Cate ceva despre schizofrenie

Un scurt rezumat

    Factorii genetici joaca un rol major in dezvoltarea schizofreniei, dar si factorii de mediu sunt implicati in dezvoltarea schizofreniei. Printre factorii posibili se afla traumele la nastere, infectia virala in cursul sarcinii, probleme ale aportului sanguine intrauterine, factori nutritionali, accidente de dezvoltare si unele traume din copilarie. Insa oricare ar fi cercetarea si oricare ar fi rezultatul cercetarii, nimic nu schimba faptul ca schizofrenia este o boala care survine la o persoana cu o configuratie psihologica unica. Abordarile psihodinamice ale unui pacient schizofren vor continua sa fie o componenta vitala a arsenalului terapeutic al clinicianului. Nu exista un tratament unic al schizofreniei. Toate interventiile terapeutice trebuie sa fie croite pentru nevoile unice ale pacientului individual. Schizofrenia este o boala eterogena cu manifestari clinice variate.

    O organizare folositoare ale descrierii simptomatologiei tulburarii, se clasifica in trei grupe :

1. simptome pozitive – printre aceste simptome se numara :tulburarile continutului gandirii (cum sunt delilurile), tulburarile de perceptie (cum sunt halucinatiile) si manifestarile comportamentale (cum sunt catatonia si agitatia) care se dezvolta in timp scurt si adesea insotesc un episod psihotic acut.
   
2. simptome negative - includ afectul restrictionat, saracia gandirii, apatia si anhedonia. Pacientii la care predomina un tablou simptomatologic negativ pot fi caracterizati printr-un numar de trasaturi care indica anomalii structurale cerebrale, incluzand adaptare premorbida deficitara, performanta scolara redusa,dificultate mai mare in mentinerea serviciului, rezultate slabe la testele cognitive,raspuns slab la tratament, debut precoce si dificultati premorbide in functionarea sociala si instrumentala. Durata simptomelor negative este, de asemenea, semnificativa pentru prognostic.
   
3. tulburari ale relatiilor personale – la fel ca si simptomele negative, tulburarile relatiilor personale tind sa se dezvolte pentru o perioada lunga de timp. Manifestarile principale ale tulburarilor relatiilor personale includ retragerea, expresiile inadecvate ale agresivitatii si sexualitatii, lipsa constientei pentru nevoile celorlalti, solicitarile excesive si inabilitatea de a avea contacte semnificative cu alti oameni.
   

In mod fundamental fiecare schizofrenic se confrunta cu probleme in relationarea interpersonala si toate cele trei categorii au zone largi de suprapunere si un pacient schizofren se poate deplasa de la o forma la alta in cursul evolutiei bolii. Cel mai folositor aspect al acestor trei grupe este acela ca faciliteaza categorisirea principalelor manifestari ale bolii in fiecare moment, astfel ca tratamentul sa poata fi adaptat in mod adecvat.

In intelegerea psihodinamica a schizofreniei, au fost propuse numeroase modele pentru a ajuta clinicienii in intelegerea procesului schizofrenic. Chiar si Freud a oscilat intre modelul conflictului si cel al deficitului in schizofrenie pe parcursul evolutiei propriei conceptualizari. Insa multe dintre conceptualizarile lui Freud s-au dezvoltata din notiunea sa de investire, care se refera la cantitatea de energie atasata oricarei structuri intrapsihice sau reprezentari de obiect.

Freud a definit schizofrenia ca regresie de raspuns la frustrare si conflictul intens cu ceilalti. A mai postulat ca investirea pacientului era apoi reinvestita in Sine sau Eu, concluzionand ca pacientii schizofrenici sunt incapabili sa dezvolte transferuri, comparativ cu cei nevrotici. Cu aceasta ocazie a revizuit si viziunea asupra psihozei, considerand ca nevroza este vazuta ca un conflict intre Eu si Se, iar psihoza privita c aca un conflict intre Eu si lumea exterioara.

Notiunea lui Freud ca schizofrenicii nu dezvolta atasamente transferentiale, era legata de faptul ca nu a incercat eforturi terapeutice intensive cu pacientii schizofreni. Sullivan a ajuns la concluzii foarte diferite de Freud si credea ca etiologia tulburarii rezulta din dificultati interpersonale precoce, in special in relatia copil-parinte. Tot dupa Sullivan, mamele deficiente ii produc bebelusului un Sine incarcat cu anxietate si impiedica obtinerea satisfacerii nevoilor de catrecopil. Acest aspect al experientei Sinelui este apoi disociat dar afectarea autostimei este profunda. In viziunea lui, debutul schizofreniei era o retrezire a Sinelui disociat care conduce la o stare de panica si apoi la dezorganizare psihotica. Frieda Fromm-Reichmann, discipol al lui Sullivan, a subliniat ca persoanele cu schizofrenie nu sunt fericite cu starea lor de retragere. Sunt oameni singuratici, care nu-si pot depasi frica si neincredereea in ceilalti cauzate de experientele nefaste precoce din viata lor. Federn, a observat ca pacientii schizofreni nu au bariere intre ceea ce este inauntru si ceea ce este in afara, deoarece granita Eului lor nu mai investita psihologic (asa cum este la nevrotici).

Hipersensibilitatea la stimulare si dificultatile de atentie si concentrare sunt, de asemenea, trasaturi obisnuite ale personalitatii preschizofrenice.

Teoriile etiologice si patogenice trebuie sa tina cont de evidenta faptului ca factorii genetici joaca un rol-cheie. Exista o interactiune intre vulnerabilitatea genetica, atributele mediului si trasaturile individuale.

Intelegerea psihodinamica este relevanta pentru tratamentul schizofreniei, indiferent de etiologia acesteia. Pentru pacientii schizofreni, relationarea umana este incarcata de teroare. Chiar si atunci cand recuperarea completa nu s-a atins, relatia terapeutica poate fi totusi o extraordinara valoare in adaptarea generala a pacientului la viata.

Abordari terapeutice

1. Farmacoterapia

Accesibilitatea pacientilor la toate celelalte forme de interventii terapeutice este foarte mult amplificata de utilizarea judicioasa a antipsihoticelor, cum ar fi : clozapina, risperidona, olanzapina, quetiapina, ziprazidona.

1. Psihoterapia individuala

Nicaieri flexibilitatea nu este mai importanta decat in psihoterapia schizofreniei, iar psihoterapeutul, intr-un cadru natural se va deplasa inainte si inapoi in functie de nevoile pacientului la un moment dat. Terapia personala este cel mai riguros testata dintre interventiile psihosociale individuale in schizofrenie, pentru ca terapia personala este specifica pentru astfel de tulburari. Aceasta terapie trebuie facuta in faze : in faza initiala se axeaza pe stabilizarea clinica a simptomelor, dezvoltarea aliantei terapeutice si psihoeducatia bazala. Aceasta faza se face de obicei in primele luni de la iesirea din spital. Faza avansata a terapiei este desemnata sa evidentieze oportunitatile pentru introspectie. De retinut ca in fiecare faza terapia este croita dupa nevoile individuale ale pacientului. Terapia personala s-a dovedit a fi foarte eficienta pentru performanta de rol si adaptarea sociala, insa efectul asupra simptomelor nu a fost semnificativ mai mare decat al tratamentelor alternative. In psihoterapia cu un schizofren, terapeutul trebuie sa gaseasca un instrument util pentru a face distinctia intre partile psihotice si cele nonpsihotice ale personalitatii. Partea psihotica ataca gandirea rationala, bazata pe realitate a partii nonpsihotice si nu poate suporta frustrarea.

1. Psihoterapia de grup

Aceasta modalitate de psihoterapie cu pacientii schizofreni poate fi folositoare dar momentul optim pare sa fie dupa stabilizarea simptomelor pozitive, pentru ca un pacient acut dezorganizat nu este capabil sa selecteze stimulii de mediu si stimularile dintr-un cadru de grup si poate coplesi Eul deja asediat al pacientului.

1. Interventia familiala

Este cea mai sustinuta interventie terapeutica asupra eficientei psihosociale, impreuna cu medicatia antipsihotica, este de trei ori mai eficienta, dar impreuna cu medicatia, pentru prevenirea recaderilor. Foarte importanta este emotia exprimata, care descrie un stil de interactiune intre mebrii familiei si pacient, care este caracterizat prin hiperimplicare intensa si criticism excesiv. Acest concept nu acuza parintii ca au cauzat schizofrenie copilului, dar recunoaste ca familiiile sunt afectate de schizofrenia unui membru, iar persoana cu schizofrenie poate sa devina favorizanti secundari si produc o mai mare frecventa a recaderilor, acolo unde exista emotii exprimate scazute. Exista insa o mare controversa in ceea ce priveste emotia exprimata scazuta si emotia exprimata inalta.

1. Formarea abilitatilor psihosociale

Reabilitarea psihosociala ar trebui sa fie parte a tratamentului moder pentru orice persoana cu schizofrenie, adaptata individual, dezvolta forta si competenta, ii reda speranta, maximilizeaza potentialul vocational, incurajeaza implicarea activa si ajuta pacientul in dezvoltarea abilitatilor psihosociale si s-a constatat ca a scazut procentul de recaderi.

1. Tratamentul in spital

Pentru un pacient schizofren care are un episod acut, spitalizarea de scurta durata reprezinta o « pauza », o sansa de regrupare si dobandire de directii noi pentru viitor. Spitalul ofera un spatiu sigur de protectie. Medicatia antipsihotica duce la remisia majoritatii siptomelor pozitive.

Lucrare prezentata si sustinuta la curs formare psihodinamica                                                                              

Bibliografie: Tratat de psihiatrie psihodinamica de Glen O. Gabbard