Treceți la conținutul principal

Definitii ©

Astazi, mi-am propus sa filosofez. Imi dati voie? Bine.
Ideea postarii de astazi mi-a venit ascultand pe cineva care incerca sa gaseasca o definitie/o explicatie visului si daca are vreo insemnatate pentru noi. Asa ca...

Am gasit definitii tuturor activitatilor, tuturor sentimentelor, tuturor resentimentelor, dam definitii a ce stim si a ce nu stim. Incercam sa dam definitii la orice si fara vreo legatura cu o anume pregatire, statut social sau varsta. Noi, ca indivizi, suntem prin definitie ceva, cumva sau definiti de ceva sau cineva. Depunem eforturi si ne sfortam sa cautam in orice o definitie, iar daca pentru noi nu are o definitie, incercam sa-i dam propria noastra definitie, in functie de cum vrem, cum ne taie capul sau cum simtim.
Definitii. Ne definim pe noi si-i definim si pe altii. Uneori cu usurinta experientei, alteori cu usurinta vocabularului, alteori cu usurinta invidiei, alteori cu usurinta iubirii, alteori cu inocenta copilariei, etc. Tot timpul definim si dam definitii. Cateodata o facem din trufie, o facem din altruism, o facem cu consolare sau o facem de a ne umple timpul invatand sa facem definitii. Existenta are o definitie, viata la fel, trairea sentimentelor le definim si pe ele. Definim orice, am gasit definitii universului si infinitului.
Dar nu reusim sa dam o definitie multumitoare sufletului. De sufletul acela de care vorbim toti, de care ne plangem ca "ne doare", de care facem referire ca ne paraseste ultimul atunci cand pasim in inexistenta (ca nu cunoastem ce este dincolo), la care facem referire ca ar salaslui pe ici si pe colo dupa ce trupul nu mai exista. La sufletul acela pe care nu stim sa-l localizam in noi, decat prin trimiteri la ceva din trairile noastre cu care ne confruntam. Biserica ar spune ca este ca un spirit, psihologii ar spune ca este un cumul de trairi afective si psihice, psihiatrii ar spune ca este vreo afectiune care traumatizeaza mintea si trupul, iar ateii ar spune ca nu exista asa ceva.
De-alungul timpurilor, invatatii s-au straduit sa dea o definitie si sa gaseasca o definitie, multe si tot mai multe, si pe care le-am introdus in dictionar cu o explicatie incomensurabila, facand trimitere la o totalitate de procese afective si psihice, intelectuale si volitionale sau lumea interna a fiecarui individ, dar o definitie scurta si la obiect exista? Dileme, dileme, dileme fara definitie exacta oricate incercari s-au facut.
Aristotel sustinea ca "sufletul si corpul sunt intr-o relatie functionala", "...el este viata, principiul vietii", "prima entelehie a corpului organic-vital", refuzand definitia data de Platon, Pitagora si chiar a lui Democrit care sustineau ca sufletul ar fi constituit din atomi.
Multe definitii care, la urma-urmei vorbesc despre acel tot din care suntem construiti si din care traim, prindem viata, avem viata.
Voi ce definitie i-ati da?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate