Treceți la conținutul principal

Of, vine noaptea!

Foarte multi ar spune: "ei, si ce!" Dar acest "ei, si ce!" nu este valabil pentru toti, pentru ca noaptea vine impreuna cu bezna, vine impreuna cu frica, vine impreuna cu spaima care invaluie precum o manta prin care nu se desluseste nimic. Noaptea te face sa te simti neajutorat, te face sa bajbai cautand ceva de care sa te agati, te face sa te inchizi tremurand de spaima, iti dezvaluie imagini pe care le proiectezi ca niste diapozitive a unor scene de groaza. Asa ca te gandesti sa adormi asteptand ziua. Dar nici asta nu poti sa faci, pentru ca trebuie sa inchizi ochii, iar ochii sunt ecranul imaginilor proiectate de un creier  prea inspaimantat si prea plin de comenzile date si de filmele pe care singur le-ai regizat, pentru care mai platesti si bilet cu nopti pline de spaima, nesomn, oboseala, panica. In astfel de cazuri fobiile si atacurile de panica sunt la ele acasa, incatusate de propria-ti minte si propria-ti frica. Te-ai gandit sa-ti infrunti teama, sa vezi ce se ascunde acolo unde crezi ca exista sau ti s-a parut ca vezi ceva, sa te ridici si sa pui mana pe imaginea care crezi ca te-a incremenit in pat, pitita de dupa perdea sau de sub patul in care dormi? Incearca! Nu? De ce? N-ai curaj? Iti este frica?
In astfel de momente sunteti inca acel copil inspaimant de bezna si imaginea a ce ar putea ascunde ea. Suntem trecuti de copilarie! poate imi veti spune. Ei si ce! spun eu. Atata timp cat lasati fobiile si atacurile de panica sa puna stapanire pe intreaga voastra fiinta, inca sunteti blocati in spaimele copilariei. Ce si cand s-a intamplat si de ce, puteti afla infruntandu-va propriile voastre cosmaruri, dar cu toata fiinta si cu tot curajul. Declarati-le razboi, pe care sa va propuneti sa-l si castigati. Daca nu veti reusi si va lasati coplesiti, aduceti-va aminte ca sunt doar propriile inregistrari pe care le-ati stocat in inconstient, intr-o perioada cand erati prea neajutorati si prea mici sa intelegeti exact ce se intampla.
Un copil este atat de fragil! Este atat de usor sa planteze toate aceste spaime in mintea lor, si totusi atat de greu sa se debaraseze de ele! De ce? Pentru ca voi nu le lasati sa se elibereze. De ce sa traiti constransi de propriile voastre spaime? Eliberati-va si va veti simti ca intr-o alta viata. O viata fara constrangeri, libera, frumoasa, puteti visa cu ochii deschisi chiar si noaptea, care poate veni asa cum ii este dat si o puteti vedea in toata splendoarea ei: atat de frumoasa! La fel de frumoasa ca ziua. 
Daca veti considera ca este un razboi pe care nu-l puteti infrunta sau pe care nici nu vreti sa-l incepeti singuri, apelati la specialisti care va pot ajuta sa intelegeti, sa va descoperiti si sa va recapatati libertatea. Acea libertate descatusata dupa care tindem toti, nu-i asa?!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate