Sansa sau nesansa?

Cand viata ne "intoarce" spatele, multi dintre noi consideram ca suntem nedreptatiti, ca suntem lipsiti de noroc, ca nu stam bine la capitolul sanse bune si oportunitati, altii (cum este cazul doamnei de mai jos) merg mai departe considerand ca "au ceva facut" (farmece), altii considera ca, nu stie de ce,  dar toate relele li se intampla numai lor, etc. De ce trebuie sa gandim asa? Sansa si nesansa o alegem, noi suntem cei care fac alegeri, constient sau inconstient de realitate.
De cele mai multe ori nu se ia in considerare sau in calcul ca sansa sau nesansa tine de noi, de o istorie de familie, o istorie personala, din ce facem si din ce nu facem, cum gandim si in ce mod, ca toate nedreptatile pe care le percepem pot pleca chiar de la noi, din noi, din ce spunem, din ce transmitem si din ce inteleg ceilalti. Poate suntem perceputi altfel decat suntem, poate suntem intelesi altfel decat transmitem, poate alegem gresit persoanele cu care mergem la drum sau dorim sa mergem la drum si asta trebuie sa ne dea de gandit, sau - de ce nu - poate chiar vrem (inconstient uneori) ca evenimentele sa fie asa cum sunt, insa chiar si asa, cei mai multi tot vor alege sa se planga, "aruncand" vina tot timpul pe ceilalti.
Cam asa se intampla si cu C., femeie trecuta nu mult de 38 ani, care considera ca nesansa si ghinionul fac parte constant din viata ei si s-a gandit ca este mai la indemana sa faca alegerile dupa alte criterii alese inca de mult si prin diverse tertipuri gandite de dinainte si puse rapid in practica. Se plange frecvent ca nu poate gasi si avea o relatie cu un barbat necasatorit, ca altele au noroc si ca nu merita ce au, iar ea considera ca merita mai mult. Asa ca alegerile le face numai intr-o singura directie, anume aceea de a o face pe cealalta (indiferent care este cealalta) sa se simta ca si ea. Adica fara sansa. Acesta este modul de a gandi o viitoare relatie, intr-un singur model, acela "invatat" in propria familie cand era data la o parte de mama pentru alti barbati, iar de tata pentru alte femei. Merge mai departe gandind si declarand ca sigur cineva (spune cine) ii face farmece si "se tine de capul" ei si de familia ei, dar in mod special al ei si al fratelui.
A trecut prin viata incercand sa demonstreze ca este altfel decat mama si altfel decat tata, insa a ajuns sa faca exact ce facea mama, acceptand relatii de compromis si care au avut tot timpul acelasi final. Este ca o pedeapsa inconstienta la adresa mamei, pedeapsa care, fara sa-si dea seama, era a ei si pentru ea. A ajuns sa-si canalizeze propria viata intr-o singura directie: aceea de a distruge relatiile percepute cu stabilitate, casatorite sau chiar cu copii, chiar daca aceasta insemna ca erau prieteni sau necunoscuti. Conta?
Cumva, privit din afara si prin prisma istoriei de familie, exista un tipar copiat si de ea dar si de fratele ei, in sensul ca, fara sa realizeze, si-au condus vietile pe aceleasi principii ca ale parintilor, pe aceleasi modele ca ale lor, fara sa realizeze ca acest tipar este daunator in primul rand lor dar si celor cu care intra in contact. Vieti copiate la indigo.
Viata presarata cu aceleasi intamplari si evenimente ca ale parintilor, de care spune ca nu a agreat cum si-au facut alegerile si nici cum au trait si traiesc, dar cu toate acestea alege sa traiasca copiindu-i. Intamplare, idealizare sau dorinta de a demonstra ca poate duce la capat ce n-au reusit ei? Nu stie sa raspunda si refuza sa se gandeasca.

Primele relatii au fost alese din principii gresite, fara durata sau succes, dorind sa aiba ce aveau prietenele ei considerand ca i se cuvine mult mai mult ei decat lor, facand in asa fel incat, daca nu reusea sa "fure" ce era al lor, macar avea satisfactia ca prin interventia ei nimic nu mai era ca inainte, ori intervenea cu diverse minciuni, ori incerca sa faca pe "prietena" confidenta si de o parte si de cealalta, pana cand totul se strica, iar cei doi ori se desparteau, ori aveau o relatie plina de reprosuri si scandaluri. Acest mod de a-si trai viata din interventii in alte relatii, a continuat pe tot parcursul vietii ei, iar acolo unde era data la o parte intr-un final, manifesta o suparare egala cu o ruptura a propriei ei relatii. Dar o lua de la capat cu acelasi avant. Nu intelegea sau nu dorea sa inteleaga ca o relatie este formata din doua persoane, si niciodata din trei. Cu toate acestea a mers mai departe incercand sa aiba propria ei relatie, dar aceasta relatie era intotdeauna cu un barbat casatorit, cu un anumit statut, nu "terchea-berchea" cum cu placere o spune, insa niciodata singur.
Prin urmare, principiul ei de viata ramane acelasi, ca viata se traieste in trei, chiar daca unul din cei trei nu stie, adica sotia barbatului respectiv. Au fost insa si situatii cand si a treia persoana (sotia) afla, iar relatia celor doi (casatoriti) devenea un calvar, plina de certuri, plina de reprosuri si amenintari cu divortul. Cand ea afla de toate acestea, sentimentul care prima era acela de satisfactie, de implinire, iar tot ce-i mai ramanea de facut era doar sa-l consoleze pe respectivul si sa-l faca sa creada ca alegerea de a se casatori cu cealalta nu a fost tocmai de bun augur, chiar daca la mijloc erau si copii. Intr-o alta relatie, inevitabil a sosit si divortul respectivului la un moment dat, iar ea si-a continuat atasamentul, facandu-l sa creada ca ea este tot ce are nevoie si ca fara ea viata lui va fi in declin. Numai ca la ceva timp dupa pronuntarea divortului, acel barbat si-a facut o relatie cu o alta femeie, pe care ea, necunoscand-o, a considerat ca ar fi foarte bine s-o denigreze putin, pe motiv ca a aflat din surse proprii si sigure. Cand a cunoscut-o a "dorit" sa si-o faca prietena, in incercarea de a distruge ce ei nu-i reusise, aceea de a avea, in sfarsit, o relatie cu un barbat singur. Singur si divortat datorita interventiei ei.
Acum, incearca sa inteleaga care este motivul pentru care nu a fost dorita intr-o relatie stabila, care este motivul pentru care este evitata de prietene, incearca sa mearga la biserici si manastiri, incearca sa se planga unor necunoscuti, expunandu-si viata si evenimentele petrecute asa cum considera ca ar trebui sa dea bine pentru ea. Ea este victima.
Daca analizam viata de familie, se prea poate sa fi fost o victima, o victima a propriilor scene din familie, a propriilor intelegeri si demersul unei vieti schimbate. Ramane doar sa inteleaga ca acea viata de familie care a facut-o sa vrea altceva decat ce se incadreaza in normalitate, sta in propria intelegere si putinta de a o schimba. Incepand cu ea si intelegand ca daca nu i-a placut ce au facut cei doi parinti cu viata lor, trebuie sa schimbe traiectoria vietii ei si nu s-o copieze pe a lor. Nu este tarziu sa se analizeze si sa-si analizeze propriile alegeri, inclusiv si acele plangeri de nesansa si obsesia de a avea ce au altii/altele. Nesansa a urmarit-o pentru ca a acceptat sa devina o copie la indigo a mamei, nedandu-si sansa sa fie singulara, cu propria personalitate si propria viata.
Sansa sau nesansa aceasta viata dusa in declin? Un declin copiat.

Etichete