vineri, ianuarie 10, 2014

Atentie, dragoste si responsabilitate

A inceput un an nou, cu multe sperante, cu multe ganduri frumoase si multa dragoste. Dragoste care asteapta un semn din partea noastra sa inceapa sa se manifeste, iar deschiderea noastra catre acest sentiment inaltator ar trebui sa fie liber si necenzurat de principii care tin de constientizarea problemelor de zi cu zi sau de utilizarea diverselor modalitati venite din nevoile fizice care indeparteaza manifestarea dragostei, pentru ca uitam sa-i mai acordam libertate. Libertate de care avem si noi nevoie. 
Anul acesta, in viziunea numerologilor, este un an magic din toate punctele de vedere si depinde doar de noi cum fructificam aceasta magie in viata noastra pentru a avea un an, realmente, magic, asa cum presupun calculele pentru acest an. Inceputul de an, este si pentru mine un inceput bun si astept, ca si voi, sa inceapa magia sa-si spuna cuvantul dandu-i toata libertatea de manifestare. Imi place sa cred ca acest calcul numerologic, care coincide cu cifra 7 pentru acest an, va fi cu adevarat de bun augur. Asa ca mi-am planificat mental o dispozitie pozitiva si multe realizari care sa tina cat mai mult posibil.
Incep prima scriere din acest an cu mamici si copii.

O mamica disperata pentru baietelul ei de 12 ani, solicita ajutorul in vederea terapiei, dupa multe schimburi de experiente pe parcursul a multor ani. Dupa introducerea necesara si pe care a considerat ca era util sa o aduca la cunostinta, a vorbit destul de mult despre inconfortul ei in aceasta relatie, cu diferenta ca puncta problemele dintr-un unghi diferit decat cel care era necesar, anume ca altcineva a dus la crearea acestor neplaceri/probleme venite din partea copilului ei, pe care le etala fara incetare. Se obisnuieste, in cele mai multe cazuri constient, ca responsabilitatea conflictelor de orice natura, sa se transefere in directia altora si aproape niciodata in directia care ar trebui. Asa a procedat si aceasta mamica, povestind de problemele copilului, de mediul in care traieste, de bunicii care il educa nesanatos, de nazbatiile pe care le face, motivele pentru care nu are prieteni si directia pe care o preconizeaza, la indicatia altora, ca o va apuca copilul ei.
 "O ultima incercare" spune mamica, anuntand ca a fost la numerosi psihologi, psihiatri si nu s-a vazut aproape nicio schimbare. Ba mai mult, a fost diagnosticat cu ADHD, iar actualmente este sub tratament medicamentos, continuand sa-si manifeste comportamentul la fel ca si pana acum, doar cu diferenta ca a crescut fata de prima vizita la un cabinet, cu niste ani in urma. Este usor de inteles ca acest copil este marcat de atatea vizite la psihologi, psihiatri si spitale, el insasi anuntand ca s-a plictisit.
Revenind la relatarea mamicii, care a "omis" ani la rand, preocupata de propria viata, sa interactioneze cu copilul, iar comunicarea a ajuns destul de defectuoasa din toate punctele de vedere. A mai omis sa anunte care este pozitia ei in acest circuit pe care il numeste "defectuos" si pentru care nu mai stie ce sa faca. A subliniat doar ca este mult prea ocupata cu serviciul iar copilul a ramas in grija si educatia bunicilor, fiind mult prea obosita, fara chef si nervoasa atunci cand "poposeste" seara acasa. Stie ca bunicii il fac destul de des prost, idiot si badaran si ca ii dau bani pentru a scapa de el, dar ca nu are ce sa faca datorita faptului ca nu este acasa. Din relatarile ei se subintelege ca acest copil este mult prea istet, cu o agerime a mintii sclipitoare, o agitatie obositoare pentru niste bunici depasiti de situatie, bolnavi si cu care nu are cum sa comunice la acelasi nivel, drept pentru care ii foloseste pentru beneficiul propriu si cam atat. Nu a dezvoltat vreun atasament pentru cineva anume pentru ca nu i s-a dat ocazia si nici nu au fost atenti la nevoile lui sufletesti decat in masura cand deranjul era prea mare pentru ei, concluzionand scurt si rece ca ar avea nevoie de un model masculin, cum ar fi tatal (a decedat cand el avea cativa anisori).
Periplul prin diverse cabinete si la diversi specialisti l-au facut pe copil sa-i spuna mamei ca-si cheltuie banii degeaba. In privinta tratamentul este destul de serios, numai ca acest tratament ii incetineste capacitatile mentale, facandu-l uneori de nerecunoscut pentru cei care il cunosc. Ma intreb daca asta si-a dorit cu adevarat!? 
Nu am cum sa nu subliniez ca ultima vizita la un spital de specialitate, la un psihiatru (femeie), a produs un discomfort si mai mare copilului. Doamna psihiatru, intr-o stare proasta sau exces de zel (permanenta sau ocazionala?) l-a persecutat verbal pe copil, si asa obosit de atatea vizite, amenintandu-l cu pedepse dintre cele mai drastice, cum ar fi ca-l va duce la o scoala de corectie unde sunt copii mult mai rai decat ar fi el si ca-l va interna la sanatoriul din Predeal unde sa-l tina sub supraveghere si unde va sta inchis ca la puscarie. Copilul, dupa tirada de amentintari a transmis doamnei ca el nu este nebun si nu va merge unde vrea ea. Acest mesaj a facut-o pe mama lui sa se simta rusinata de atitudinea copilului ei, cerandu-si scuze. Atitudinea mamicii nu a fost corecta, data fiind situatia si ar fi trebuit sa ia atitudine fata de tirada de amentintari facute de doamna "specialist", care era ori obosita, ori nervoasa de diverse probleme care nu aveau nicio legatura cu cazul la care tocmai a fost solicitata sa-l solutioneze.
Pe de alta parte mama parea destul de duplicitara in expunerea situatiei si gestionarea problemelor.

Avem nevoie de atentie, comunicare, dragoste si asumarea responsabilitatii, iar acestea ne fac sa crestem corect si sanatosi. Daca nu le avem, vom descopri ca ne lipseste insasi  vitalitatea care construieste viata frumoasa si implinita, ajungand sa para, in esenta, seaca si lipsita de satisfactii. 
Va doresc ca magia preconizata pentru acest an sa se implineasca pe toate planurile.
Free background from VintageMadeForYou