Treceți la conținutul principal

Povestea unei transformari

Scriam intr-o postare mai veche despre subiecte tabu si mai spuneam ca o sa continui sa scriu despre viata sexuala si homosexualitate. Astazi o sa incerc sa redau povestea unei transformari, cu subiectele ei tabu in spate, o sa incerc sa redau viata unei fete care a fost candva baiat, insa o sa incerc sa povestesc cu putin inainte de a se naste el/ea, incepand cu parintii lui. Parinti care astazi nu mai traiesc, dar care cu voie sau fara voie au dat curs unor evenimente pe care le las sa le interpretati voi. Despre supersitii si mentalitati nu ducem lipsa, asa ca toate acestea si-au pus amprenta de-alungul vietii asupra unei familii care la inceput parea frumoasa, sanatoasa si cu un viitor bun. Parinti care au crescut impreuna, s-au jucat impreuna, au mers la scoala impreuna. Insa mai tarziu, in adolescenta lor, s-a mai intamplat ceva: s-au indragostit. Foarte frumos, nimic de zis daca nu erau rude, adica verisori de gradul I. Nu trebuie sa mai spun ca nimeni nu a fost de acord cand a auzit de aceasta iubire care isi vedea de cursul ei, transformandu-se intr-o alianta, alta decat cea reala. S-au casatorit, cu toata vehementa parintilor, rudelor, oamenilor din localitate, cu toate supersitiile existente si cu toate prejudecatile. Amandoi frumosi, tineri, foarte tineri, indragostiti. S-au mutat in capitala unde nimeni nu stia de alianta lor, acolo erau doar un cuplu indragostit, o familie care parea normala si implinita.
Mutandu-se, au lasat in spate acele superstitii sumbre, care spuneau ca daca sunt rude de sange vor fi blestemati, vor da nastere unor copii cu probleme si nu vor avea o casatorie normala. Foarte repede s-a nascut primul copil, baiat, care dadea familiei acel suflu al fericirii si implinirii. La cativa ani diferenta s-a nascut un al doilea copil, baiat si el, frumos si sanatos. Totul parea comnplet si se simteau fericiti si impliniti. Numai ca aceasta fericire nu a durat prea mult, tatal s-a imbolnavit brusc, degenerandu-se pe zi ce trece, avand manifestari disfunctionale dintre cele mai grave,  la inceput pierderea facultatilor mintale care a degenerat in dementa, care a atras de la sine o disfunctionalitate in toata familia.
Toti cei apropiati au adus in prim plan superstitiile despre aceasta alianta si efectele care oricum erau de asteptat sa apara, dintr-un simplu motiv, acela ca era o alianta "impotriva criteriilor crestine" si ca au fost pedepsiti.
Dupa foarte multi ani traiti in acest delir, in care familia a incercat sa traiasca alaturi de un tata si sot care ajunsese, datorita degenerarii psihice, sa-si maltrateze familia la modul cel mai delirant, a cazut la pat rapus de boli adiacente care nu aveau la prima vedere legatura cu boala psihica, insa nu se mai hranea, crezand ca nu are mancare pentru ca i-o fura altcineva, nu se mai imbraca pentru ca spunea ca nu are lucruri pentru ca le-a dat unui barbat care i le-a cerut, continuandu-si viata intr-o mizerie de nedescris, murind intr-un final rapus la pat de inanitie. Familia se mutase din acea locatie de ceva vreme, undeva in apropiere, dar sotia venea zilnic sa-i aduca mancare pe care a doua zi o gasea amestecata cu fecale si urina. O poveste de viata grea si halucinanta. Cei apropiati inca continua sa creada intr-o pedeapsa divina.
Dupa ceva ani, mama s-a recasatorit cu un barbat cumsecade, fara copii, dar care a fost de acord sa se implice in cresterea si educarea celor doi baieti, care s-au dovedit nu foarte usor de crescut, datorita unei libertati prost intelese si unor manifestari nervoase care facea sa creasca tensiunea de fiecare data, si de fiecare data cu multe probleme pe care cineva trebuia sa le rezolve. Despre cel de-al doilea baiat, se spunea adesea ca ceva nu este in regula cu el, fara ca cine sa defineasca acest altfel. Inca de mic avea atractie catre grupurile de fete, avea atractie catre jocurile specifice fetelor, jocuri care mai intotdeauna implica un joc de familie in care el era mama sau sora, avand tendinta de a maltrata pe cei mai mici, neputinciosi, sau chiar animalute. In casa se imbraca adesea cu lucrurile mamei, incepuse sa aiba un mers identic cu cel al unei persoane care defileaza pe podium, gesturile incepuse sa semene cu ale unei femei, vorba de asemenea. Oare nimeni din familie nu a observat aceste transformari? Cu siguranta ca da, insa e posibil sa nu stie sa le defineasca, sau ca poate inconstient refuzau o realitate care se desfasura sub ochii lor, acceptand-o in toata splendoarea ei. Dar la fel de sigur este ca oricat de mult s-ar fi discutat, drumul era deja stabilit inca de la nastere si bine definit. Discutia deschisa si acceptarea ar fi dus la evitarea unor evenimente care au urmat, evenimente dintre cele mai neplacute. Primeau in casa vizite ale unor barbati care le aduceau atentii, luand la diverse petreceri baiatul care pe atunci avea doar 14 ani si pe care il aducea inapoi dimineata, fara ca nimeni sa puna intrebari, cu atat mai mult cu cat de multe ori baiatul lor avea urme pe fata ale unor zgarieturi de unghii sau vanatai pe corp. Dupa perioada de inceput a anilor '90, acest baiat a plecat in Olanda, tara tuturor acceptarilor si transformarilor, unde a convietuit alaturi de un alt barbat, reusind sa-si faca unele modificari incepand cu tratamentul hormonal pentru a nu-i mai creste parul pe corp specific barbatilor, a urmat operatia de sani, la care s-a oprit, necontinuand si cu operatia de sex din lipsa banilor. Dupa ceva ani, si-a adus mama in vizita, mama care a fost pusa intr-o realitate pe care probabil nu a definit-o si a negat-o si care nu a reusit sa stea decat vreo cateva luni. Ajunsa in tara a inceput sa aiba probleme de sanatate, tensiunea ii era mereu intr-o crestere apropiata de atacul cerebral, care nu a intarziat sa vina. A murit singura, rapusa de ignoranta, de neacceptare, de suferinta si durere. Baiatul ei, care acum purta un nume de fata, a reusit sa vina la inmormantare unde rudele mai aveau putin si-l linsau, ocupati mai mult de el/ea decat de moarta care statea intinsa intr-un sicriu plin de flori si lumanari.
Acest barbat schimbat in femeie a ramas singur in casa parinteasca, singur cu viata lui, fara o viata care sa-l multumeasca, fara acceptare, fara serviciu, fara banii necesari transformarilor incepute. Arata jalnic, si s-a gandit ca daca si-ar da foc casei ar castiga niste bani de la asigurari, lucru pe care l-a si facut, dar rezultatul a fost altul decat cel planuit. A ramas de data aceasta intr-o casa arsa, goala, si la mila unui frate plecat in Italia la munca pentru propria lui familie. La un moment dat s-au gandit sa vanda apartamentul, impartind frateste banii, lucru pe care l-au dus la indeplinire, numai ca Diana (numele l-am schimbat) a terminat foarte repede banii pe droguri si cateva injectii de care avea mare nevoie pentru a mentine vie acea transformare inceputa.
Nu a reusit niciodata sa-si faca operatia de schimbare de sex, motiv pentru care se gaseste la granita dintre barbat si femeie, ducandu-si in continuare viata intr-o mizerie, decadere umana si intr-o degradare cu un final anticipat de toti. 
Superstitii, prejudecati sau o normalitate care ar fi trebuit acceptata inca de la inceputul manifestarii ei?

Comentarii

  1. Foarte trist !
    Vrem poveste mai vesele !

    RăspundețiȘtergere
  2. Viata nu inseamna doar povesti vesele, chiar daca doar asta vrem. Eu aduc la cunostinta si astfel de povesti, in speranta ca cineva va avea ceva de invatat. Si daca reusesc sa schimb ceva, pe cineva sau mai multi, este o mare satisfactie si realizare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Zilele urmatoare o sa atasez o fotografie a baiatului care a fost, nu cine este astazi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Irea mai interesant sa vedem o fotografie, dupa cand a reusit sa schimba doar jumatate din sexul lui.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Ai o parere? Spune-o!
Cu seriozitate, responsabilitate si fara continut ofensator, rasist, vulgar sau neadecvat.

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate