Treceți la conținutul principal

Dezintegrarea stresului

Formula actuala a vietii cotidiene este stresul de care se vorbeste atat de intens si ca de boala secolului, facandu-ne sa ne privim din alta perspectiva viata, iar diversele probleme care intervin  zi de zi ne distrug integritatea nemaiputand face fata oboselii fizice si psihice. Psihoterapeutul si formatorul meu, Andrei Constantinescu, ne atragea tot timpul atentia si chiar ne apostrofa, sa nu mai folosim niciodata expresia simpla dar uzuala "din cauza stresului...", "stresul este de vina...", exemplificandu-ne ca stresul este ca o umbrela mare sub care se ascund diverse probleme care au un nume, cum ar fi depresia, diverse tulburari, atacuri de panica, etc. Cand spunem stres ar trebui sa definim o afectiune, o problema, o durere, sa definim discomfortul provocat si cauza. Deranjul pe care ni-l provoaca definind o afectiune pe care s-ar putea s-o avem dar si manifestarea ei, ne aduce in situatia de a folosi simplu si fara sens formula "sunt stresat/a", acoperind constient o afectiune in spatele careia se ascunde un nume. Motivul acestei formulari este unul simplu: nu ne place sa recunoastem atunci cand descoperim, sau descopera altcineva, ca suntem depresivi, anxiosi sau ca avem cine stie ce tulburare, toate cauzate de efortul psihic dar si fizic de a mentine o multumitoare stare de satisfactie a eforturilor noastre sustinute in incercarea de a face fata cotidianului sau in a ne depasi situatia sociala. Problemele multiple cu care ne confruntam zi de zi ne aduc in pragul disperari, ajungem sa nu mai fim multumiti de starea noastra, de situatia noastra, ne dorim mai mult si mai mult facand eforturi care depasesc capacitatea noastra fizica si psizica si fara sa ne dam seama ajungem in pragul disperarii cauzate de factorul stresant la care cu voie am aderat.
Atunci intervine oboseala cauzata de ganduri care nu ne dau pace, intervine oboseala fizica si ne trezim ca suntem in pragul unei depresii pe care nu o recunoastem sau nu stim cum s-o depasim, de exemplu. Sunt persoane pe care le-am auzit frecvent spunand "trag de mine", aceasta presupunand un efort maxim, peste puterile si limitele obisnuite, ajungand sa se epuizeze in asa fel incat cad intr-o stare de neputinta, de lehamite si letargie. Pentru care motiv ar trebui sa ne depasim limitele pe care ni le stim fiecare? Cine ne obliga sa facem eforturi care ne depasesc capacitatea? Nimeni, doar dorinta de a indeplini niste obligatii poate impuse de noi insine  sau chiar de altii si care se doresc de fiecare data mai mari si mai mari decat puterea si capacitatea noastra, iar munca fizica si energia psihica ne epuizeaza. Aceste eforturi pe care incercam tot timpul sa le facem cat mai grele si mai greu de depasit ne fac sa ajungem intr-o situatie din care cu greu reusim sa iesim.
Nervozitatea, crizele de isterie, neputinta, oboseala, apatia, confuzia, ostilitatea, starea de agitatie si dorinta de a ne depasi pragul de suportabilitate si eficacitate ne fac sa ajungem sa nu ne mai dorim nimic la un moment dat. Unii dintre noi, intr-o astfel de stare ori incep sa manance necontrolat ori refuza sa se alimenteze, ori fumeaza excesiv ori consuma alcool fara limita, ori se autoizoleaza ori devin prea agresivi, ori fac nopti albe ori dorm foarte mult, etc. Iar odihna la care visam nu o mai putem realiza corespunzator si satisfacator pentru ca obosim gandindu-ne cum sa facem fata diverselor probleme sau ne gandim cum sa incercam sa ne odihnim, iar somnul devine agitat, obositor si istovitor. Visele sunt si ele la fel de agitate si cu episoade agresive incat nu reusim sa ne odihnim nici macar atunci cand credem sau dorim sa ne odihnim. Sau uneori chiar visam ca ne odihnim, insa aceasta stare doar pacaleste organismul si epuizeaza la fel de mult, pentru ca odihna multasteptata nu este cea satisfacatoare si relaxanta.
Ce este de facut? Pare simplu, dar si greu. De exemplu, este la indemana oricui sa-si planifice in asa fel timpul si perspectivele viitoare incat sa-si aloce timp de relash dupa pofta inimii: ori facand sport, ori plimbandu-se in parc, ori mergand in vizite relaxante si amuzante, ori alegand diverse activitati ca hobby cum ar fi gradinaritul, pictura, pescuitul, etc. Sunt o multime si la indemana! 
Relaxarea mentala si fizica si-o poate impune fiecare pentru a-si depasi starile inconfortabile de oboseala istovitoare si permanente care, intr-un final, reusesc sa ia in stapanire toata fiinta incat nu te mai recunosti, te uiti in oglinda si descoperi o alta persoana de care ti se face mila.
Daca avem grija sa ne facem un program din care sa ne extragem o vitalitate benefica organismului nostru din toate punctele de vedere, ne vom simti sanatosi, plini de viata, asemanatoare unei bai racoritoare, relaxanta si binemeritata care ne face sa ne simtim revigorati, plini de energie, astfel reusind sa ne depasim starile care ne-au adus intr-o stare epuizanta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate