Treceți la conținutul principal

Tinteste cat mai sus! ©

Suntem creati atat de frumos, incat noua ne-a ramas doar sa infrumusetam aceasta creatie, sa-i aducem imbunatatiri prin propria noastra fiinta si prin actiunile noastre, imbunatatiri la care este necesar sa lucram pentru a le mentine. Sa pierdem din vedere aceasta frumusete ar fi o pierdere prea mare.
Stiu ca uneori uitam de aceasta frumusete, de aceasta maestrie a mintii, trupului si a spiritului nostru si ne indepartam de la principiile benefice ale vietii noastre, constatand ca nu ne este bine si dorim sa refacem drumul de intoarcere spre punctul de unde ne-am ratacit, insa apasarea isi spune cuvantul incat renuntam si mergem mai departe. Nu ne este bine si ne gandim ca singuri am ales aceasta cale pentru a experimenta si ne amagim, ca un revers al tristetii, ca altadata nu se va mai intampla. Poate ca da, poate ca nu. In astfel de alegeri intervin gandurile pe care uneori nu le mai putem controla pentru ca ele "lucreaza" cot la cot cu Egoul nostru, iar aceasta lupta ne epuizeaza fizic si psihic, incat unii dintre noi abandoneaza. 
Uitam ca gandind negativ ne cream diverse stari care ne ingreuneaza mintea si sufletul, uitam ca vorbind urat sau de rau pe altii sau pe noi ne atragem aceleasi energii negative si persoane care au aceeasi stare si uitam ca vorbele frumoase si iubitoare, gandurile pozitive si luminoase ne aduc beneficii mult mai mari in viata noastra, decat poate ne imaginam. Probati!
O atitudine pozitiva si bucuria fiecarui moment te va rasplati cum se cuvine. Multi dintre noi, sunt obisnuiti ca atunci cand nici macar nu au vreun motiv sa fie suparati, afiseaza totusi suparare pe chip, in ganduri, in atitudine, in cuvinte etc. De ce? Ce se intampla in mintea noastra, ce griji, ce ganduri acapareaza starea de bine si este inlocuita cu un afis/masca care arata suparare, fara ca ea sa existe? 
Creierul nostru emite din sertarele inconstientului nostru informatii care s-au legat de ceva ce am vazut fara macar sa constientizam, de o tresarire, de un miros, de...eu mai stiu ce...de o multitudine de astfel de informatii cu logica sau nu, doar pentru ca i-am lasat timp si loc sa iasa. Am lasat garda jos doar prin simpla afisare a tristetii. 
Afisarea unui zambet alunga gandurile negative, alunga starea negativa, alunga energiile negative. Chiar si un zambet care, la inceput poate fi constientizat sau putin fortat face minuni, pentru ca va deveni stabil si poate permanent pe chipul nostru, iar asta contribuie la starea de bine si emotii pozitive. Un om necajit sau cu vibratii joase nu va intra in campul nostru vibrational cand va vedea un chip fericit, pentru ca nu rezoneaza cu bucuria. Frecventele joase rezoneaza cu frecventele joase si stim ca "cine se aseamana se aduna", nu-i asa?! Pe cand frecventele inalte, pozitive, benefice rezoneaza cu aceleasi frecvente.
Faceti un exercitiu si zambiti in timp ce experimentati tristetea si veti descoperi ca nu veti reusi. Nu functioneaza si nu au aceasi frecventa nici ca stare si nici ca atitudine. 
Cum as putea aborda o persoana care emana fericire si este numai cu zambetul pe buze, comunicandu-i nefericirea, tristetea si nemultumirea? Nu, nu voi reusi sa fac asta pentru ca are un camp vibrational puternic pozitiv care ma opeste ca in fata unei usi inchise. Cu siguranta ca ma voi indrepta inconstient catre aceia cu aceeasi frecventa, iar energia se ghideaza dupa acelasi fel de energie si isi va gasi drumul fara ca eu sa depun vreun efort. Aici vorbim de Legea magnetismului care functioneaza in orice situatie in aceasta viata, indiferent de specie.

Zambeste, zambeste, zambeste, viata este un miracol, este viata noastra. 
Singurul atuu pe care il avem este zambetul care aduce bucurie si fericire, stare pozitiva, dorinta de realizare, putere interioara. Este atat de simplu!

Tinteste cat mai sus prin toata energia benefica a creatiei tale si zambeste vietii in orice secunda.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate