Treceți la conținutul principal

Gelozia, bat-o vina!


Nu este doar un cuvant intr-un dictionar, indiferent de specialitatea lui, este o stare afectiva a ceea ce se manifesta prin teama de a pierde pe cineva sau teama de a fi parasit. Aceasta teama isi poate avea radacinile chiar in copilarie, unde copilul ori nu a primit destula atentie de la persoana pentru care manifesta cel mai profund atasament, adica mama, ori mai existau si alti frati de care mama trebuia sa se ocupe, ori mama avea mult mai multe preocupari decat acelea de a se ocupa de copil, ori...Variantele sunt multiple, fiecare isi poate cauta raspunsul, daca are suficienta baza solida la realitatea motivelor pentru care isi manifesta gelozia. Gelozia are inceputurile ei, radacinile ei, ca de altfel  orice careia noi ii dam sens si numim traire. Orice traire are inceputul ei. Gelozia poate fi, uneori, innobilata, ridicata la gradul de ceva maret, privita ca ceva frumos de unii dintre noi, privita ca pe ceva care, daca nu exista, inseamna ca nu avem nimic. Un cuplu, de exemplu, ar spune ca daca nu exista gelozie, nu exista iubire. Am auzit destul de frecvent aceasta replica.
Poate exista iubire si fara gelozie!
Insa nu poate exista iubire fara a sti ce simti cu adevarat si fara a fi sincer, in primul rand cu tine. Indiscutabil aceasta stare se transmite si se poate simti, dar poate fi camuflata de aceasta gelozie careia i se da importanta care nu i se cuvine, ascunzand in spatele ei neincrederea sau diverse complexe ascunse.
Intr-o relatie, trebuie doar sa existe incredere, comunicare si sentimente sincere. Cineva care nu are incredere in sine, nu poate avea incredere nici intr-o alta persoana, cu atat mai mult cand isi declara sentimentele, punandu-le mai presus de orice, pentru ca aceste sentimente pot ascunde fetele nevazute ale geloziei. Indoiala face ca gelozia sa prinda aripi.
Multi vor spune ca am facut o fixatie din a lega totul de copilarie si ca poate este ceva personal. Copilarie am avut toti, nu ne-am nascut direct adulti, sarind peste etapele normale ale evolutiei noastre. Iar copilaria, asa cum am mai spus, este inceputul a ceea ce inseamna viitorul nostru ca oameni, acolo s-au pus bazele formarii noastre. Incepand chiar cu conceptia, fiecare etapa pe care am parcurs-o si-a pus amprenta asupra noastra, am inmagazinat o istorie, istorie la care tot timpul adaugam cate ceva. Aceasta istorie este cartea noastra de vizita si cu ea coexistam, indiferent cum se prezinta ea sau daca vrem sa-i aducem imbunatatiri.
Intorcandu-ne la subiectul nostru, nu cred ca cineva se simte confortabil si, realmente liber, cu aceasta gelozie standu-i in spate permanent, pentru ca gelozia inseamna restrictii de orice fel, frica de a merge mai departe, frica de a pierde ceva sau pe cineva. Nu poate exista bucurie in asa ceva si nu poti transmite mai departe bucuria, acest sentiment atat de eliberator.  Gelozia, o data lasata libera, pune stapanire si ocupa frumosul si incetul cu incetul te invaluie de tot, iar gelozia trecuta la un alt stadiu poate deveni obsesie de control, de ingradire a libertatii, se poate manifesta egoist si manipulator.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate