marți, aprilie 17, 2012

La mila Domnului

Peste tot in tara s-a pornit, de ceva vreme, o campanie agresiva impotriva cersitului si cersetorilor, iar reclamele vorbesc de la sine peste tot in drumurile noastre sau o mai ascultam la stiri, din cand in cand. Vrem sau nu vrem, ne place sau nu ne place, acceptam sau nu, acest mod de a trai exista si nu va fi eradicat. Motivele sunt multiple: plecand de la saracia crunta in care au ajuns unii semeni de-ai nostri, la excrocherie si castig din mila celor, poate, la fel sau mai saraci decat cei care cersesc sau chiar mutilare in cazul altora special pentru acest scop.
Toate in mila Domnului.
Cand este vorba de o parte din cei care cersesc, si-i stim sau simtim pe cei care o fac cu adevarat, mila noastra este vizibila, motiv pentru care bagam mana in buzunar si le dam cativa banuti care sa le ajunga macar de-o paine. Insa exista, din pacate, alta categorie care nu are nimic de-a face cu saracia sau cersetoria si anume preotii. Acei preoti care isi construiesc case, isi cumpara masini, terenuri sau isi depun castigurile pe unde pot saracii!, beneficiind doar de pozitia in care se afla si facand apel tot la...mila Domnului.
Dar mare mai este mila Domnului! In astfel de situatii nu exista o astfel de mila ci doar santaj cu mila Domnului, stiind ca oamenii evlaviosi cred ca in situatia in care apeleaza popa sa-i faca vreun serviciu isi imagineaza ori ca ajuta biserica, ori ca-si fac propriile pomeni pe care sa le binecuvanteze popa, adica isi imagineaza ca se pregatesc pentru lumea cealalta inca de cand sunt in viata, in situatia in care nu va mai fi cineva sa i le faca sau sa fie siguri ca au pomenile pregatite, iar popa este de acord, de ce nu?!.
Dar pana la lumea cealalta mai este cale lunga, iar acei bani sau bunuri ajung doar in lumea aceasta, in beneficiul popii, care sarac fiind la inceputul carierei sau popitului cum s-o numi, ajunge in scurt timp sa fie suficient de bogat incat sa priveasca enoriasii de sus, iar orice serviciu costa bani multi si inca bani pe care multi dintre ei, enoriasii, nici macar nu-i mai au. Se gandesc doar ca orice serviciu sau banut ajunge in beneficiul bisericii locale, a lor, dar din pacate nu este asa.
Si asa se face ca unele biserici ajung...tot la mila Domnului si "bucuroase" ca mai stau in "picioare"din lipsa de fonduri, pentru ca fondurile, chipurile, s-au cheltuit in folosul bisericii, numai ca...nu prea se vede. Dar cum viata este din ce in ce mai grea iar preturile cresc pe zi ce trece, tot asa cresc si pretentiile popii.
Un exemplu. De fapt am mai multe. In seara de Inviere s-a inventat o taxa noua: cine nu sta pana dimineata sa ia Pasti si doreste sa-l ia mai devreme...plateste o taxa. Hmm! Daca vrei sa fii bine vazut de popa trebuie sa vii obligat la biserica, altfel te ocaraste oriunde te vede sau iti bate obrazul; trebuie sa-l ajunti pe popa ca are copii si nu are casa, saracul de el, altfel nu te mai binecuvanteaza; trebuie sa platesti taxa anuala la biserica ca altfel, cine stie, nici nu mai doreste sa-ti faca vreo sfestanie sau sa-ti dea binecuvantarea atunci cand este nevoie. Sa nu mai discutam de celelalte cereri in bani care cresc ca painea in cuptor, adica bani pentru a te ingropa atunci cand iti suna ceasul, bani pentru a trece in randul crestinilor atunci cand te hotarasti sa-ti intemeiezi o familie, bani pentru a-ti increstina copii, etc. Bani, bani, bani pentru care nu primesti nici macar o chitanta de mana, iar daca indrazneste cineva, prin absurd, sa intre in legalitate cerand o factura ca la orice serviciu, poate te mai trimite si la plimbare sau te ameninta cu cine mai stie ce. Asa ca majoritatea dintre noi renunta, si uite asa, acest obicei este impamantenit ca multe alte obiceiuri romanesti, de pe la noi.
Si pentru ca am inceput cu cei care cersesc, stim cu totii ca multi dintre ei sunt chiar intr-o situatie umilitoare, iar cersitul este ultimul mod de a reusi sa supravietuiasca. Dar cand este vorba de popa, cum se mai numeste?
Cersetorul apeleaza la mila Domnului si a omului, iar daca vrem sa-i dam bine, daca nu, trece mai departe asteaptand pe un altul, fara sa te ocarasca. Nu la fel sta situatia si in cazul popii: el apeleaza doar la mila Domnului si te simti sau te face sa te simti obligat sa-i dai, iar daca faci pe nebunul te ocaraste sau nu te mai spovedeste, ba din contra esti de rasul enoriasilor care asculta cuvantul popii.
Nu este un pamflet, este o realitate romaneasca.

Licenţa Creative Commons
"La mila Domnului" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

3 comentarii :

  1. Chiar asa !.. O realitate {si mentalitate} romaneasca .
    P.s. Preoti sunti doar un surub mic din o masinatie mare de smecherie si coruptie ne limitata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit cu drag. Căt adevăr în cele spuse. Oamenii confundă religia cu credința.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru comentariu doamna Doina. Cu drag, va astept intotdeauna.

    RăspundețiȘtergere

Ai o parere? Spune-o!
Cu seriozitate, responsabilitate si fara continut ofensator, rasist, vulgar sau neadecvat.

Se încarcă...