Treceți la conținutul principal

Dependenta de calculator

Lipsa postarilor de pe blog se datoreaza multor defectiuni in fata carora m-am vazut invinsa. Intr-un astfel de moment realizezi dependenta de internet si tot ce inseamna el. Defectiuni care nu tin de noi dar care ne fac sa ne simtim neputinciosi si trebuie sa luam masuri, masuri care depind de altii, nu de noi. De disponibilitatea lor si timpul lor. Defectiunile carora le datorez lipsa mea de pe blog si faptul ca nu am putut sa mentin acel perpetuum cu care v-am obisnuit, ma fac sa realizez ca sunt promisiuni care nu depind de noi si pe care nu le poti onora. In acest moment este vorba de blog dar se poate extinde si la alte situatii de viata. Astazi am facut un efort de a ma deplasa si a ruga o prietena sa-i folosesc calculatorul si sa vad ce se intampla pe aici, pentru ca defectiunile cu calculatorul meu habar nu am cat vor dura in timp. Asa ca, daca v-am obisnuit cu postari de luni pana vineri, ma vad obligata sa rectific aceasta promisiune, pe care mi-o facusem in primul rand mie.
Si se mai intampla un lucru important. Important in viata mea: s-ar putea sa fac unele schimbari majore, iar acest lucru ma va face sa acord timp pentru toate acestea, ocupandu-mi timpul pentru ca trebuie sa-mi fie cat mai favorabile, benefice si fara prea mult efort.  
Revenind la dependenta de calculator, pentru care gasim orice fel de pretext pentru a-l folosi, am aflat de curand despre un adolescent, despre care am scris intr-o postare mai veche, intitulata "Criza calculatorului. Lasa-maaaaa!" din 05.04.2011, ca dependenta de calculator l-a adus intr-o stare de anemie incat i s-a facut rau, necesitand interventia medicilor. De ce anemie? Petrecea atat de mult timp la calculator incat ajunsese sa nu mai manance, consuma fara limita Coca-Cola si fuma foarte mult (asta atunci cand parintii nu erau acasa), el avand doar 16 ani. Scoala nici nu mai exista, doar calculatorul, pentru ca dimineata era turmentat/drogat de calculator, motiv pentru care s-a gandit sa faca o diversiune pacalindu-i pe toti. Se imbraca dimineata de scoala, pleca, statea ascuns cine stie pe unde, pana plecau toti din casa. Se intorcea cand nimeni nu mai era acasa, timpul era doar al lui si al calculatorul, in fata caruia petrecea ore intregi, nederanjat de nimeni. Numai ca intr-o dupa-amiaza a lesinat, cu stari de voma, cu tremur in tot corpul. Dus la spital, medicul a constat ca era intr-o anemie avansata, ficatul cu probleme, colita si  un inceput de ulcer, toate acestea necesitand tratament si un regim de viata sanatos, cu interdictii dintre cele mai riguroase.
Credeti ca si-a schimbat programul? Credeti ca a realizat ce i-a transmis medicul, precum ca este foarte bolnav? Credeti ca parintii vor lua masuri drastice, masuri pe care nu le-au luat pana acum?


© 2012 Constanta Constantin

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate