Dusmanul din casa...sau cum facem alegerile.
Invatam in viata ca atunci cand nu ne este bine dorim sa reducem din greutatea apasatoare acceptand ca am facut alegeri gresite si incercam sa reparam unele din aspectele care au dus la suparare, durere sau incertitudine. Dar ce facem cand in loc sa reparam sau sa schimbam traseul vietii cu alegeri mai bune, de fapt repetam aceleasi greseli sau ajungem sa ne fie si mai rau? Pentru asta trebuie sa constientizam motivul pentru care repetam. Sa gasim cauza care ne face sa luam decizii negandite sau care par usoare si confortabile, ar trebui sa ne privim cu atentie, sa analizam absolut tot ce tine de repetare si cauza pentru care inconstient alegem sa suferim si sa traim intr-o continua suferinta. Uneori poate fi atat de greu, incat foarte multi renunta, pentru ca ori ar trebui sa inteleaga si sa accepte o realitate refuzata pana atunci, ori ar trebui sa stearga tot ce a fost si s-o ia de la capat schimband o viata care pana atunci parea compromisa. Nici una, nici cealalta varianta nu este usor de pus in practica daca cu buna stiinta refuzam sa intelegem care au fost cauzele care ne-au schimbat un traseu al vietii pe care l-am visat linistit, realizat si coerent. Daca refuzam un trecut tumultos, o copilarie pe care am traversat-o cu multe suferinte dar pe care am tinut-o aproape fara ca noi sa ne dorim asta, alegeri gresite sau repetate, compromisuri inselatoare sau iubiri crezute adevarate, sunt doar cateva exemple care schimba traiectoria unei vieti asa cum am visat, atunci cu buna stiinta ne refuzam o viata buna ratacindu-ne in propriile incalceli. Asa cum spuneam intr-o alta postare, ar trebui ca fraiele vietii noastre sa ne apartina si nu sa transferam directia vietii noastre altora care au intrat in viata noastra cu acceptul nostru si ne fac rau sau au interese meschine, nefiind cu nimic mai buni sau mai presus decat noi. Daca este vorba de un adult care accepta sau nu viata pe care si-a ales-o este un aspect, dar nu la fel sta situatia atunci cand un copil se naste neavand posibilitatea de a alege unde anume sa se nasca, iar alegerile adultilor navalesc peste ei, fara sa aiba posibilitatea de a se opune intr-un fel sau altul. Cand la mijloc este iubirea si fericirea unuia dintre parinti, atunci copilul se vede in imposibilitatea de a putea face o alegere pentru propria-i bunastare si liniste. O situatie de viata frecvent intalnita, cand parintii naturali nu se inteleg si ajung in pragul divortului sau la divort, ce alegeri ar trebui sa faca un copil?
Incompatibilitate dintre cei doi isi spune cuvantul intr-o buna zi, alegand de buna voie sau fortati de situatia grea in care traiesc, ca drumurile lor sa se desparta. In acest stadiu, parintii de cele mai multe ori se recasatoresc - amandoi ori doar unul - urmand ca acel copil/copii sa traiasca alaturi de persoane pe care le va percepe sau nu ca si parintii lor. Depinde in mare parte de foarte multi factori.
Intorsatura vietii in care se trezeste un copil intr-o astfel de situatie poate fi buna sau nu.
Studiu de caz:
O familie compusa din mama, tata si o fetita. Bazele formarii acestei familii a fost inca de la inceput construita dupa principii gresite, rapide si cu o consitenta plina de neincredere si frustrari, care nu putea avea un demers fericit, decat acela de a se desparti in cele mai rele conditii, ceea ce s-a si intamplat.
Perioadele indelungate de violente dintre cele mai crunte, fuga prin vecini cu copilul in brate de nenumarate ori indiferent de ore din pricina alcoolismului cronic la care era atasat un vocabular infect si nu in ultimul rand lipsa unei activitati. Intr-o astfel de incertitudine si incoerenta ce si cum ar fi putut hotari un copil la varsta de 3 ani? Nimic. Nu avea cum, doar sa acumuleze fara sa-si dea seama, stari de agitatie din care razbate doar nervozitatea manifesta si greu de controlat. Doar parintii au luat hotararea de a se desparti asa cum au stiut fiecare s-o accepte si s-o inteleaga. Unul in alcool si violenta, altul in depresie si uitare de sine.
Dupa o indelungata perioada de liniste si o oarecare stabilitate psihica, s-a intamplat ca intr-o imprejurare nefavorabila si nefericita, mama fetitei sa cunoasca un individ care a fascinat-o probabil doar prin lascivitatea vocabularului si fizicului putin adonisian sau poate ameteala betiei in care se scalda. Sau poate chiar singuratatea care devenise agresiva si o macina, a indemnat-o sa accepte o relatie care nu era din start de bun augur si care i-a invaluit mintea in asa fel incat a hotarat sa-l prezinte, dupa destul de putin timp, drept viitorul sot. Insa betiile necontrolate in care se scalda acest individ nu a intors-o din hotararea de a merge mai departe, nepunand in balanta ca-si expune sau ca-si va expune fetita unui mare pericol. S-au mutat impreuna, hotarata si convinsa ca stie ce face, gandindu-se ca o sa reuseasca sa-i controleze dorintele bahice, ajutata putin si de un frate al lui. Dupa un timp parea ca a reusit, cel putin asa credeau cei din exterior si asa declara si ea. Toata munca si energia era canalizata doar in directia acestui individ, uitand ca propriul copil era singur si ramas in grija bunicii. Cand a considerat ca este stapana pe situatie a hotarat sa-si intregeasca familia, aducandu-si fetita sa locuiasca cu ei, ca o familie fericita, hotarand sa-si lase fetita in grija acestui individ pe care-l dorea sau si-l imagina tatal copilului. Asa se face ca nici nu a bagat de seama ca acest presupus sot pe care il iubea nebuneste a inceput sa manifeste o dragoste si o atentie bolnavicioasa pentru fetita, in asa fel incat tot timpul era in preajma ei. Mama parea bucuroasa gandind ca o iubeste pe fetita mai mult decat a facut-o tatal natural, alocandu-i timp suficient incat ea sa-si respecte programul de lucru sau alte activitati gospodaresti. Inglodata in datorii, muncea cate 14 ore pe zi, iar timpul care trebuia alocat cresterii fetitei era transferat acestui individ care manifesta o dragoste aparte si iesita din tiparele normalitatii inca de cand fetita avea 5-6 ani. Toata lumea impreuna cu familia si-a dat seama de intentiile acestui individ si motivul pentru care acorda aceasta grija si atentie, numai mama nu vedea nimic, totul era normal din punctul ei de vedere, totul parea ca duce spre un ideal la care visase si anume o familie buna, iubitoare si liniste sufleteasca.
S-au mutat in Italia ca o familie in plina crestere si dezvoltare, munca urmand s-o presteze doar ea la inceput, el ramanand acasa cu fetita. Cand fetita a mai crescut a inceput sa manifeste o oarecare distanta fata de tatal adoptiv ceea ce pe mama a deranjat-o, fara sa se intrebe care sunt motivele fetitei de a pleca la prietenele noi sa doarma sau sa se plimbe pe strada pana ajungea (mama) acasa. Absolut nimic nu i-a data de banuit. Nici cand a inceput s-o pipaie adresandu-i cuvinte precum "uite, a inceput sa-ti creasca sanii", "ce frumoasa te-ai facut!", "am stiut eu ce cresc", "ti-am cumparat chilotei si sutien", "ai nevoie de tapoane? merg eu si-ti cumpar", "vino si stai langa mine", "de ce nu ma lasi sa stau mai aproape?" si multe altele, pana a ajuns, in lipsa mamei sa se bage in pat incercand s-o pipaie languros.
