Treceți la conținutul principal

Stii cand iti este bine? ©

De obicei sustinem ca ne simtim bine atunci cand nu avem nicio problema de sanatate, nu-i asa? Sau sustinem ca ne este bine si atunci cand avem o bucurie, o realizare, suntem fericiti, impliniti si totul merge "ca pe roate". O spunem de fiecare data cand experimentam una din cele enumerate mai sus si care, majoritatea dintre ele, sunt doar de moment sau trecatoare. Dar daca una nu se realizeaza, suntem dezamagiti? Suntem suparati? De cele mai multe ori, da. Implinirea pe mai multe paliere, ne aduce cu ea si bucuria realizarii si fericirea, dar ne mai aduce si satisfactia ca facem pasi buni in directia buna, iar acest lucru ne umple sufletul de multumire. Adeseori auzim oameni nefericiti, suparati si care nu stiu sa-si exprime nemultumirea decat spunand ca ceva nu merge, fara a spune ce anume nu merge. Foarte multi dintre noi ne lasam dusi de val, chiar daca acest val stim ca ne duce in larg si ne face sa ne ratacim. Multi se vor intoarce la mal sa-si calculeze sansele si pornesc in larg cu mult curaj si infruntarea acelei frici care-l tine pe loc si care pana atunci i-a eliminat orice sansa de realizare si satisfactie. Multi functioneaza pe principiul "sutului in fund" si atunci cand il primesc se trezesc direct pe piciorele lor si se vor umple de curaj si optimism, iar altii nici nu se clintesc, oricate "suturi ar primi", pentru ca sunt atat de ingraditi si pierduti in propria lor lipsa de incredere si stima de sine, incat pesimismul nu le da nicio sansa pentru a gasi vreo poarta de iesire. Nu pentru ca n-ar exista, insa ei nici nu o vad si raman agatati in propria lor frica si lipsiti de curaj, incat, cu siguranta se vor agata de altii sa mearga mai departe. Orizonturile noi, satisfactiile si realizarile sunt ale noastre, numai sa vrem sa intindem mana cu curaj, rabdare si multa incredere, pentru a putea merge mai departe si sa facem ceea ce ne place si tot ce ne aduce implinire si satisfactie. Si sanatate, totodata.
La fel de frecvent, multi dintre noi isi aleg o profesie doar pentru ca este banoasa (si poate asa este), insa golul insatisfactiei ca nu fac ceea ce le place este imens si va sapa atat de adanc incat nu are cum sa nu lase urme. Sa faci ceea ce-ti place este atat de inaltator si de multumitor, incat iti lasa impresia ca ai cucerit toata lumea, iar aceasta lume o fauresti tu. Gandurile pozitive si optimismul sunt fauritoare de lumi noi, constructive si fericite. Daca nu ati vazut "Puterea gandului", ar fi bine sa-l vizionati, este cel mai edificator film posibil si cel mai pozitiv. Nici nu se compara in cuvinte implinirea pe acest plan, prin comparatie cu a face ceva ce nu-ti aduce implinire, satisfactie si multumire.
Increderea in noi face minuni, iti da aripi sa zbori si poti realiza intr-un an ce nu ai realizat in zece si aduceti-va aminte de basmele citite in copilarie care face referire la "crestea intr-un an cat altii in zece" (am schimbat putin). Incercati sa aveti incredere, lasati de o parte absolut tot ce credeti ca va erodeaza increderea, eliminati persoanele care va tin pe loc si va ingradesc si aveti incredere in voi si mergeti mai departe. Nici nu stiti ca toata lumea este a voastra si va asteapta cu bratele deschise sa fiti fericiti! Fericiti prin propriile voastre forte. Am experimentat pe propria mea piele si va scriu din propria mea experienta de viata, eliminand ingradirea, negativismul, persoanele care nu ma sustineau si care incercau sa ma "negativeze" si care incercau sa-mi transmita numai neputinta si neincredere, chiar "luand" de la mine forta si energia. Se vorbeste foarte mult de "vampiri energetici", iar ei chiar exista si veti simti aceasta ori de cate ori sunteti in preajma unei persoane si va simtiti epuizati, obositi si lipsiti de vlaga. Ar fi bine sa va reincarcati bateriile proprii si sa ii lasati fara energie si ii veti vedea obositi, suparati, nervosi, brusc se vor simti bolnavi si vor incerca sa faca tot posibilul sa gaseasca alta "priza" unde sa se conecteze, pentru ca numai asa functioneaza ei. Aveti grija de voi!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate