Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat? 

De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume. 

Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire. 

Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri. 

Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația primită acasă, educația dată de părinți, mai exact la respectul pe care ar trebui să îl avem pentru semenii noștri.

Din punctul meu de vedere înseamnă mult mai mult, nu se rezumă doar la respectul față de alții, se rezumă în mod special la respectul pe care îl avem față de noi. Dacă avem respect față de noi, vom avea respect și față de ceilalți. 

În cei 7 ani la care se face referire, acumulăm o mulțime de amintiri -frumoase sau mai puțin frumoase, acumulăm sentimente - frumoase sau mai puțin frumoase, acumulam învățături - bune sau mai putin bune, dar putem acumula și neplăceri, regrete, frustrări, complexe, dureri, nemulțumiri...

Fiecare acumulează cam cât poate duce, pentru că în momentul în care nu mai putem duce, se transformă în traume care distorsionează dorințe, plăceri, vise. Se mai poate transforma și în tulburări care distorsionează adevărata realitate în care trăiești prezentul și în care percepi trecutul, etc.

Așa că, cei 7 ani de acasă înseamnă mult mai mult decât se evocă într-un simplu reproș cu trimitere la "acasă" al fiecăruia. 

Pentru că, vrem sau nu, fiecare avem o rampa de lansare, iar această rampă înseamnă copilăria, familia noastră. 

Dar mă întreb, cei care cresc sau au crescut în centre de plasament sau în alte locații, cum se pot raporta, mai exact, la cei 7 ani de acasă?

Acasă! 

Acasă înseamnă acolo unde crești și te dezvolți și unde se pun bazele viitorului om care vei deveni. Fiecare acumulează cât poate, ca un burete, păstrează cât poate, interpretează cum poate, dar și buretele va fi prea plin la un moment dat. 

Oricâte eforturi ar face părinții, fiecare acumulează cât poate. Acest burete, mai târziu, se transformă în măști. Măști pe care le folosim pentru a ne ascunde sau a nu se vedea adevărata față, pentru ca implicit mai intervine și cenzura. Cenzura impusa de societate. 

Unii nu folosesc aceasta cenzură, se manifestă, nu cum au fost învățați, ci așa cum se simt bine, neținând cont de cei din jur sau că vor primi reproșuri sau că nu se încadrează în acel respect la care se face referire de multe ori. Unii, de exemplu, sunt răzvrătiți. Pe ce si de ce sunt răzvrătiți? Răspunsul se poate afla in cei 7 ani de acasă, dar fără niciun dubiu se află în ei, dar nu fiecare este dispus să-l găsească.

Rezumând cele scrise, cei 7 ani de acasă înseamnă mult mai mult și face referire la copilăria noastră, trăirile noastre, experiențele noastre, amintirile noastre, învățăturile noastre și cu ce anume am rămas din toți acești ani. Căutați in voi!