Treceți la conținutul principal

Competitia parintilor


Parintii nu au intotdeauna aceleasi idei in modul si felul de a transmite ceva copiilor lor si de cele mai multe ori fiecare are modul lui de a vedea viata in general. Conteaza, printre altele, si cat de mult s-a adaptat generatiei actuale si cata deschidere are sa o inteleaga, pentru care vrem sau nu vrem trebuie sa incercam permanent sa fim adaptabili atunci cand avem copii. Nu intotdeauna situatia este aceasta.Vedem adesea parinti, care fiecare pe cont propriu, incearca sa se faca auziti de copilul lor, chiar in incercarea de a-si impune propriile idei uneori, care nu intotdeauna concorda cu modul de gandire al copilului, indiferent de varsta lui. Cu atat mai mult cand are deja o personalitate conturata sau bine conturata. Asa ca este mai la indemana sa recurga la diverse metode, printre care si competitia.  Numai ca aceasta competitie, de cele mai multe ori ii imparte pe parinti in doua tabere, devenind ambivalenti. Pentru ca fiecare are propria lui gandire si fiecare are modul lui de a vedea lucrurile, care nu intotdeauna este aceeasi cu a celuilalt, chiar daca este vorba de propriul lor copil. Asa ca incepe competitia, unde fiecare incearca sa creada despre celalalt in functie de fiecare situatie in parte si cu propriul mod de a gandi, chiar crezand uneori ca incearca sa-si atraga de partea lui copilul. Acest lucru se poate intampla atunci cand unul din parinti nu are puterea sa depaseasca propriile lui limitari in gandire si propriile lui probleme neintelese, motiv pentru care poate deveni egoist, ranchiunos, razbunator, carcotas si certaret, astfel uitand ca acest "razboi" interior dauneaza celor dragi. Dar nu se ia in seama un lucru semnificativ. Acest "razboi" interior este razboiul lui, razboiul cu propriul lui copil si cu propria lui copilarie. "Marul discordiei" nu este familia actuala si divergentele prezente provocate in van, ci este un razboi cu familia de provenienta si diversele ei probleme nerezolvate sau neintelese atunci, poate asemanatoare cu cele care le provoaca acum si care continua sa existe si va exista daca nu se vor lua in seama si nu se va gasi o cale de a le intelege.
Se mai amintim ca exista competitii in care parintii sunt in plin razboi de "care pe care" si cine pe cine" si uita totalmente ca la mijlocul acestui razboi sau motivul pornirii acestui razboi este propriul lor copil. Copil care, culmea, este dat la o parte din aceasta competitie acerba, nu pentru a-l proteja, ci pentru a se ocupa fiecare de cautarea armelor cu care sa lupte. Cand la mijloc sunt si multi bani, copilul trece pe locul secundar, iar competitia isi muta baza in conturi, nu in a limita suferintele cu efectele ei devastatoare prezente si viitoare ale copilului. Asa ca in prim plan conteaza doar orgoliile si onoarea lor, de care vorbeam intr-o postare anterioara, minimalizand si dand la o parte adevaratul motiv pentru care se razboiesc, daca un copil poate fi numit "motiv". Daca facem un salt in viitorul unui astfel de copil, unde credeti ca va avea probleme? In relationarea cu un partener de viata si nu numai si la capitolul incredere. Aceasta competitie este doar un capitol inceput de parinti, urmandu-si cursul in aceeasi nota si in viata copilului. Si aceasta se intampla pentru ca sunt parinti care-si uita scopul si rolul adevarat: acela ca sunt doar parinti si au responsabilitatea de a forma un viitor om integru si cu coloana verticala, fara distorsionari.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate