Treceți la conținutul principal

De ce ne este frica?

De ce ne este frica sa ne spunem problemele? De ce ne intereseaza ce spun ceilalti? De ce sa preferam sa le strangem, sa le strangem, sa le strangem? Acest strans in straturi suprapuse, forteaza sa iasa la suprafata intr-un moment al vietii, poate chiar atunci cand nu este cel mai prielnic moment, nelasandu-ne posibilitatea sa ne mai manifestam favorabil noua, de data aceasta. Nu ne lasa aceasta posibilitate pentru ca stranse in multi ani, acestea incep sa se contopeasca, formand un mare strat de probleme la care nu putem face fata si nu vom sti cum sa le rezolvam si cu care sa incepem. Nu este tocmai o idee excelenta sa le strangem, nespunandu-le si nedeclarandu-le, pentru ca produc ravagii, si nu gresesc daca fac o comparatie cu cancerul care macina tot in interior, precum un tavalug.
De ce oare se evita calea care ne este mereu la indemana, aceea de a ne exprima si a ne exterioriza problemele, este o intrebare la care exista fara ezitare raspuns. Mereu am spus ca raspunsul este in noi si toate rezolvarile sunt in noi. Aceasta frica manifestata in fel si chip, sau atatea chipuri cate vrem sa-i dam, nu este prietena noastra. Avem simturi cu care am fost inzestrati, avem capacitati cognitive si o flexibilitate pe care nu o exploatam la potentialul maxim, in sensul bun. Desigur, ca este mai la indemana sa alegem toleranta, compasiunea, tacerea si nelinistea, in ideea in care decalarandu-le avem impresia ca suntem descoperiti si ne imaginam ca impresia pe care am dorit sa se vada in exterior si la care am "muncit", nu va mai fi aceeasi. O normalitate anormala la care se depune efort si multa energie, pentru o imagine care nu vrem sa fie a noastra. Destul de multe persoane aleg tacerea in locul comunicarii, astflel, intr-o buna zi constata ca atat de lent si profund s-a instalat depresia, anxietatea, tulburari isterice si altele, ca nu mai suporta nimic si pe nimeni, ca nu mai are chef de nimic si de nimeni. Nu va mai avea chef nici de propria persoana. Un om sanatos psihic, se manifesta activ, are placeri ale activitatilor curente sau planificate, promoveaza o etica a comunicarii libere si frumoase, active. Un cuplu care lasa ca lucrurile sa mearga de la sine, in virtutea inertiei, fara a-si comunica indoielile, problemele sau intrebarile care poate par jenante sau fara justificare, nu face altceva decat sa deterioreze relatia si sa participe la erodarea uniunii pe care si-a dorit-o si la care a participat afectiv si efectiv.
Un cuplu, impreuna de 17 ani, cu copii relativ mari, si care si-a pus bazele casatoriei pe alte principii decat cele care ar trebui sa stea la baza uniunii, adica dragoste, intelegere si atasament, au evitat voit sa discute la inceput o problema care mai tarziu le-a afectat major relatia de familie. Dupa 17 ani s-au trezit ca nu au nimic in comun, ba mai mult au constat ca reprosurile pe care si le faceau erau vechi de 16-17 ani, stranse, evitate, neaduse in discutie, nerezolvate, dintre cele mai urate si cu conotatie negativa cu trimiteri la inselatorii, minciuni, relatii extraconjugale, iesind la suprafata frustrari care au mocnit atata timp. S-a ajuns pana acolo incat sa se discute paternitatea unuia dintre copii. Manifestari dintre cele mai nocive, si spre a se face auziti si intelesi, fiecare isi manifesta isteria pe culmile cele mai inalte. Si ce au facut? Nimic. Au continuat acelasi mod de viata, iar dupa episoadele de isterie avute, au inceput sa manifeste din nou aceeasi tacere si lipsa de comunicare in care vor strange inca niste ani, cine stie cati vor mai trece, in care vor strange aceleasi frustari vechi la care vor mai veni si unele actuale, aceleasi probleme, aceeasi neincredere. La un moment dat au gasit de cuviinta ca ar trebui sa se separe, dar nu a fost o rezolvare, erau atat de "stransi" de masochismul atasat, incat au considerat ca alt mod de viata parca nu se cuvine.

Licenţa Creative Commons
"De ce ne este frica" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate