Fata sau baiat?

Postarea de ieri, mi-a declansat o amintire stocata (si ea) peste gramada destul de mare de amintiri si o relatare a unei persoane care a avut o mare problema cu aceasta dorinta a parintilor, in momentul cand mama ei era insarcinata cu ea. Problema care a devenit ca o piedica in viata ei si care a urmarit-o intreaga viata, facand-o sa se intrebe intotdeauna daca a fost cu adevart dorita. Ba chiar sa ajunga pana acolo, incat sa spuna cu amaraciune ca poate era mai bine daca nu se nastea. Dar de ce sa nu fi fost dorita? La aceasta intrebare a incercat sa-si raspunda, dar singura, fara a avea curajul sa-si intrebe mama, pentru care motiv si-ar fi dorit mai mult un baiat decat o fata, atunci cand a aflat ca este insarcinata.

Atitudinea mamei fata de ea a fost una buna chiar daca a fost putin distanta, insa instinctul ei ii spunea ca altfel ar fi iubit-o daca s-ar fi nascut baiat. Aceasta a constituit un mare efort, pentru ca tot timpul a incercat sa-i faca pe plac mamei, ba chiar de cele mai multe ori purtandu-se ca un baiat, incepand chiar cu vestimentatia, dar si-a dat seama ca tot efortul nu a fost si nu este suficient, din contra parca distanta se adancea. Tatal insa a fost si este un mare admirator al ei, a iubit-o si o iubeste neconditionat, el dorindu-si fata si fata a avut.

Dar de ce mama isi dorea atat de mult un baiat, iar dand nastere unei fete a deranjat-o atat de mult? Poate ea insasi a avut aceeasi problema in familia de provenienta, poate ca avea un frate care era (sau doar simtea) mai iubit sau mai in centrul atentiei, ea considerandu-se intr-o minoritate sau exclusa, poate ca a considerat ca o fata este neputincioasa si nu poate face ce face un baiat, poate ca-si dorea mult mai multa atentie din partea tatalui sau toata atentia tatalui, atentie care era canalizata mai mult asupra fratelui/tii, poate ca si mama ei si-a dorit numai baieti, poate...sunt multi de poate care pot influenta o persoana. Inconstientul poate retine sau transmite mesaje si atunci cand noi inca suntem o micuta celula, dar aceasta celula va creste, si va creste cu ce-i va transmite mama, cu ce simte mama, cu suferintele sau bucuriille mamei, cu multumirile sau nemultumirile mamei, cu implinirile sau neimplinirile mamei, s.a.m.d. Pentru ca inconstientul nostru este un depozit unde se stocheaza absolut tot, dar scoatem din el doar ce vrea sa ne dea, constientizandu-le. Uneori constientizam o amintire pe care nu stim unde s-o localizam, alteori un miros ne declanseaza o amintire, alteori un gust, alteori un cuvant, alteori stim ceva si nu stim de ce stim.

Asa se face ca aceasta mama, care si-a dorit cu ardoare un baiat, dar a primit o fata, nu prea stia cum sa se comporte si ce sentimente sa arate, nu stia cum sa-si manifeste sentimentele. Toate aceste framantari si nemultumiri, se transmitea ca si cum erau vii, asupra celor din familie. Si mai ales asupa fiicei ei, care instinctual le acapara si nu stia ce sa faca cu ele si cum sa le primeasca. Tot ce putea face era sa incerce sa-i faca pe plac mamei, asa cum considera de cuviinta, insa simtea ca tot ce facea nu este de ajuns. Se intreba tot timpul ce ar putea face si daca face destul, ca macar sa se impace cu gandul ca mama ei este implinita si multumita.

Cauta un psiholog care s-o ajute sa inteleaga si sa treaca peste aceasta povara care o "bantuia" zi de zi, si in orice activitate si chiar in viata personala. Nu se putea detasa de acest gand, nici nu stia ce sa creada despre ea si cum sa se defineasca. Din felul de a se imbraca, contactul la prima vedere iti lasa impresia ca parca ar vrea mai mult sa fie masculina, decat feminina, iar asta ii producea o mare confuzie si un mare disconfort. I-am sugerat sa stea de vorba cu mama, insa a spus ca nu are suficient curaj si nici n-ar sti cum sa abordeze problema. Ce sa o intrebe si cum?

In situatia ei sunt destul de multe persoane, dar de suferit sufera toti: unii ca nu si-au indeplinit un vis, iar ceilalti ca este un vis neimplinit.

O mamica si-a dorit atat de mult o fata, incat facuse obsesie din asta, visand in permanenta numai fete, ca se plimba cu fetele, ca-si imbraca fetele, ea avand doar baieti. Numai ca insarcinata fiind cu ultimul, era atat de sigura ca este fata, incat incepuse sa-i vorbeasca asa cum vorbesti cu o fata, i se adresa cu "fata mamii", ba chiar la un moment dat ii pusese si un nume. In momentul cand a nascut si a fost anuntata ca este baiat, nici nu a vrut sa auda si a continuat sa-si priveasca copilul, ca si cum era fata. Acum baiatul este destul de mare, 11 ani, dar mama in continuare i se adreseaza cu "fata mamii".

Dorintele uneori se indeplinesc, iar alteori se pot transmite chiar si inconstient. Asa ca acest baiat "fata mamii", sa nu ajunga sa-si insuseasca o dorinta a mamei prin a-si induce un comportament identic cu al unei fete.