Cand am editat postarea cu acelasi titlu in data de 27.04.2011, am promis ca o sa revin cu o continuare a subiectelor tabu, pentru ca ele sunt destul de numeroase, la fel ca si persoanele sau familiile unde nu se abordeaza astfel de subiecte, motivele fiind numeroase.
A trecut 1 an de atunci, insa astazi incerc sa fac o continuare, abordand un subiect pe cat de controversat pe atat de traumatizant tocmai pentru consecintele pe termen lung din punct de vedere emotional, sexual si dinamic asa cum se intampla in cazul incestului care lasa cicatrici psihice si care, de cele mai multe ori, sunt ireversibile in plan emotional si fizic.
Un astfel de subiect are intensitate pe mai multe planuri, poate fi greu de abordat, greu de acceptat si greu de rezolvat. Totusi, ca multe alte evenimente care fac parte din viata si lasa urme vizibile de trauma, tot asa si aceste evenimente intra intr-o categorie pe care dorim s-o evitam sau dorim sa nu o descoperim, transformandu-se astfel ca parte completa a subiectelor tabu. Din pacate se intampla, iar relatiile incestuoase transforma adultii si copii in mod special, in persoane lipsite de ajutor sau uneltele unor jocuri hidoase si bolnave ale unor persoane cu diverse tulburari de comportament sau deviatii sexuale, cu fixatii la nivel primar sexual, care determina stadiul de dezvoltare. Oricare ar fi in cauza, copil sau adult, societatea noastra nu accepta asemenea comportamente, drept pentru care familiile ori refuza sa dezbata subiectul, ori pedepseste foarte aspru persoanele implicate in astfel de relatii si se ia atitudini dintre cele mai ostile. In foarte multe situatii intervine negarea, facand ca aceasta situatie sa devine un subiect tabu atunci cand se incearca rezolvarea unui subiect de genul acesta sau acolo unde se banuieste o astfel de manifestare, tocmai pentru faptul ca de cele mai multe ori se refuza evenimentul in sine, negandu-i existenta.
A trecut 1 an de atunci, insa astazi incerc sa fac o continuare, abordand un subiect pe cat de controversat pe atat de traumatizant tocmai pentru consecintele pe termen lung din punct de vedere emotional, sexual si dinamic asa cum se intampla in cazul incestului care lasa cicatrici psihice si care, de cele mai multe ori, sunt ireversibile in plan emotional si fizic.
Un astfel de subiect are intensitate pe mai multe planuri, poate fi greu de abordat, greu de acceptat si greu de rezolvat. Totusi, ca multe alte evenimente care fac parte din viata si lasa urme vizibile de trauma, tot asa si aceste evenimente intra intr-o categorie pe care dorim s-o evitam sau dorim sa nu o descoperim, transformandu-se astfel ca parte completa a subiectelor tabu. Din pacate se intampla, iar relatiile incestuoase transforma adultii si copii in mod special, in persoane lipsite de ajutor sau uneltele unor jocuri hidoase si bolnave ale unor persoane cu diverse tulburari de comportament sau deviatii sexuale, cu fixatii la nivel primar sexual, care determina stadiul de dezvoltare. Oricare ar fi in cauza, copil sau adult, societatea noastra nu accepta asemenea comportamente, drept pentru care familiile ori refuza sa dezbata subiectul, ori pedepseste foarte aspru persoanele implicate in astfel de relatii si se ia atitudini dintre cele mai ostile. In foarte multe situatii intervine negarea, facand ca aceasta situatie sa devine un subiect tabu atunci cand se incearca rezolvarea unui subiect de genul acesta sau acolo unde se banuieste o astfel de manifestare, tocmai pentru faptul ca de cele mai multe ori se refuza evenimentul in sine, negandu-i existenta.
Cand o experienta de acest gen i se intampla unui adult, de multe ori poate fi interpretat ori ca un joc plin de curiozitate sau direct rezultatul seductiei si il accepta gandindu-se ca este lipsit de sens ori, in multe dintre situatii, o experienta urata care lasa urme traumatizante schimband traiectoria sentimentelor si increderii.