Toate acestea au facut-o pe fetita mai trista pe zi ce trece, nu manca, nu dormea, nu mai avea chef de nimic spunandu-i mamei ca isi doreste sa se intoarca in tara ei, ca va sta la bunica si la scoala cu colegii ei, ca in Italia nu-i place. Devenise anorexica, intrand intr-o depresie profunda. Abia atunci mama a luat masuri contactand un psiholog, insa evitand sa stea ea insasi de vorba cu psihologul sau pentru a se interesa de motivul/ele pentru care fetita ei este in depresie. Era convinsa ca stabilirea intr-o alta tara, alta decat Romania, este motivul, neavand timp sa se acomodeze.
Totul era sub ochii ei "vorbind" in cuvinte neascultate si nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva a refuzat sa accepte adevarul care era sub nasul ei si pe care instinctual l-a perceput. Sau a preferat sa-si pastreze dragostea pentru acest individ manifestand un egoism pe care nici ea nu-l intelegea si o deranja, preferand sa abandoneze ideea de a lupta?! Cu atat mai mult ca a stiut inca de la inceput ca dragostea nu-i este impartasita cu aceleasi sentimente si interese. Timpul a trecut...
Cand fetita a facut 18 ani a incercat sa-i comunice mamei cele intamplate, insa a negat ca ar putea fi adevarat, spunandu-i ca simte asta "doar pentru ca nu este tatal tau". Ba chiar s-a gandit ca il uraste, apostrofandu-si fiica ca este nerecunoscatoare pentru tot ce a facut acest individ pentru ele (???). A urmat luni de liniste apasatoare.
Intr-o zi fetita a gasit calculatorul "tatalui" deschis pe o pagina anume, lucru care nu se intamplase pana atunci pentru ca avea grija sa-l inchida de fiecare data cand intra cineva si mare i-a fost surpriza sa descopere fotografii si filmulete cu ea in diverse ipostaze si locuri: in baie, in dormitor sau prin casa atunci cand ea stia ca este singura. Socul a fost atat de puternic incat a stat inerta cu ochii in gol mult itmp, neexplicandu-si cum a putut fi fotografiata si filmata cand stia ca nimeni altcineva nu este in casa. A cautat...si a descoperit foarte multe camere de filmat minuscule amplasate peste tot prin casa. Cu grija si mare atentie le-a copiat, gandindu-se ca este singura dovada pe care o are ca si argument in ajutorul a tot ce incercase sa transmita mamei ca s-o creada, imaginandu-si ca va incerca sa ia masuri care vor duce spre libertatea lor...fizica si psihica.
Dupa ani in care a tacut, crezand ca-si protejeaza mama sau teama ca nu va fi crezuta ,si-a dorit sa vorbeasca deschis, de aceasta data avand dovezi care sa-i ateste spusele si acuzele.
Ce-a facut mama? Mai nimic! A intrebat-o pe fetita ei doar atat: "daca vrei ca mama sa se desparta si sa ne intoarcem in tara chiar daca este greu, o facem, dar numai daca tu vrei asta."
Care este mesajul adevarat pe care l-a transmis mama? In primul rand povara unei hotarari pe care nu a fost si nu va fi in stare sa o ia vreodata. In al doilea rand, mesajul adevarat pe care l-a transmis este unul singur: nu-i asa ca nu-ti doresti ca mama sa sufere, pentru ca stii cat de mult il iubesc si cat de distrusa as fi sa nu mai fiu cu el!
Mama, care de ani buni "infuleca" antidepresive impreuna cu alte multe medicamente pentru a inlocui lipsa mineralelor, vitaminelor, insomniile si extirparea ovarelor, toate acestea facand-o sa ia in greutate cu mult peste normal deformandu-se pe zi ce trece.
Mesajul real care a razbatut din spatele celui verbalizat a fost perceput de fetita ei ca neputinta a mamei de a renunta la o persoana care nu a facut altceva decat s-o subjuge sentimental si nu numai. Isi doreste doar sa-si termine studiile cursului de hair-stilist si sa revina in tara unde sa-si consolideze identitatea incercand sa fie cat mai departe si cat mai independenta posibil.
La ultima vizita in tara a dorit sa comunice unei singure persoane cele intamplate si traite, persoana in care si-a ravarsat toata increderea si pe care, poate, l-a perceput ca pe propriul tata de care nu a avut parte si mai adevarat decat toti "tatii" pe care i-a cunoscut, acesta fiind cumnatul mamei.
Traume, vieti ingradite si dorinte de descatusare atunci cand facem alegeri fara sa stam prea mult sa ne analizam potentialul, sa ne cunoastem, lipsa de incredere, lipsa de stima, frica de noi, lipsa vointei si dorinta de a merge mai departe indiferent de riscuri si urmari, chiar daca descoprim langa noi un om bolnav caruia ar trebui sa-i acordam ajutorul sau sa-l indepartam.
Cand este vorba de deviatii sexuale (tulburari ale comportamentului sexual sau parafilii), lucrurile stau cu totul diferit si ar trebui sa luam cele mai drastice decizii daca avem semnale instictuale macar sau verbalizate de persoane de incredere, sa nu lasam sa distruga viata celor dragi sau pe a noastra.
Astfel de tulburari au propria istorie in spate, poate cu violente, poate cu maltratari, poate cu violuri, poate cu incest, o istorie pe care nu o cunoastem. Aceste tulburari se pot trata prin terapie sau tratament. Netratate duc la evenimente pe care nici nu doresc sa le amintesc.
Invatam in viata ca atunci cand nu ne este bine dorim sa reducem din greutatea apasatoare acceptand ca am facut alegeri gresite si incercam sa reparam unele din aspectele care au dus la suparare, durere sau incertitudine. Dar ce facem cand in loc sa reparam sau sa schimbam traseul vietii cu alegeri mai bune, de fapt repetam aceleasi greseli sau ajungem sa ne fie si mai rau? Pentru asta trebuie sa constientizam motivul pentru care repetam. Sa gasim cauza care ne face sa luam decizii negandite sau care par usoare si confortabile, ar trebui sa ne privim cu atentie, sa analizam absolut tot ce tine de repetare si cauza pentru care inconstient alegem sa suferim si sa traim intr-o continua suferinta. Uneori poate fi atat de greu, incat foarte multi renunta, pentru ca ori ar trebui sa inteleaga si sa accepte o realitate refuzata pana atunci, ori ar trebui sa stearga tot ce a fost si s-o ia de la capat schimband o viata care pana atunci parea compromisa. Nici una, nici cealalta varianta nu este usor de pus in practica daca cu buna stiinta refuzam sa intelegem care au fost cauzele care ne-au schimbat un traseu al vietii pe care l-am visat linistit, realizat si coerent. Daca refuzam un trecut tumultos, o copilarie pe care am traversat-o cu multe suferinte dar pe care am tinut-o aproape fara ca noi sa ne dorim asta, alegeri gresite sau repetate, compromisuri inselatoare sau iubiri crezute adevarate, sunt doar cateva exemple care schimba traiectoria unei vieti asa cum am visat, atunci cu buna stiinta ne refuzam o viata buna ratacindu-ne in propriile incalceli. Asa cum spuneam intr-o alta postare, ar trebui ca fraiele vietii noastre sa ne apartina si nu sa transferam directia vietii noastre altora care au intrat in viata noastra cu acceptul nostru si ne fac rau sau au interese meschine, nefiind cu nimic mai buni sau mai presus decat noi. Daca este vorba de un adult care accepta sau nu viata pe care si-a ales-o este un aspect, dar nu la fel sta situatia atunci cand un copil se naste neavand posibilitatea de a alege unde anume sa se nasca, iar alegerile adultilor navalesc peste ei, fara sa aiba posibilitatea de a se opune intr-un fel sau altul. Cand la mijloc este iubirea si fericirea unuia dintre parinti, atunci copilul se vede in imposibilitatea de a putea face o alegere pentru propria-i bunastare si liniste. O situatie de viata frecvent intalnita, cand parintii naturali nu se inteleg si ajung in pragul divortului sau la divort, ce alegeri ar trebui sa faca un copil?
Incompatibilitate dintre cei doi isi spune cuvantul intr-o buna zi, alegand de buna voie sau fortati de situatia grea in care traiesc, ca drumurile lor sa se desparta. In acest stadiu, parintii de cele mai multe ori se recasatoresc - amandoi ori doar unul - urmand ca acel copil/copii sa traiasca alaturi de persoane pe care le va percepe sau nu ca si parintii lor. Depinde in mare parte de foarte multi factori.
Intorsatura vietii in care se trezeste un copil intr-o astfel de situatie poate fi buna sau nu.
Studiu de caz:
O familie compusa din mama, tata si o fetita. Bazele formarii acestei familii a fost inca de la inceput construita dupa principii gresite, rapide si cu o consitenta plina de neincredere si frustrari, care nu putea avea un demers fericit, decat acela de a se desparti in cele mai rele conditii, ceea ce s-a si intamplat.
Perioadele indelungate de violente dintre cele mai crunte, fuga prin vecini cu copilul in brate de nenumarate ori indiferent de ore din pricina alcoolismului cronic la care era atasat un vocabular infect si nu in ultimul rand lipsa unei activitati. Intr-o astfel de incertitudine si incoerenta ce si cum ar fi putut hotari un copil la varsta de 3 ani? Nimic. Nu avea cum, doar sa acumuleze fara sa-si dea seama, stari de agitatie din care razbate doar nervozitatea manifesta si greu de controlat. Doar parintii au luat hotararea de a se desparti asa cum au stiut fiecare s-o accepte si s-o inteleaga. Unul in alcool si violenta, altul in depresie si uitare de sine.
Dupa o indelungata perioada de liniste si o oarecare stabilitate psihica, s-a intamplat ca intr-o imprejurare nefavorabila si nefericita, mama fetitei sa cunoasca un individ care a fascinat-o probabil doar prin lascivitatea vocabularului si fizicului putin adonisian sau poate ameteala betiei in care se scalda. Sau poate chiar singuratatea care devenise agresiva si o macina, a indemnat-o sa accepte o relatie care nu era din start de bun augur si care i-a invaluit mintea in asa fel incat a hotarat sa-l prezinte, dupa destul de putin timp, drept viitorul sot. Insa betiile necontrolate in care se scalda acest individ nu a intors-o din hotararea de a merge mai departe, nepunand in balanta ca-si expune sau ca-si va expune fetita unui mare pericol. S-au mutat impreuna, hotarata si convinsa ca stie ce face, gandindu-se ca o sa reuseasca sa-i controleze dorintele bahice, ajutata putin si de un frate al lui. Dupa un timp parea ca a reusit, cel putin asa credeau cei din exterior si asa declara si ea. Toata munca si energia era canalizata doar in directia acestui individ, uitand ca propriul copil era singur si ramas in grija bunicii. Cand a considerat ca este stapana pe situatie a hotarat sa-si intregeasca familia, aducandu-si fetita sa locuiasca cu ei, ca o familie fericita, hotarand sa-si lase fetita in grija acestui individ pe care-l dorea sau si-l imagina tatal copilului. Asa se face ca nici nu a bagat de seama ca acest presupus sot pe care il iubea nebuneste a inceput sa manifeste o dragoste si o atentie bolnavicioasa pentru fetita, in asa fel incat tot timpul era in preajma ei. Mama parea bucuroasa gandind ca o iubeste pe fetita mai mult decat a facut-o tatal natural, alocandu-i timp suficient incat ea sa-si respecte programul de lucru sau alte activitati gospodaresti. Inglodata in datorii, muncea cate 14 ore pe zi, iar timpul care trebuia alocat cresterii fetitei era transferat acestui individ care manifesta o dragoste aparte si iesita din tiparele normalitatii inca de cand fetita avea 5-6 ani. Toata lumea impreuna cu familia si-a dat seama de intentiile acestui individ si motivul pentru care acorda aceasta grija si atentie, numai mama nu vedea nimic, totul era normal din punctul ei de vedere, totul parea ca duce spre un ideal la care visase si anume o familie buna, iubitoare si liniste sufleteasca.
