Nu am fost foarte sigura daca sa fac aceasta postare, insa m-am hotarat ca trebuie sa incerc. Asa ca astazi abordez subiectul de mai jos, unul controversat, pentru a ma lamuri in privinta unei singure intrebari, si anume: in ce credem cel mai mult? Si vin cu postarea aceasta pentru ca am avut o discutie cu cineva, nu in contradictoriu, insa care m-a lasat putin nedumerita dar si ingandurata, atunci cand primesti raspunsuri gen: "ce-o vrea Dumnezeu", "cum o vrea El", "ma las in mainile Lui", "numai El ma poate ajuta" etc. Fac mentiunea ca este vorba de o persoana pana in 30 de ani, pe care o cunosc destul de bine, nu are probleme la care sa nu se gaseasca rezolvare si nu am perceput-o niciodata ca pe o persoana habotnica, insa de ceva vreme a inceput sa nu mai creada in nimic altceva, lasand totul pe seama divinitatii.
Adeseori suntem intrebati in ce credem cel mai mult, iar raspunsurile sunt atat de variate si de nenumarate, incat este greu sa faci o medie si sa spui simplu "in asta cred cei mai multi". Este adevarat, ca raspunsul majoritar si in functie de varsta, e posibil sa fie "cred in Dumnezeu", insa acest raspuns este, din punctul meu de vedere, evaziv, ca o fuga de raspundere sau de credibilitate la adresa omului, nu o realitate. Pentru ca a crede doar in Dumnezeu si in nimic altceva, este ca si cum nu mai crezi nici macar in tine, iar toate dorintele si credintele sunt lasate in neant sau intr-o putere mistica, iar cei mai multi nu fac nimic altceva decat sa creada in Dumnezeu, asteptand rezolvare/i de la divinitate. Istoria religiei ne spune ca Dumnezeu ne-a creat si ca ne iubeste, iar noi sa ne iubim pe noi si aproapele nostru. Inainte de toate, noi ne iubim? Credem in noi si in puterea noastra? Cum ramane cu noi?
Nu ar trebui sa credem in noi inainte de toate, in ce putem face si cum sa facem ca aceasta credinta sa fie mai completa, mai profunda sau mai purificatoare? Pentru cei mai multi dintre noi raspunsul este un automatism care nu are nicio legatura cu Dumnezeu. Sa credem in Dumnezeu ar trebui sa fie egal cu a crede in noi.
Personal, am fost intrebata de nenumarate ori in ce cred. Gandindu-ma la perioadele din viata mea in general, mi-am dat seama ca raspunsul a fost mereu acelasi: eu cred in oameni si puterea lor de schimbare si de realizare. Eu m-am schimbat si m-am schimbat in primul rand ca am crezut in mine si voi continua sa ma schimb daca voi considera ca este benefic. Cred si in Dumnezeu, chiar daca este ceva nepalpabil, ceva care are o imagine data de propria mea inchipuire si totodata o forta pe care nu o pot defini decat prin propria mea putere interioara si imaginativa, dar aceasta tine de educatie, tine de radacini, tine de familie si de respectul credintei lor.
Am fost intrebata de ce cred in oameni sau de ce mai cred in oameni? In primul rand cred in mine, chiar daca, la fel ca multi, am avut si nesansa sa intalnesc oameni mai putin umani, dar am continuat sa cred. Si cred in oameni pentru ca vad in fiecare si o latura buna, o latura care poate aduce schimbari, o latura care poate aduce acea credinta in ei de care cei mai multi fug sau au uitat si mai cred pentru ca in fiecare exista ceva benefic care sa dea cu putere la o parte acel ceva nociv sau daunator. Si mai cred in puterea fiecaruia de a se schimba, chiar daca am auzit atat de des si de mult spunandu-se: "la varsta mea nu ma mai schimb!", iar asta o spun ca pe ceva "batut in cuie", de nezdruncinat, ca pe ceva deja stabilit si definitivat, de neinlocuit, ca o teama de cunoastere. Eu cred ca la orice varsta putem face schimbari! Numai daca vrem!
Adeseori suntem intrebati in ce credem cel mai mult, iar raspunsurile sunt atat de variate si de nenumarate, incat este greu sa faci o medie si sa spui simplu "in asta cred cei mai multi". Este adevarat, ca raspunsul majoritar si in functie de varsta, e posibil sa fie "cred in Dumnezeu", insa acest raspuns este, din punctul meu de vedere, evaziv, ca o fuga de raspundere sau de credibilitate la adresa omului, nu o realitate. Pentru ca a crede doar in Dumnezeu si in nimic altceva, este ca si cum nu mai crezi nici macar in tine, iar toate dorintele si credintele sunt lasate in neant sau intr-o putere mistica, iar cei mai multi nu fac nimic altceva decat sa creada in Dumnezeu, asteptand rezolvare/i de la divinitate. Istoria religiei ne spune ca Dumnezeu ne-a creat si ca ne iubeste, iar noi sa ne iubim pe noi si aproapele nostru. Inainte de toate, noi ne iubim? Credem in noi si in puterea noastra? Cum ramane cu noi?
Nu ar trebui sa credem in noi inainte de toate, in ce putem face si cum sa facem ca aceasta credinta sa fie mai completa, mai profunda sau mai purificatoare? Pentru cei mai multi dintre noi raspunsul este un automatism care nu are nicio legatura cu Dumnezeu. Sa credem in Dumnezeu ar trebui sa fie egal cu a crede in noi.
Personal, am fost intrebata de nenumarate ori in ce cred. Gandindu-ma la perioadele din viata mea in general, mi-am dat seama ca raspunsul a fost mereu acelasi: eu cred in oameni si puterea lor de schimbare si de realizare. Eu m-am schimbat si m-am schimbat in primul rand ca am crezut in mine si voi continua sa ma schimb daca voi considera ca este benefic. Cred si in Dumnezeu, chiar daca este ceva nepalpabil, ceva care are o imagine data de propria mea inchipuire si totodata o forta pe care nu o pot defini decat prin propria mea putere interioara si imaginativa, dar aceasta tine de educatie, tine de radacini, tine de familie si de respectul credintei lor.
Am fost intrebata de ce cred in oameni sau de ce mai cred in oameni? In primul rand cred in mine, chiar daca, la fel ca multi, am avut si nesansa sa intalnesc oameni mai putin umani, dar am continuat sa cred. Si cred in oameni pentru ca vad in fiecare si o latura buna, o latura care poate aduce schimbari, o latura care poate aduce acea credinta in ei de care cei mai multi fug sau au uitat si mai cred pentru ca in fiecare exista ceva benefic care sa dea cu putere la o parte acel ceva nociv sau daunator. Si mai cred in puterea fiecaruia de a se schimba, chiar daca am auzit atat de des si de mult spunandu-se: "la varsta mea nu ma mai schimb!", iar asta o spun ca pe ceva "batut in cuie", de nezdruncinat, ca pe ceva deja stabilit si definitivat, de neinlocuit, ca o teama de cunoastere. Eu cred ca la orice varsta putem face schimbari! Numai daca vrem!
Si mai cred ca sta in puterea fiecaruia de a alege partea buna a vietii si a oamenilor. De a alege ceva constructiv si edificator, numai ca uneori aceste alegeri sunt facute chiar in detrimentul propriei persoane, pentru ca...asa este mai usor. Toti avem in noi puteri neexploatate si un potential pe care il putem accesa numai daca dorim, insa uneori nici nu-l vedem, nici nu-l gandim si nici nu-l atingem, pentru ca nu vrem. Sa crezi in oameni si in tine este o menire si sa nu crezi in ei/in tine este un afront adus umanului, dupa parerea mea.
Am fost sfatuiti, invatati, educati despre caracter si personalitate, despre oameni, cum se formeaza, de ce, pentru ce, cand, sa ne fie frica chiar, am invatat ca mai si mostenim unele caracteristici - bune sau mai putin bune -, am mai invatat ca ni se mai induc unele modele sau le copiem, insa trebuie sa stim ca daca la un moment dat constientizam ca ceva nu este bun sau bine, putem sa credem in noi si le vom schimba, daca avem credinta ca putem face aceste schimbari.
Sa credem in primul rand in noi, este ca si cum totul ar fi posibil.
Am gasit cateva citate care mi-au placut si pe care le voi expune mai jos:
"Iubesc oamenii, incepand cu mine."- Grigore Moisil
Am gasit cateva citate care mi-au placut si pe care le voi expune mai jos:
"Iubesc oamenii, incepand cu mine."- Grigore Moisil
"Observa-i pe toti oamenii – pe tine cel mai mult" – Ben Franklin
"Nu exista om atat de rau incat sa nu-l poti face bun la ceva."- Jean Jacques Rousseau
"Împrejurarea este foarte importanta in actiunile omenesti, astfel incat ceea ce ar fi cel mai bine de facut acum, maine ar fi poate zadarnic si rau."- Axel Oxenstierna
"Fiecare om reprezinta un simtamant dintr-un alt om. Pentru aceasta, fiecare om are nevoie de un altul, pentru a-l suplini." Cristian Teleuca
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ai o parere? Spune-o!
Cu seriozitate, responsabilitate si fara continut ofensator, rasist, vulgar sau neadecvat.