Puterea cuvintelor ©

Multe transmitem prin cuvinte si multe schimbam prin cuvinte, care uneori ne ridica sau ne coboara, pot fi cuvinte de incurajare sau cuvinte de descurajare, cuvinte urate  sau cuvinte frumoase, cuvinte de sustinere sau pline de ura. Indiferent de maretia sau uratenia cuvintelor noastre ele au menirea sa ne redea increderea si satisfactia sau de a ne aduce descurajarea si nemultumirea. Tot ele au menirea de a ne ridica dar si de a ne cobori. Tot ele ne aduc zambetul si seninatatea dar tot ele ne aduc si tristetea. Ne aduc fericirea dar ne aduc si nefericirea. Important este cum le folosim, in ce imprejurari, de ce le folosim, pentru ce sau pentru cine sau carui scop.
Adresate unei persoane a carei incredere este undeva pierduta spatial in evenimentele vietii, cuvintele de lauda si de sustinere ii vor aduce un strop de incurajare si ii poate spori increderea si stima de sine, insa daca folosim cuvinte de descurajare, cicaleli, jigniri sau urlete, nu vom face altceva decat sa-i aprofundam lipsa de incredere si stima de sine, nestiind si neintelegand motivul pentru care primeste numai "lovituri" care-l va face sa nu mai stie cum sa-si rezolve propriile probleme interioare si nici de unde sa inceapa. Multi dintre noi, atunci cand folosim expresii diverse in discutiile cu persoanele cu care dialogam, nu ne mai gandim ca poate ceva din discursul nostru deranjeaza pe celalalt, fiind atenti doar la imaginea pe care dorim s-o impregnam in amintirea celorlalti sau narcisismul care da navala peste noi  netinand cont si de celalalt, care poate se va simti dezamagit, dat la o parte, singur sau neimportant. Vorbele noastre pentru acestia pot fi ace care inteapa si cutite care strapung armura si asa destul de deteriorata de propriile lor probleme nerezolvate sau neintelese. Vorbele noastre alese sau nu, la voia intamplarii sau nu, inteligente sau nu, voite sau nu, pot fi pentru unii dintre semenii nostri catalizatorul care declanseaza depresia.

Intotdeauna este surprinzator cum niste cuvinte pot aduce atata incantare, incredere, speranta si depasirea unor momente care uneori nu sunt tocmai placute in viata si este la fel de surprinzator cum un simplu cuvant, spus atunci cand trebuie, impreuna cu un ton adecvat momentului aduce toata multumirea de sine si zambetul pe buzele unor oameni.
Oricat vom incerca sa ne ascundem in spatele unor erori de atitudine si imagine sau oricat vom incerca sa negam, toti am avut momente in viata cand asteptam cuvinte de sustinere, de incurajare, optimiste, si bine era cand le primeam. Daca nu, am fi fost invaluiti intr-o manta de descurajare pana reuseam sa gasim solutii sau  sa regasim energia necesara. 

Eforturile noastre de a invata in permanenta ceva nou si a ne cultiva mintea si sufletul, ne permite uneori sa nu mai respectam etica cuvintelor de bun simt sau sa alegem cuvintele potrivite si de sustinere pentru cei care au nevoie de ele, uneori ne grabim, suntem nervosi, nerabdatori, ne aratam superioritatea, inteligenta, frumusetea, bunastarea, etc, iar toate acestea ne face cateodata sa fim mai aproape de prapastia care adanceste  lipsa de altruism. Oricum si oricare ar fi starea noastra ne permitem uneori libertatea de a transmite cuvinte frumoase sau nu, increderea noastra ne permite sa-i incurajam sau sa-i dispretuim pe ceilalti iar gesturile noastre uneori transmit mai mult decat am fi spus in cuvinte o multime de orori. Toate acestea fac diferenta intre a fi buni sau rai, sustinatori sau distrugatori, intelegatori sau lipsiti de empatie, neexistand cale de mijloc, adica jumatate bun si jumatate rau sau sunt asa si asa. Un prieten adevarat va folosi un ton cald si sustinator chiar daca mesajul este unul care transmite o negatie sau o schimbare, dar nu-i va spune niciodata cu superioritate "nu vezi cat esti de urat/a!?", "nici nu stii sa te imbraci!", "nu esti bun/a de nimic!", decat poate in masura in care doreste ca celalalt sa-i fie supus, complexat si sa-i recunoasca superioritatea, sau isi doreste suprematia relatiei (gen seful haitei) sau poate chiar isi doreste sa fie rau cu adevarat.
Realitatea si diferenta este una singura: cei cu astfel de manifestari si care arata celorlalti cat este de stapan pe el incercand sa controleze tot, de fapt transmite cat este de slab, cata lipsa de incredere si control de sine are, mascand cu multa migala, grija, efort si energie pentru ca ceilalti sa nu descopere adevarata fata. Lipsa de atitudine a celorlalti, de curaj si incredere pe care nu le-au primit de regula din partea parintilor, ii face victime sigure in fata unuia care are puterea cuvintelor. Parintii uneori sunt foarte critici, foarte autoritari, foarte rigizi, foarte distanti, nu-si manifesta sentimentele, sunt foarte abuzivi verbal sau fizic, foarte restrictivi, "construind" intr-o singura persoana -copilul lor-, un cocktail de probleme pentru care cauta sau va cauta raspuns sau va fi la cheremul altora, imaginandu-si ca primesc atentia si raspunsurile pe care nu le-au primit.
Cuvintele alese la momente potrivite fac cat toate celelalte la un loc. Cuvintele potrivite pentru momente de nevoie sunt necesare pentru cei care au nevoie de incurajari, incredere, sustinere si un tonus ridicat si avem nevoie noi toti. Cearta, critica, rautatile, invidia, asezate in cuvinte fade si reci nu fac casa buna cu o persoana a carei incredere este undeva ratacita pe pragul de jos al existentei sale si nu sunt binevenite nimanui.
O mama care ii spune fiicei sale insistent si pe un ton rastit ca nu si-a ales bine prietena interzicandu-i sa se mai intalneasca cu ea fara a-i explica motivul pentru care crede asta si alegand un ton adecvat, nu face altceva decat sa-i transmita opusul parerilor si dorintelor pe care le are. Un tata care ii restrictioneaza programul unui adolescent obligandu-l mereu sa-i asculte replicile usturatoare si rastite pentru comportamentul libertin sau pentru ca nu face ce-i spune, nu va face decat sa-i transmita opusul.
Exista o vorba mult folosita si anume "tonul face muzica" care este valabila in toate situatiile cand dialogam si in oricare situatie cand dorim sa transmitem ceva.
Imaginati-va ca in cabinetul unui psihoterapeut se afla pentru consiliere o persoana depresiva, iar psihoterapeutul, care a avut o zi istovitoare va incepe sa-i vorbeasca rastit, cu superioritate sau sa-i transmita ca nu mai are nimic de adaugat si ca nu mai are timp si rabdare sa-i asculte  problemele. Ce credeti ca se va intampla cu acea persoana? Bineinteles ca intr-o astfel de situatie si bine ca este doar imaginara, depresia se va adanci mai mult, considerand sau gandind ca nimeni nu are rabdare sa-l asculte, ca problemele sunt mai grave decat s-a crezut sau renuntand sa mai apeleze la ajutorul cuiva, etc.,
Nu numai parintii folosesc de cele mai multe ori un ton autoritar sau un mesaj genul "eu stiu tot" cu copii, ba chiar si cei mai multi dintre noi nu folosim cuvintele si tonul adecvat cand este vorba de incercarea de a ne impune intr-un fel sau altul, fara sa ne gandim in acel moment ca pe celalalt il facem sa se simta inferior sau complexat sau ii stirbim din incredere.
In privinta copiilor (si noi am fost copii), sta in firea lor sa faca exact invers decat isi doresc parintii, mai ales atunci cand metodele sunt repetitive, critice, pe un ton autoritar, mereu atotstiutor sau restrictionar.

Mascarea prin cuvinte pe care le consideram puternice si pe care le aruncam la intamplare doar din dorinta de a epata, de a denigra, de a constrange, de a jigni, de a scoate in evidenta uratenia interioara inseamna de fapt incercarea de a masca propriile probleme. Problemele noastre asezate in cuvinte si adresate la intamplare altora cu dorinta de a denigra, descopera de fapt adevaratele noastre problemele asazate in fata tuturor ca o carte deschisa pentru toti cei care stiu sa vada.
Noi suntem cei care am inventat cuvinte pentru a ne intelege si le-am asezat frumos in dictionare, carti si in libera vorbire din dorinta de a evolua, emancipa, dezvolta, dar si pentru a fi educative pentru cei care vor veni.
Noi suntem cei care da viata si putere cuvintelor, iar puterea lor sta in puterea noastra de a le folosi cu responsabilitate si frumusete.