Din pacate, acceptam sau nu, incestul exista, iar relatiile de acest gen sunt pastrate secrete cand este vorba de relatii intre adulti, dar cand este vorba de copii ei sunt atat de traumatizati de experinta in sine si de frica, incat accepta si aproba inspaimantati sa taca sub amenintarea diverselor repercursiuni. Ramane vizibila, pentru oricine are ochi sa observe, doar tristetea, retragerea, fuga, lipsa de incredere, frica manifesta sub diverse forme si situatii, lipsa poftei de mancare, de joaca, de comunicare, lipsa dorintei de a mai iesi din casa, lipsa de curaj, libertatea inocentei de a se manifesta, vinovatie, rusine, etc. Se simt stigmatizati de consecintele majore care decurg de aici si traiesc o drama pe care, poate o va destainui sau nu, aici intervenind frica si neincrederea.
Pentru unele societati toleranta este crescuta la astfel de situatii sau chiar acceptate, insa nu este si cazul societatii in care noi traim, fiind reglementata legal si cu pedepse dintre cele mai aspre.
Din punct de vedere psihologic, psihosexual, psihodinamic si psihosocial, are efecte asupra vietii pe toate laturile si reprezinta actul manifest la care recurge un adult, indiferent care este statutul lui in familie, poarta amprenta narcisica, este un act autoerotic cu devalorizarea actului sexual, este lipsit de empatie, dragoste neimpartasita sau defectuoasa a imaginii materne in stransa legatura cu obiectul proceselor interne nevalorizate, stationarea in infantilitate la care i se alatura sadismul si dorinta de pedepsire, imaturitate, traume, labilitate emotionala, considerand ca este rezultatul direct la versiunea Egoului care trebuie inlocuit cu unul fals care va avea sarcina de a suferi consecintele sociale incestuoase.
Freud, legat de acest subiect a emis parerea ca incestul provoaca groaza pentru ca atinge legaturi interzise, emotiile noastre ambivalente fata de membrii familiei noastre.
Nu putem sa nu ne gandim la un curs de crestere defectuos in familie, care reprezinta cumulul de informatii acumulate si transmise sau ca este o replica a unuia dintre parinti considerat incestuos, astfel aceasta dezvoltare devenind patogena prin transmiterea patternurilor, reflectand realitatile emotionale sau biologice in cadrul unei familii, de aceea sunt aspru pedepsite de societate si neacceptate, chiar daca prin actul sexual se transmite materialul genetic. Sa nu uitam ca in secolele trecute acest mod de transmitere se perpetua, fiind obligatoriu pentru familiile cu pozitie sociala si financiara puternice, prin aceste aliante perpetuand viitoarele generatii din aceeasi familie/neam care insemna si o putere financiara transmisa ca pe o mostenire, astfel pastrandu-se pe mai departe controlul material al proprietatilor deopotriva cu problemele emotionale puternice. Aceasta era privita ca pe o afacere si facea parte integranta din vremurile respective.
Astazi incestul este privit ca o infractiune pedepsita de legile juridice si cele morale, o dereglare de la normele sociale si morale acceptate. O tulburare de comportament care depaseste cu mult granita pedofiliei avand radacini adanci in istoria personala si de familie.
Despre un caz asemanator am scris in postarea "Povestea unei transformari" din 16.05.2011, unde consecintele, chiar daca vrei sa le ignori nu poti.
Nu putem sa nu ne gandim la un curs de crestere defectuos in familie, care reprezinta cumulul de informatii acumulate si transmise sau ca este o replica a unuia dintre parinti considerat incestuos, astfel aceasta dezvoltare devenind patogena prin transmiterea patternurilor, reflectand realitatile emotionale sau biologice in cadrul unei familii, de aceea sunt aspru pedepsite de societate si neacceptate, chiar daca prin actul sexual se transmite materialul genetic. Sa nu uitam ca in secolele trecute acest mod de transmitere se perpetua, fiind obligatoriu pentru familiile cu pozitie sociala si financiara puternice, prin aceste aliante perpetuand viitoarele generatii din aceeasi familie/neam care insemna si o putere financiara transmisa ca pe o mostenire, astfel pastrandu-se pe mai departe controlul material al proprietatilor deopotriva cu problemele emotionale puternice. Aceasta era privita ca pe o afacere si facea parte integranta din vremurile respective.
Astazi incestul este privit ca o infractiune pedepsita de legile juridice si cele morale, o dereglare de la normele sociale si morale acceptate. O tulburare de comportament care depaseste cu mult granita pedofiliei avand radacini adanci in istoria personala si de familie.
Despre un caz asemanator am scris in postarea "Povestea unei transformari" din 16.05.2011, unde consecintele, chiar daca vrei sa le ignori nu poti.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ai o parere? Spune-o!
Cu seriozitate, responsabilitate si fara continut ofensator, rasist, vulgar sau neadecvat.