Astazi si maine...©

Un fragment din filozofia vietii...

Am in fata o intindere incomensurabila, o intindere pe care nu o percep si pe care nu o cunosc. Ma gandesc, incerc sa fac scenarii, fac eforturi sa privesc in neant, tin ochii larg deschisi si ma concentrez in acest gol pentru a incerca sa prind un crampei din existenta de dincolo de acest moment. Acest gol nu ma face nici sa tresar, nici nu imi transmite frica, nici nu-mi transmite ceva care sa-mi provoace palpitatii, ci este doar un timp necunoscut, un timp neperceptibil pe care, acum, il percep doar asa cum doar imaginatia stie s-o faca, asa cum vreau si cum simt, il construiesc asa cum imi dicteaza gandul, imaginatia si starea. Acum.
Dupa un "acum" vine un alt "acum" si tot asa trec minute, ore... pana cand renunt sa-mi imaginez ceva. Depinde de stare. Aceasta stare se poate schimba. Acum si/sau atunci are legatura doar cu starea.
Definitia starii o dau trairile stranse undeva si pe care le scoatem la suprafata atunci cand o situatie ecranizeaza in mintea noastra imagini pe care le aprofundam retraindu-le sau incercam sa le evitam fara ca atentia noastra sa se focalizeze pe acele evenimente si stari daca ele nu ne dau starea de confort si siguranta. Ele vor reveni mereu si mereu...Astazi si acum si de fiecare data, gandul nostru neobosit incearca sa traiasca intotdeauna cu un pas inainte incercand de fiecare data sa ne proiecteze in minte dorinte si situatii realizabile, emotii placute sau chiar neplacute. Gandul seamana cu visul: proiecteaza. Aceste proiectii sunt legate de noi si pot fi incurajatoare, descurajatoare, emotionante, pline de speranta, pline de realizari, pline de revolta si asa mai departe. Astazi, acelasi lucru fac si eu, imi imaginez cum ar fi daca...Insa, indiferent de proiectiile mele de acum si oricare sunt ele nu se vor compara cu ce va fi in realitatea de...maine. Acum este altceva ce tine doar de imaginatia proprie.  Acest altceva am sa-l cunosc...maine. Maine o sa inteleg ce nu inteleg acum, maine o sa vad ce nu pot vedea astazi, maine o sa inteleg ce se intampla, maine o sa inteleg ceva care acum nu exista, maine o sa cunosc acea realitate pe care acum doar o proiectez in mintea mea. Insa maine, doar maine va prinde viata, pentru ca intotdeauna maine inseamna viitor.

Acum, astazi, abia daca inteleg ce inseamna astazi si cum se va derula in orele care vor veni. Avem poate un program stabilit dinainte, insa situatii neprevazute pot interveni intotdeauna. Daca intelegem ca suntem stapanii propriilor stari emotionale, putem fi pregatiti si pentru neprevazut.
Eu stiu doar atat: aproape totul depinde de mine daca este vorba de starea mea emotionala. Eu aranjez astazi viata mea si eu aranjez maine viata mea atat cat imi sta in putinta cu eforturi care sunt doar la nivel perceptibil si mental, rasplatite cu emotii, amintiri si trairi din toata istoria personala stransa in fiinta mea.
Restul este conectat la ceea ce numim cu simplitate noroc, destin sau viata, fara sa avem cunostintele necesare in a intelege esenta si profunzimea lor, dar inexplicabil credem in ele.
Am gasit si intelesuri asezate frumos in fraze intelepte, cum ar fi aceea ca in viata evenimentele ni se intampla asa cum ni le asternem ("cum iti asterni asa dormi"). In mare parte lucrurile cam asa stau daca ne gandim ca noi, fiinta noastra ca entitate depinde tot de noi: de felul cum gandim, cum visam, cum ne raportam la trecut, cum ne pregatim viitorul, cum si ce fel simtim, cum traim cu noi, cum ne-am cladit imaginea, cum construim unele, cum daramam altele, cum lasam in spate pe altele si cum acceptam feluritele stari si evenimente care ne intersecteaza existenta.

