Timiditatea, mana-n mana cu nesansa ©

Generalitati

Daca timiditatea nu ar exista, viata ar fi mai facila, mai frumoasa, mai linistita, nu ar fi atat de complicata, ar putea fi cu mai multe realizari. Persoanele timide pierd momente frumoase si importante in viata si ce n-ar da sa scape de usa inchisa a fricii. Timiditatea tine pe loc evolutia personala (de multe ori), tot ea spune "stop" curajului, increderii, sanselor hranindu-se cu trairile, emotiile si viata. Nu ne lasa sa vedem perspectivele din viata, ci limiteaza orizontul.
Devenim nervosi, irascibili si mereu cautand motive de a ne ascunde, stari pe care nu le exteriorizam ci doar le interiorizam, simtindu-ne neputinciosi, iar neputinta opreste orice gest de curaj.
Incepem sa rosim, ne tremura mainile, simtim valuri de caldura care ne traverseaza de sus in jos si de jos in sus, ne simtim stanjeniti, pentru ca mintea noastra este blocata doar pe efectele exterioare din pricina afectelor interioare. Intervine o stare de agitatie incat incep starile de panica si o imaginatie distorsionata de frica.
Intr-o postare anterioara spuneam despre gesturile care ne dau de gol si in acest caz mainile noastre se agita aproape incontrolabil, ca o reclama in vazul tuturor. O persoana timida care iese din propriul mediu de siguranta, casa de exemplu, il simte ca pe un mediu ostil nu pentru ca este real, ci pentru ca isi construieste propriul  scenariu ostil. Ostil cu el.
Atunci ce urmeaza? Incepe sa se agite, sa-si frece mainile in fel, ba le tine in fata, ba in spate, incrucisate, incearca sa se agate de ceva (o geanta de exemplu), privirea agitata cautand o cale de a fugi si convingerea ca absolut toata lumea se uita intr-o singura directie: propria persoana.
Toate aceste manifestari stirbeste increderea in propriile forte si in propria incredere.
De ce exista persoane timide? Are o evolutie, are o zi de nastere?
S-ar putea spune ca da, are.
In evolutia si educatia noastra am fost minimalizati, obligati sa ne simtim inferiori, obligati sa nu scoatem un cuvant decat atunci cand ni se spune, fortati sa ne comportam ca niste persoane inexistente, mute, inerte, inodore, incolore etc. Si, da, are o evolutie si o zi de nastere din viata noastra. O zi pe care nu cred ca doreste cineva s-o serbeze.
Singura sansa de a incepe sa diminuam din timiditate, putin cate putin, se afla IN NOI.
Este necesar sa aflam motivele care ne fac timizi si inhibati, imprejurarile cand ne simtim timizi, care sunt manifestarile, cum ne comportam in public, ce anume evitam in contactele cu ceilalti si de ce dorim sa ne ascundem in propria carapace care pare sigura si confortabila.
Nu toti timizii au acelasi tipar, nu toti au aceleasi motive de timiditate si nu toti se comporta la fel. Daca te regasesti doar in cateva din aceste randuri nu trebuie neparat sa fii si timid, poate fi doar un model propriu de comportament sau ceva care doresti sa eviti, din alte motive decat cele expuse mai sus.
Timiditatea se manifesta cu alte persoane, se manifesta in public, indiferent numarul persoanelor.
Timiditatea nu este echivalentul prostiei.
Neincrederea, lipsa curajului in propria persoana face ca totul sa para altfel decat suntem in realitate. Pentru ca timiditatea distorsioneaza stari, emotii si imaginea propriei noastre realitati.