Toti avem o familie si provenim dintr-o familie, indiferent cum este ea constituita, iar aceasta familie este oglinda noastra, formarea noastra de dinainte de a face primii pasi. Fiecare avem o experienta de familie indiferent cum este ea, chiar si atunci cand ea lipseste, iar aceastea se adauga la experienta si formarea noastra. Ce se intampla in centrul si nucleul familiei spune totul despre noi, ne defineste personalitatea noastra si cele doua componente ale ei, caracterul si temperamentul. Dezvoltarea si evolutia noastra depind de relationarea din familie si aceasta se intampla inca de timpuriu, adica inca din pantecul mamei noastre, care are un rol important.
Evolutia noastra in familie depinde de mai multi factori, cum ar fi relationarea celor care fac parte din familie, abilitatile cu care isi conduc familia, implicarea, toleranta, atmosfera, credintele, atasamentul, dragostea, promovarile, cultura, educatia, etc. Cunoasterea, autocunoasterea si intercunoasterea isi incep cursul inca din copilaria timpurie, continuandu-si cursul definitivandu-se in adolescenta si tinerete, cand de regula se trece la o alta etapa, aceea de a ne dori sa ne construim propria familie, de a forma un cuplu.
Tendinta de relationare, formare si promovare, in linii mari, va fi aproape asemanatoare ca modelul de unde ne-am tras radacinile, de unde ne-am format, educat si crescut, de unde am pornit facand primii pasi. O familie in care nu s-a reusit sa se ajunga la o relationare cat de cat reusita sau o cunoastere si autocunoastere va avea dificultati de a mentine un echilibru satisfacator intre membri care o alcatuiesc. Familiile cu un dezechilibru in comunicare, nu va face decat sa modifice structura de baza care mentine stabila si functionala o familie. Auzim atat de des vorbindu-se de comunicare, comunicare, comunicare, dar nu intotdeauna o abordam deschis, de cele mai multe ori asteptam ca evenimentele sa curga de la sine, negandindu-ne si la modul cum o face. Am intalnit persoane - si voi deasemenea - care spun "lasa sa afle singur/a cum sunt!", "daca ma iubeste ma va accepta asa cum sunt" sau "lasa ca trece, cu timpul ma va cunoaste", etc. Toate acestea nu fac altceva decat sa intrerupa o comunicare pentru un bun mers al relatiei, al familiei, pentru ca nedezbatandu-se si neabordandu-le, vom descoperi singuri ca timpul prielnic pentru acea problema s-a dus, nu mai are acelasi efect, ba chiar poate declansa un razboi interfamilial. Acolo unde lipseste comunicarea, va exista intotdeauna un deficit in relationare, iar membrii familiei nu vor putea cunoaste toate aspectele unei relatii bune si sanatoase de familie, decat prin prisma a ceea ce vede si aude. Si, bineinteles, nu orice comunicare este si cea mai potrivita. Daca vom incerca sa comunicam impunandu-ne doar punctul nostru de vedere, fara a-i da prilejul sa-l ascultam si pe celalalt, vom ajunge sa tipam, sa ne isterizam, sa gesticulam, ca intr-un final sa transmitem decat urlete.
Insa fiecare familie are un tipar dupa care se ghideaza, chiar daca privit din afara este cel mai deficitar, este un mod de a trai, al lor.
Uneori teama de a comunica ceva, ne face sa ne simtim plini de frustrari si complexe, si alegem tacerea in locul comunicarii, pentru ca este mai la indemana si mai facila, nu ne lasa descoperiti in fata unor subiecte carora nu le putem face fata, sau a unor probleme care nici nu stim de unde au plecat sau cum au aparut.
Familia, asa cum este, ne reprezinta si de cele mai multe ori suntem etichetati dupa familia noastra de provenienta. Sa nu uitam si de aspectul mostenirii genetice sau transgenerationale cum ar spune Freud, care are o mare insemnatate. Are o mare insemnatate, pentru ca fiecare dintre noi avem un arbore genealogic in spate, care, vrem sau nu, ne defineste, ne completeaza si ne diferentiaza. De ce persoanele care au posibilitatea isi construiesc arborele genealogic? De ce ni se spune adesea: "semeni cu...", facand trimitere la nu stiu ce ruda cu cateva generatii in urma? Intamplator? Nu. Doar ca nu se aprofundeaza acest aspect, atat.
Asa ca familia noastra este oglinda noastra si este in puterea noastra sa o facem cat mai vie, cat mai luminoasa si cat mai trainica.
Evolutia noastra in familie depinde de mai multi factori, cum ar fi relationarea celor care fac parte din familie, abilitatile cu care isi conduc familia, implicarea, toleranta, atmosfera, credintele, atasamentul, dragostea, promovarile, cultura, educatia, etc. Cunoasterea, autocunoasterea si intercunoasterea isi incep cursul inca din copilaria timpurie, continuandu-si cursul definitivandu-se in adolescenta si tinerete, cand de regula se trece la o alta etapa, aceea de a ne dori sa ne construim propria familie, de a forma un cuplu.
Tendinta de relationare, formare si promovare, in linii mari, va fi aproape asemanatoare ca modelul de unde ne-am tras radacinile, de unde ne-am format, educat si crescut, de unde am pornit facand primii pasi. O familie in care nu s-a reusit sa se ajunga la o relationare cat de cat reusita sau o cunoastere si autocunoastere va avea dificultati de a mentine un echilibru satisfacator intre membri care o alcatuiesc. Familiile cu un dezechilibru in comunicare, nu va face decat sa modifice structura de baza care mentine stabila si functionala o familie. Auzim atat de des vorbindu-se de comunicare, comunicare, comunicare, dar nu intotdeauna o abordam deschis, de cele mai multe ori asteptam ca evenimentele sa curga de la sine, negandindu-ne si la modul cum o face. Am intalnit persoane - si voi deasemenea - care spun "lasa sa afle singur/a cum sunt!", "daca ma iubeste ma va accepta asa cum sunt" sau "lasa ca trece, cu timpul ma va cunoaste", etc. Toate acestea nu fac altceva decat sa intrerupa o comunicare pentru un bun mers al relatiei, al familiei, pentru ca nedezbatandu-se si neabordandu-le, vom descoperi singuri ca timpul prielnic pentru acea problema s-a dus, nu mai are acelasi efect, ba chiar poate declansa un razboi interfamilial. Acolo unde lipseste comunicarea, va exista intotdeauna un deficit in relationare, iar membrii familiei nu vor putea cunoaste toate aspectele unei relatii bune si sanatoase de familie, decat prin prisma a ceea ce vede si aude. Si, bineinteles, nu orice comunicare este si cea mai potrivita. Daca vom incerca sa comunicam impunandu-ne doar punctul nostru de vedere, fara a-i da prilejul sa-l ascultam si pe celalalt, vom ajunge sa tipam, sa ne isterizam, sa gesticulam, ca intr-un final sa transmitem decat urlete.
Insa fiecare familie are un tipar dupa care se ghideaza, chiar daca privit din afara este cel mai deficitar, este un mod de a trai, al lor.
Uneori teama de a comunica ceva, ne face sa ne simtim plini de frustrari si complexe, si alegem tacerea in locul comunicarii, pentru ca este mai la indemana si mai facila, nu ne lasa descoperiti in fata unor subiecte carora nu le putem face fata, sau a unor probleme care nici nu stim de unde au plecat sau cum au aparut.
Familia, asa cum este, ne reprezinta si de cele mai multe ori suntem etichetati dupa familia noastra de provenienta. Sa nu uitam si de aspectul mostenirii genetice sau transgenerationale cum ar spune Freud, care are o mare insemnatate. Are o mare insemnatate, pentru ca fiecare dintre noi avem un arbore genealogic in spate, care, vrem sau nu, ne defineste, ne completeaza si ne diferentiaza. De ce persoanele care au posibilitatea isi construiesc arborele genealogic? De ce ni se spune adesea: "semeni cu...", facand trimitere la nu stiu ce ruda cu cateva generatii in urma? Intamplator? Nu. Doar ca nu se aprofundeaza acest aspect, atat.
Asa ca familia noastra este oglinda noastra si este in puterea noastra sa o facem cat mai vie, cat mai luminoasa si cat mai trainica.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ai o parere? Spune-o!
Cu seriozitate, responsabilitate si fara continut ofensator, rasist, vulgar sau neadecvat.