Un titlu sugestiv pentru toate alegerile facute in viata noastra si care, la un moment dat, se vor intoarce pentru a intregi o hotarare sau impotriva noastra, depinde numai de noi. In cele ce urmeaza voi incerca sa vorbesc de incredere. Acea incredere pe care o acordam inainte de toate noua, dupa care o acordam si celor cu care colaboram sau convietuim. Uneori aceasta incredere daca nu este suficient de solida si cu o baza construita cu indemanare, s-ar putea sa se intoarca intr-o buna zi, cand suntem mai putin pregatiti, impotriva noastra, daramand in primul rand increderea pe care am avut-o in propriile noastre decizii, instincte sau cunoastere, in propria noastra stima si chiar in propriul nostru respect. Increderea pe care o acordam altora s-ar putea sa aiba stransa legatura cu propriile noastre trairi interioare. Ganditi-va ca multi dintre noi se simt neputinciosi in fata unor evenimente care vin dintr-o directie anume, motiv pentru care incercam sa transferam ce nu putem face noi catre o alta persoana in care am investit atat de multa incredere incat nici nu punem la indoiala loialitatea persoanei sau vreun gand negativ ascuns. Astfel de situatii, daca analizam cu destula luciditate, s-ar putea sa mai fi fost in decursul vietii noastre unde am procedat la fel, iar lectia increderii daca nu a fost invatata, nu va face altceva decat sa revina si sa revina pana cand va fi suficient de aprofundata incat sa nu se mai repete (asa ar fi ideal).
Invatarea din greseli este o lectie, dar o lectie care nu trebuie repetata si perpetuata la infinit, pentru ca atunci nu se mai numeste greseala, ci se numeste ori naivitatea, ori prostie, ori frustari pe care nu dorim sa le numim, ori neputinta sau pur si simplu o invazie de greseli la care nu reusim sa facem fata si care pornesc din neincredere in propria persoana.
Investirea unei alte persoane cu incredere nu este o greseala, ba chiar ne face umani, dar investirea aceleiasi persoane care ne-a tradat increderea de mai multe ori este o greseala ca s-o numesc peiorativ, fara a face trimitere la altceva. Dar daca fac trimitere la ceva, ma gandesc la deficiente de mai multe feluri, unde nu intervine nici experienta, nici inteligenta si nici constiinta pentru ca ele sunt intr-un stadiu de stagnare timpurie.
Copilaria, acolo unde fiecare dintre noi ne formam baza si invatam principiile vietii, este esentialul existentei noastre. Iar daca copilaria este caracterizata prin naivitate, nu la fel putem spune mult mai tarziu, cand se presupune ca aceasta naivitate copilareasca se transforma in incredere in propria persoana si respect, experienta de viata, acumulare de cunostinte si intregirea personalitatii. A nu se confunda respectul pe care il purtam celorlati, in masura in care merita fiecare, cu increderea oarba acordata oricui in diverse circumstante. Sa nu incercam sa-i caracterizam pe ceilalti dupa propria noastra persoana si sa nu facem confuzii in a percepe pe ceilalti dupa cum suntem noi, pentru ca atunci pierdem acolo unde, poate, dorim sa castigam.
Instinctele noastre, in masura in care suntem pregatitit sa le ascultam, ne atentioneaza de fiecare data atunci cand ceva nu este in regula cu o persoana sau chiar cu noi. Prin urmare, daca dorim sa investim incredere in cineva si instinctul ne atentioneaza prin ceva asemanator cu negativismul sau simtim ca ceva este rau sau in neregula, atunci ne oprim fara a merge mai departe. Acea "flama" cum o numim uneori, gandind la ceva sau cineva ne atentioneaza exact directia pe care trebuie s-o urmam. Personal mi s-a intamplat sa ecranizez scurte scene negative legate de ceva sau cineva, cu legatura imediata sau mai indepartata legat de o persoana in care doream sa investesc increderea mea si ma intrebam oare de ce mi-a venit in minte asemenea scene, ca mai tarziu sa realizez si motivul pentru care am fost atentionata. Numai ca in tumultul nostru cotidian nu avem timp sa ne ascultam. Trebuie sa invatam ca tot ce vine din noi are legatura cu alegerile noastre.
Instinctul nu este format asa cum ne formam personalitatea, ci el s-a nascut odata cu noi si sta ascuns in inconstientul nostru care scoate la lumina sentimente sau evenimente in masura in care noi suntem in stare sa le constientizam si sa le urmam. Cum dealtfel fac animalele. Instinctul nu se invata din carti, ci doar trebuie sa-l urmam, el este acolo pentru a ne atentiona, nu lucreaza contra noastra, ci spre binele nostru. Sa-l constientizam ca pe ceva benefic este doar un exercitiu de ascultare a propriei noastre constructii.
Aceasta postare o dedic celor care au pierdut investind incredere celor care poate nu meritau, iar urmarile, uneori, sunt catastrofale si cu traume psihice. Acordati incredere instinctului vostru macar atunci cand doriti sa luati hotarari majore in viata voastra, altfel se vor intoarce impotriva voastra ca un bumerang.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ai o parere? Spune-o!
Cu seriozitate, responsabilitate si fara continut ofensator, rasist, vulgar sau neadecvat.