Treceți la conținutul principal

Sa fie bine! ©

Bun gasit tuturor,

Am inceput un an nou si, ca de fiecare data, speram sa fie mai bun, mai luminos, mai prosper si mai plin de realizari pe toate planurile. Sa ne reamintim ce am realizat si cum am trecut anul care tocmai l-am incheiat, nu stiu daca pentru toata lumea ar fi un remember de bun augur. Daca da, atunci este bine.
Ce speram sa ne aduca anul 2012, presupun ca fiecare are o lista lunga de dorinte, printre care se numara sanatatea fizica dar si psihica.
Pentru ca, asa cum din pacate am luat cunostinta prin si din diverse surse, sfarsitul anului 2011 si inceputul lui 2012, nu a inceput tocmai bine pentru unii dintre semenii nostri. Asa cum scriam intr-o postare numita "Luna decembrie" si pe care o descriam ca fiind cea mai asteptata luna, totusi pentru cei mai multi, luna sarbatorilor, a cadourilor si intregirea familiei, nu a fost intocmai asa cum si-au dorit. Motiv pentru care, singuratatea, negativismul si gandurile nesanatoase si-au facut loc pe un teren deja saracacios in sperante si pozitivism, instalandu-se depresia (sau deja instalata), care astepta doar un motiv, poate banal pentru unii si suportabil, in a da curs unor evenimente neasteptate si greu de acceptat. Asa se face ca inceputul fiecarui an aduce cu el evenimente precum sinucideri, crime, pe fondul carora cei din familie nici nu au cum sa intuiasca sau sa anticipeze motivele sau momentele declansarii unor astfel de finaluri nefericite. Uneori suntem plini de compasiune si regret pentru cei pierduti in neantul propriilor ganduri, simtiri, manifestari si tulburari, care nu reusesc sa inteleaga rostul fiecaruia in acest context numit viata, incercam sa le intindem o mana de ajutor, fiecare dupa propria intelegere, cunostinte, bunavointa sau putere. Si pentru ca vorbim despre nou inceput, de aceasta data un an nou, trebuie sa amintesc si de efectele negative ale geloziei in acest demers al vietii. Stiu ca pentru fiecare gelozia are definitia ei si poate rostul ei intr-o relatie dar din punctul meu de vedere este doar o ingradire a celeilalte persoane din dorinta de a completa sau intregi lipsurile si vidul interior, lupta cu propriile neputinte si limite.
Si pentru ca gelozia, are si ea locul ei de "cinste" in categoria sus amintita, si ea declanseaza diverse scene dintre cele mai nocive in diverse situatii. Chiar si un apel pe care il primim si ni se ureaza cele bune pentru noul an, poate declansa scene, acuze, vorbe jignitoare, batai, etc. Ca si depresia, si gelozia o mostenim, ca vrem sau nu, dar aceasta este doar parerea mea. Sau o mai putem "invata" prin cercurile anturajului din care facem parte, din dorinta de a epata, de a arata maretie si putere, etc. Pentru ca nu oricine aduce gelozia la rang de sindrom, decat aceia care deja o au si incepe sa se manifeste cand nici tu astepti si din orice, fara sa-i trebuiasca un motiv anume, ci poate fi chiar imaginar, reusind sa devina patologica. Ba chiar as putea sa o introduc in categoria  unor tulburari cum ar fi cea paranoida,  pentru ca neincrederea si suspiciunea manifestate de cele mai multe ori fara o baza reala, ci doar imaginara, poate aduce cu ea dezbinari, ura, scandal, batai aprige, crime etc. Gelozia controleaza mintea, sufletul si mediul in care traiesti, deterioreaza totul in viata, creeaza un vid interior, iar sansa ca exteriorul cu interiorul sa fie in buna comuniune ajunge sa fie nula, pentru ca razboiul se desfasoara numai intre "tine si tine".
Gelozia, din punctul meu de vedere, se dezvolta pe un fond de neincredere in propria persoana, lipsa controlului in propriile ganduri, simtiri, manifestari, iar dorinta de control incepe sa se manifeste asupra celor din jur, dar cu precadere suferinta fiind suportata de catre persoana in cauza, interiorizand neincrederea ca pe ceva care-i este caracteristic si-i apartine, devastand ca un tavalug tot.
Incepe sa emita pareri cu care cel/cei din jur nu sunt de acord, incepe sa inventeze scene din care sa-si extraga convingerea ca are dreptate si sa-si alimenteze egoul slabit si vidat, lipsit de vlaga. Convingerea ca a avut sau are dreptate este ca grandoarea pentru narcisici.
Bucuria, gandurile bune si pozitive, calmul si pozitivismul, palesc in fata geloziei, care tine loc de limitari pe toate planurile, in spatiu si timp. "Gelozia este un monstru zamislit prin el insusi si nascut din el insusi" spunea William Shakespeare.
Asa ca, inceputul de an sa-l primim cu urari de bine pentru si de la cei dragi, sa trimitem si sa primim urari de la si pentru cei pe care ii cunoastem mai mult sau mai putin, sa trimitem urari prin telefon, sms-uri, mail-uri, etc., uitand, macar putin de gelozia care nu-si are rostul si locul in astfel de momente, incercand sa nu ne gandim ca la celalalt capat ar putea fi o (posibila) legatura extraconjugala sau sa vedem o inselatorie, o minciuna sau persoane imaginare. Suspiciunile si preocuparire neavenite nu fac casa buna (in normalitate) cu placerea de a primi sau a trimite urari de an nou.

Numai bine, ganduri bune, succes, speranta si mult pozitivism va doresc.






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate