Cu totii presupun ca ati vizionat stirile serii, in care protagoniste erau un numar de tinere care isi doreau modificarea sanilor prin hipnoza de catre o persoana care-si postase anuntul pe internet facand promisiuni... marete, cu preturi considerabile in sedinte prelungite. Replicile nu au intarziat sa apara, insa contestat sau necontestat, cu licenta sau fara licenta, cu experienta sau fara experienta, nici nu cred ca are vreo importanta pentru acelea care isi doresc cu ardoare sa creada, iar aceia care isi castiga adeptii cu vorbe alese vor castiga pe naivitatea unor tinere dornice in a-si modifica ceva ce considera ca a devenit un motiv de uratenie, de a se considera incomplete si cu dorinta de a atinge acea perfectiune etalata prin reviste, filme sau mass-media. Acest gen de "reclama" functioneaza pe un anumit palier de oameni si chiar de varsta. Dorinta de perfectiune sau ideal nu se castiga mergand la astfel de persoane, ci ea se castiga prin noi si din noi. Perfec

Intre realitate si fictiune (nu este vorba de S.F.)  la mijloc sta imaginatia bogata, care uneori este concretizata in actiuni care pun stapanire pe corp si minte nelasand ca realitatea sa iasa la suprafata si sa se manifeste. Insa atunci cand este vorba de superficialitate, ignoranta, aroganta si grandomanie, lucrurile par sa stea cu totul altfel. Superficialitatea are o definitie rece, instabila si detasata de orice are legatura cu simtiri, trairi si implicare. Ignoranta poate fi uneori chiar si din lipsa de educatie, informatie sau cultura, din lipsa de interes si pe undeva se aseamana destul de mult cu superficialitatea. Aroganta are uneori in "compozitie" si superficialitate dar si ignoranta, ba chiar si imaginatie, iar toate stau si dau bine atunci cand parerea despre propria persoana se rezuma doar la tot ce este egal cu superlativul si nu prea are nimic de a face cu altruismul, empatia si ascultarea altor pareri, pentru ca tot ce conteaza este ingamfarea, propriil

Pe blogul meu scriu de cele mai multe ori despre viata si dinamica ei, dar nu numai aceasta ma intereseaza ci si partea pe care toti ar trebui s-o respectam si s-o urmam, anume curatenia, fie ea si stradala nu numai cea interioara, pentru ca si ea ne reprezinta la fel de mult.  De aproximativ 3 saptamani, in zona mea, s-a inceput reabilitarea blocului de vis-a-vis. Pana aici nimic interesant. Exceptie face doar modul de a se face munca, dezinteresul si dezordinea care antreneaza activitatea celor care, dupa propria mea parere sunt mai mult necalificati, prin comparatie cu alti muncitori care fac aceeasi activitate de reabilitare la alte blocuri. Nu mai comentez de galagia infernala din timpul zilei, cand pentru orice si din minut in minut, auzi strigandu-se sau urlandu-se "nea Marine, da-mi si mie..." sau glume deocheate si fluieraturi la adresa doamnelor si domnisoarelor care ori stau la balcoane, ori trec pe strada. Chiar si privirile indecente, insistente si nerusin

Titlul este doar o intrebare la care inca nu am un raspuns complet, insa incercand sa generalizez as spune ca vremurile in care traim, rapiditatea, dorinta de a depasi greutatile vietii, cotidinianul care ne stoarce si ne epuizeaza de ultimele puteri si forte, ne fac neincrezatori, tematori, fricosi si ingroziti nu de viitor, ci chiar pentru ziua de maine. Avem atatea griji, ne este frica si vrem sa nu dezvoltam simptome care ne  ingrijoreaza doar gandindu-ne la ele. Grijile, frica, emotiile aduc cu ele ignorarea a unor "semne" pe care corpul nostru le semnaleaza. Trecute cu usurinta si cu superficialitate, ajungem in situatii in care controlul nu ne mai apartine in totalitate Anxietatea, de care se leaga frica, grijile si emotiile negative pe care nu reusim, in valtoarea vietii, sa le controlam, poate aduce cu ea exagerari ale unor evenimente sau trairi incat nu reusim sa realizam ca granita intre ea -anxietate- si diverse tulburari este atat de fragila, incat trecem &

...sau ce inseamna devotamentul. Am ales sa scriu despre aceasta poveste pentru ca este o lectie de viata data noua, tuturor oamenilor, despre ce inseamna atasamentul, devotamentul, dragostea si lipsa de ranchiuna. Am sa incerc inainte sa scriu putin si despre familia care a fost martora acestui devotament si finanlul care a adus durere, multe lacrimi si un gol pe care nu-l pot inlocui cu altceva. Era o vreme cand o familie greu incercata din peisajul prahovean, isi duceau traiul, greoi dealtfel, din cresterea animalelor, produselor din lapte si carne si cositul fanului. Familie numeroasa, simpla, muncitoare si cu frica lui Dumnezeu, si-au dus traiul de pe o zi pe alta fara sa se imbogateasca si isi imaginau ca aceasta frica de Dumnezeu ii va feri sau pazi de rele si evenimente nedorite, insa acestea au venit oricum. Erau nelipsiti de la rugaciunile pe care le credeau obligatorii si in zilele importante de peste an, cu posturi si evlavie crestineasca, in bune relatii cu vecinii,

Multe transmitem prin cuvinte si multe schimbam prin cuvinte, care uneori ne ridica sau ne coboara, pot fi cuvinte de incurajare sau cuvinte de descurajare, cuvinte urate  sau cuvinte frumoase, cuvinte de sustinere sau pline de ura. Indiferent de maretia sau uratenia cuvintelor noastre ele au menirea sa ne redea increderea si satisfactia sau de a ne aduce descurajarea si nemultumirea. Tot ele au menirea de a ne ridica dar si de a ne cobori. Tot ele ne aduc zambetul si seninatatea dar tot ele ne aduc si tristetea. Ne aduc fericirea dar ne aduc si nefericirea. Important este cum le folosim, in ce imprejurari, de ce le folosim, pentru ce sau pentru cine sau carui scop. Adresate unei persoane a carei incredere este undeva pierduta spatial in evenimentele vietii, cuvintele de lauda si de sustinere ii vor aduce un strop de incurajare si ii poate spori increderea si stima de sine, insa daca folosim cuvinte de descurajare, cicaleli, jigniri sau urlete, nu vom face altceva decat sa-i aprofu

Aceasta boala este cea mai comuna forma de dementa, nu face parte din procesul normal de imbatranire, boala ataca celulele creierului si cauzeaza probleme de memorie, gandire si comportament. Insa oricat de comuna ar fi, durerea care ne apasa atunci cand aflam ca o persoana draga sau cineva apropiat sufera de aceasta boala este foarte greu de acceptat si foarte greu de a ne organiza viata alaturi de o persoana cu Alzheimer. Planificarea vietii pentru viitor este un proces continuu dar necesar pentru a face schimbarile necesar si pentru a fi mai buna alaturi de o persoana cu Alzheimer. Este importanta atat pentru familie dar si pentru cel care sufera de aceasta boala, insa acest lucru se realizeaza doar cu sprijinul specialistilor, suportul si medicatia necesara.  Nu am cunostinta ca in Romania sa existe o asociatie, organizatie sau o comunitate a oamenilor suferinzi de aceasta boala care ar trebui sa le ofere programe si servicii adaptate pentru aceasta boala. Afara cu siguranta