Descoperim ca, uneori, ne razvratim ca nu suntem intelesi, alteori ne amagim ca suntem mult prea buni si cei din jurul nostru nu ne inteleg, alteori ne declaram invinsi, alteori pornim la atac crezand ca daramam ziduri chiar din propria persoana, alteori cautam singuratatea si ne izolam de restul lumii, alteori fugim de noi, alteori...nu ne mai intelege nimeni. Nici ce vrem, nici cum vrem, nici de ce vrem si nici daca vrem.

In existenta si experienta mea, am inteles un mesaj foarte important si anume acela ca daca am curajul ca astazi sa ma privesc cu incredere in oglinda si n-am nicio teama, nicio remuscare, inseamna ca am castigat batalia cu mine. Inseamna ca Eu imi apartin in totalitate si detin controlul propriei constiinte, propriilor simtaminte si propriilor ganduri. Daca acest control nu-l detinem, inseamna ca ratacim in cautarea propriei vieti si propriilor intelesuri.
Pentru ca, inainte de toate si toti, cea mai mare lupta nu este in exterior, ci in interiorul nostru. Lupta este cu noi, insa de multe ori ne amagim crezand ca luptam cu altii. Daca ma privesc in oglinda si ochii din oglinda nu ma ocolesc, inseamna ca batalia este castigata si am inteles ca uniunea cu propria persoana exista.

Cum facem ca astazi sa fie inteles, tot asa si maine ar trebui sa fie la fel. Astazi si maine inseamna noi si viata noastra. De noi depinde acum si astazi pentru ca maine sa ne placa mai mult si sa-l asteptam cu incantare si recunostinta. Imaginea noastra de astazi sa fie lumina calauzitoare pentru imaginea de maine, sa ne privim cu satisfactie, cu usurinta si incredere.
Oglinda propriei noastre vieti ar trebui sa fie pe cat posibil fara pete pe care sa nu putem sa le eliminam, pentru ca vom avea tendinta sa ne intoarcem intotdeauna la ele ori sa le retraim, ori sa le ascundem sau sa le acoperim crezand ca in felul acesta vor fi nevazute. Pentru altii poate ca sunt nevazute, dar pentru noi e indeajuns sa stim ca este acolo iar altcineva nici nu mai trebuie sa stie.
Trecutul, caci despre el este vorba, daca ne urmareste ca o umbra de care nu putem scapa, daca avem tendinta sa-l tinem strans legat si ascuns in noi ca pe o haina de care nu vrem sa renuntam, daca ne-a afectat in asa masura incat tristetea sa fie permanenta iar nemultumirea omniprezenta, atunci doar ne imaginam ca mergem mai departe chiar daca anii trec unul dupa altul, pentru ca ne va tinti in etapa pe care nu am reusit s-o parcurgem asa cum ar fi trebuit sau ne va face intotdeauna sa-l evocam in memoriile noastre de fiecare data cu mai multa inversunare si incranceneala. Vrem sa uitam...
Nu uitam, aceasta este o alta problema care face parte din filozofia existentei noastre, decat daca suferim de amnezie. Putem doar sa rezolvam intelegand si mergand mai departe "scuturati" de amintiri neplacute ale trecutului, nu sa carpim crezand ca l-am "reparat". O sa descoperim dinamica vietii noastre cu adevarat placuta si surprinzatoare.

Trecutul, daca este unul neplacut, marcant, tenebros, traumatizant sau doar ca nu este inteles asa cum ne-am fi dorit sau ca nu am fost ajutati sa-l intelegem, niciodata nu ne va lasa sa ne bucuram de adevaratele valori ale vietii noastre si adevaratul potential al capacitatii noastre. Am spus "este" si nu "a fost", pentru ca atata timp cat nu va fi rezolvat el va fi prezent si nu va trece la locul lui si in timpul lui, cu statutul de trecut si "a fost".