Treceți la conținutul principal

Familia noastra, oglinda noastra ©

Toti avem o familie si provenim dintr-o familie, indiferent cum este ea constituita, iar aceasta familie este oglinda noastra, formarea noastra de dinainte de a face primii pasi. Fiecare avem o experienta de familie indiferent cum este ea, chiar si atunci cand ea lipseste, iar aceastea se adauga la experienta si formarea noastra. Ce se intampla in centrul si nucleul familiei spune totul despre noi, ne defineste personalitatea noastra si cele doua componente ale ei, caracterul si temperamentul. Dezvoltarea si evolutia noastra depind de relationarea din familie si aceasta se intampla inca de timpuriu, adica inca din pantecul mamei noastre, care are un rol important.
Evolutia noastra in familie depinde de mai multi factori, cum ar fi relationarea celor care fac parte din familie, abilitatile cu care isi conduc familia, implicarea, toleranta, atmosfera, credintele, atasamentul, dragostea, promovarile, cultura, educatia, etc. Cunoasterea, autocunoasterea si intercunoasterea isi incep cursul inca din copilaria timpurie, continuandu-si cursul definitivandu-se in adolescenta si tinerete, cand de regula se trece la o alta etapa, aceea de a ne dori sa ne construim propria familie, de a forma un cuplu.
Tendinta de relationare, formare si promovare, in linii mari, va fi aproape asemanatoare ca modelul de unde ne-am tras radacinile, de unde ne-am format, educat si crescut, de unde am pornit facand primii pasi. O familie in care nu s-a reusit sa se ajunga la o relationare cat de cat reusita sau o cunoastere si autocunoastere  va avea dificultati de a mentine un echilibru satisfacator intre membri care o alcatuiesc. Familiile cu un dezechilibru in comunicare, nu va face decat sa modifice structura de baza care mentine stabila si functionala o familie. Auzim atat de des vorbindu-se de comunicare, comunicare, comunicare, dar nu intotdeauna o abordam deschis, de cele mai multe ori asteptam ca evenimentele sa curga de la sine, negandindu-ne si la modul cum o face. Am intalnit persoane - si voi deasemenea - care spun "lasa sa afle singur/a cum sunt!", "daca ma iubeste ma va accepta asa cum sunt" sau "lasa ca trece, cu timpul ma va cunoaste", etc. Toate acestea nu fac altceva decat sa intrerupa o comunicare pentru un bun mers al relatiei, al familiei, pentru ca nedezbatandu-se si neabordandu-le, vom descoperi singuri ca timpul prielnic pentru acea problema s-a dus, nu mai are acelasi efect, ba chiar poate declansa un razboi interfamilial. Acolo unde lipseste comunicarea, va exista intotdeauna un deficit in relationare, iar membrii familiei nu vor putea cunoaste toate aspectele unei relatii bune si sanatoase de familie, decat prin prisma a ceea ce vede si aude. Si, bineinteles, nu orice comunicare este si cea mai potrivita. Daca vom incerca sa comunicam impunandu-ne doar punctul nostru de vedere, fara a-i da prilejul sa-l ascultam si pe celalalt, vom ajunge sa tipam, sa ne isterizam, sa gesticulam, ca intr-un final sa transmitem decat urlete.
Insa fiecare familie are un tipar dupa care se ghideaza, chiar daca privit din afara este cel mai deficitar, este un mod de a trai, al lor.
Uneori teama de a comunica ceva, ne face sa ne simtim plini de frustrari si complexe, si alegem tacerea in locul comunicarii, pentru ca este mai la indemana si mai facila, nu ne lasa descoperiti in fata unor subiecte carora nu le putem face fata, sau a unor probleme care nici nu stim de unde au plecat sau cum au aparut.
Familia, asa cum este, ne reprezinta si de cele mai multe ori suntem etichetati dupa familia noastra de provenienta. Sa nu uitam si de aspectul mostenirii genetice sau transgenerationale cum ar spune Freud, care are o mare insemnatate. Are o mare insemnatate, pentru ca fiecare dintre noi avem un arbore genealogic in spate, care, vrem sau nu, ne defineste, ne completeaza si ne diferentiaza. De ce persoanele care au posibilitatea isi construiesc arborele genealogic? De ce ni se spune adesea: "semeni cu...", facand trimitere la nu stiu ce ruda cu cateva generatii in urma? Intamplator? Nu. Doar ca nu se aprofundeaza acest aspect, atat.
Asa ca familia noastra este oglinda noastra si este in puterea noastra sa o facem cat mai vie, cat mai luminoasa si cat mai trainica.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate