate rautatile, lasam deoparte toate gandurile negative si ne umplem de ganduri pozitive. Iertam. Cate minuni poate face iertarea si eliberarea! Luna decembrie reuseste sa faca minuni, iar aceasta doar pentru ca este o luna plina de cadouri, de intregire a familiei, de bucurii care mai de care mai emotionante, de sarbatori, de stralucire, ne simtim lib

Prin constructia noastra avem tendinta de a da sfaturi si atunci cand ni se cer, dar si atunci cand nu suntem intrebati si nu ni se cer. Normal sau nu? Eu as spune ca nu si am sa ma explic. Asa cum am si inceput facand referire si trimitere la constructia noastra, trebuie sa ne amintim ca suntem unici. Si daca suntem unici, nu avem cum sa gandim din punctul nostru de vedere o situatie sau alta si sa dam curs unei cereri atunci cand este vorba de altcineva, pentru ca nu avem cum sa fim obiectivi 100%, decat punandu-ne pe noi intr-o situatie asemanatoare. Si daca ne punem intr-o situatie asemanatoare, nu avem cum sa dam un raspuns care sa-l priveasca direct pe celalalt sau cum sa rezolvam o situatie decat prin prisma propriei noastre personalitati si modului nostru de gandire. Pentru ca noi gandim altfel decat celalalt o situatie anume si o gandim prin prisma felului nostru de a fi si pentru ca nu este situatia noastra. Prin urmare, sfatul cerut nu poate fi compatibil direct cu celal

Ni se intampla tuturor ca in diverse perioade, situatii sau momente ale vietii noastre sa avem nevoie de sustinere, fie ea si morala care, de cele mai multe ori face minuni. Chiar incepand cu copilaria, unde nevoia de sustinere pe toate planurile este foarte importanta si benefica pentru ca aceasta sustinere este inceputul consolidarii increderii in noi si a primilor pasi facuti in viata si alegerilor pe care le facem si le vom face. Avem nevoie de vorbe bune, avem nevoie de vorbe frumoase, avem nevoie de curaj si incurajare, avem nevoie sa stim ca cineva este alaturi de noi, oriunde ne indreptam pasii si oriunde ne indreapta alegerile noastre in propria noastra viata. Daca ati experimentat ce scriu aici, intelegeti despre ce vorbesc. Uneori experimentam si partea cealalta a "sustinerii", adica aceea a pesimismului, a orientarilor cu scop voit gresit si a vorbelor care nelinistesc, a gandurilor negative care stirbesc din incredere si posibilitatile pe care pana atunci le

Traiectoria vietii depinde de foarte multi factori. Unul dintre ei si foarte important este mama, ce transmite mama, ce gandeste ea, ce simte, care este starea ei de fiecare zi si felul cum se raporteaza la acel copil care urmeaza sa paseasca in aceasta viata. E posibil ca scepticii sa nu priveasca din acelasi unghi aceasta perspectiva care stabileste intrucatva itinerariul unei viitoare vieti si cum poate participa mama la acesta. Aceasta postare se poate considera o continuare a celei din data de 18.05.2011 si anume "Fata sau baiat?" si voi incerca astazi se descriu cum se poate scrie un itinerar de viata prin prisma mamei si sentimentelor ei, grandurilor si grijilor ei, obsesiilor si visurilor ei. Este un studiu personal si mi-l asum. Consider ca este important sa avem usurinta gandurilor frumoase in momentul in care urmeaza sa avem responsabilitatea unei vieti, sa se incerce, pe cat posibil, eliminarea starilor de angoasa pe care le da starea de spirit venita din via

Bogatia!    Un cuvant, o dorinta si o stare cu o asa de mare incarcatura, incat nu mai are nici loc in dictionare! Definitia acesteia se schimba aproape pe zi ce trece, de la om la om, de la an la an si de la generatie la generatie. Fiecare dintre noi are propria definitie si viziune a acestei bogatii. Unii o vor materiala, iar altii o vor spirituala sau pe ambele. Numai ca aceasta bogatie poate fi de mai multe forme si culori, poate fi "abordata" usor sau greu, poate fi cu multe fatete, poate fi ca o ghicitoare. Ghicitoarea fiind chiar noi! Si se poate materializa prin diverse moduri. Poate fi bogatie materiala si poate fi bogatie psihica sau spirituala. Pe care credeti ca o alegeti sa va desavarseasca si care va caracterizeza? Macar asa de principiu. Bineinteles ca cea materiala va da usurinta in a trai, in a lua decizii, a privi si a primi ziua de maine, dar are si o parte care te face sa simti povara destul de grea si apasatoare si mai are o anume expunere care nu este

Nu am fost foarte sigura daca sa fac aceasta postare, insa m-am hotarat ca trebuie sa incerc. Asa ca astazi abordez subiectul de mai jos, unul controversat, pentru a ma lamuri in privinta unei singure intrebari, si anume: in ce credem cel mai mult? Si vin cu postarea aceasta pentru ca am avut o discutie cu cineva, nu in contradictoriu, insa care m-a lasat putin nedumerita dar si ingandurata, atunci cand primesti raspunsuri gen:  "ce-o vrea Dumnezeu", "cum o vrea El", "ma las in mainile Lui", "numai El ma poate ajuta" etc. Fac mentiunea ca este vorba de o persoana pana in 30 de ani, pe care o cunosc destul de bine, nu are probleme la care sa nu se gaseasca rezolvare si nu am perceput-o niciodata ca pe o persoana habotnica, insa de ceva vreme a inceput sa nu mai creada in nimic altceva, lasand totul pe seama divinitatii. Adeseori suntem intrebati  in ce credem cel mai mult, iar raspunsurile sunt atat de variate si de nenumarate, incat este gre

Cand viata ne "intoarce" spatele, multi dintre noi consideram ca suntem nedreptatiti, ca suntem lipsiti de noroc, ca nu stam bine la capitolul sanse bune si oportunitati, altii (cum este cazul doamnei de mai jos) merg mai departe considerand ca "au ceva facut" (farmece), altii considera ca, nu stie de ce,  dar toate relele li se intampla numai lor, etc. De ce trebuie sa gandim asa? Sansa si nesansa o alegem, noi suntem cei care fac alegeri, constient sau inconstient de realitate. De cele mai multe ori nu se ia in considerare sau in calcul ca sansa sau nesansa tine de noi, de o istorie de familie, o istorie personala, din ce facem si din ce nu facem, cum gandim si in ce mod, ca toate nedreptatile pe care le percepem pot pleca chiar de la noi, din noi, din ce spunem, din ce transmitem si din ce inteleg ceilalti. Poate suntem perceputi altfel decat suntem, poate suntem intelesi altfel decat transmitem, poate alegem gresit persoanele cu care mergem la drum sau dorim

In agitatia cotidiana in care traim astazi, cei mai multi dintre noi nu prea isi rezerva timp si spatiu pentru propria lor persoana, asa ca ma intreb cati isi mai permit luxul sa se gandeasca doar la ei, "face to face", sa se refugieze in propria intimitate!? Cati dintre noi isi permit sa-si programeze temeinic o zi doar a lui? Sa stea intins in fotoliul care-i confera liniste, siguranta, caldura, sa citeasca, sa se uite la filmele pe care altadata le iubea, sa rada, sa stea ore intregi intr-o cada inspumata si parfumata, sa picteze, sa gandeasca liber, sa se simta liber, sa scrie, sa cante, sa fie acea persoana pe care s-o priveasca ochi in ochi in oglinda sinceritatii!? Descatusat de griji, descatusat de "hainele" si mastile sociale. Descatusat, despovarat si "gol" in lumea lui, numai a lui. Gol in sensul de a ne descoperi noi pe noi, de a sta fata in fata cu noi, sa ne spunem ce nu putem spune altora, sa ne gandim la ce am facut bine si la ce nu, sa

Informatii si constatari adunate pe holul spitalului. Cam asa as descrie, pe scurt, vizitele noastre la spital, a celor care fara voia lor mai ajung si pe aici. Regret ca trebuie sa abordez un astfel de subiect, insa in ultimele doua saptamani, nevoita fiind sa apelez la serviciile medicilor din spitalele noastre si la ale lor asistente, am fost stupefiata sa descopar cata ignoranta, nesimtire, lipsa de omenie, lipsa de bun simt si lipsa de profesionalism am gasit intr-un loc in care te astepti sa primesti atentie, ingrijire medicala si empatie. Copii, batrani, tineri, toti cu probleme medicale grave (fiecare dintre noi are propriile lui criterii de a privi si primi afectiunea), altfel pentru care motiv ar sta ore in sir in fata unor usi inchise si pline de afise si anunturi care mai de care mai greoaie si de neinteles; pentru care motiv ar "bantui" holurile spitalelor intreband in stanga si in dreapta unde trebuie sa mearga pentru problema/afectiunea pe care o are; pen

Scurt istoric despre alcool şi alcoolism Consumul de alcool datează din cele mai vechi timpuri. Există anumite indicii că omul de Cro-Magnon (începând cu anul 40.000 î.e.n.) cunoştea prepararea unor băuturi fermentate. Aceste băuturi serveau preponderent drept aliment sau ofrande. Cele mai vechi documente istorice în care sunt menţionate băuturile alcoolice datează de aproximativ 6.000 de ani. În toate scrierile vechi din Mesopotamia, Egipt, China, Grecia precum şi în Biblie găsim mărturii despre folosirea băuturilor alcoolice, dar şi despre abuzul în consumul lor. Cel mai vechi document scris care conţine referiri la vin şi la bere este considerat a fi papirusul lui Eber scris în anul 1500 î.e.n. şi care conţine şi prescripţii medicale. Consumul de alcool apare şi în scrierile lui Homer, Herodot, Aristotel şi Platon. În tratatul asupra rănilor, Hipocrate menţiona folosirea pansamentelor cu vin cu excepţia rănilor articulare. Ca substanţă aparte, alcoolul a fost produs mult mai