S-au mutat in Italia ca o familie in plina crestere si dezvoltare, munca urmand s-o presteze doar ea la inceput, el ramanand acasa cu fetita. Cand fetita a mai crescut a inceput sa manifeste o oarecare distanta fata de tatal adoptiv ceea ce pe mama a deranjat-o, fara sa se intrebe care sunt motivele fetitei de a pleca la prietenele noi sa doarma sau sa se plimbe pe strada pana ajungea (mama) acasa. Absolut nimic nu i-a data de banuit. Nici cand a inceput s-o pipaie adresandu-i cuvinte precum "uite, a inceput sa-ti creasca sanii", "ce frumoasa te-ai facut!", "am stiut eu ce cresc", "ti-am cumparat chilotei si sutien", "ai nevoie de tapoane? merg eu si-ti cumpar", "vino si stai langa mine", "de ce nu ma lasi sa stau mai aproape?" si multe altele, pana a ajuns, in lipsa mamei sa se bage in pat incercand s-o pipaie languros.
Toate acestea au facut-o pe fetita mai trista pe zi ce trece, nu manca, nu dormea, nu mai avea chef de nimic spunandu-i mamei ca isi doreste sa se intoarca in tara ei, ca va sta la bunica si la scoala cu colegii ei, ca in Italia nu-i place. Devenise anorexica, intrand intr-o depresie profunda. Abia atunci mama a luat masuri contactand un psiholog, insa evitand sa stea ea insasi de vorba cu psihologul sau pentru a se interesa de motivul/ele pentru care fetita ei este in depresie. Era convinsa ca stabilirea intr-o alta tara, alta decat Romania, este motivul, neavand timp sa se acomodeze.
Totul era sub ochii ei "vorbind" in cuvinte neascultate si nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva a refuzat sa accepte adevarul care era sub nasul ei si pe care instinctual l-a perceput. Sau a preferat sa-si pastreze dragostea pentru acest individ manifestand un egoism pe care nici ea nu-l intelegea si o deranja, preferand sa abandoneze ideea de a lupta?! Cu atat mai mult ca a stiut inca de la inceput ca dragostea nu-i este impartasita cu aceleasi sentimente si interese. Timpul a trecut...
Cand fetita a facut 18 ani a incercat sa-i comunice mamei cele intamplate, insa a negat ca ar putea fi adevarat, spunandu-i ca simte asta "doar pentru ca nu este tatal tau". Ba chiar s-a gandit ca il uraste, apostrofandu-si fiica ca este nerecunoscatoare pentru tot ce a facut acest individ pentru ele (???). A urmat luni de liniste apasatoare.
Intr-o zi fetita a gasit calculatorul "tatalui" deschis pe o pagina anume, lucru care nu se intamplase pana atunci pentru ca avea grija sa-l inchida de fiecare data cand intra cineva si mare i-a fost surpriza sa descopere fotografii si filmulete cu ea in diverse ipostaze si locuri: in baie, in dormitor sau prin casa atunci cand ea stia ca este singura. Socul a fost atat de puternic incat a stat inerta cu ochii in gol mult itmp, neexplicandu-si cum a putut fi fotografiata si filmata cand stia ca nimeni altcineva nu este in casa. A cautat...si a descoperit foarte multe camere de filmat minuscule amplasate peste tot prin casa. Cu grija si mare atentie le-a copiat, gandindu-se ca este singura dovada pe care o are ca si argument in ajutorul a tot ce incercase sa transmita mamei ca s-o creada, imaginandu-si ca va incerca sa ia masuri care vor duce spre libertatea lor...fizica si psihica.
Dupa ani in care a tacut, crezand ca-si protejeaza mama sau teama ca nu va fi crezuta ,si-a dorit sa vorbeasca deschis, de aceasta data avand dovezi care sa-i ateste spusele si acuzele.
Ce-a facut mama? Mai nimic! A intrebat-o pe fetita ei doar atat: "daca vrei ca mama sa se desparta si sa ne intoarcem in tara chiar daca este greu, o facem, dar numai daca tu vrei asta."
Care este mesajul adevarat pe care l-a transmis mama? In primul rand povara unei hotarari pe care nu a fost si nu va fi in stare sa o ia vreodata. In al doilea rand, mesajul adevarat pe care l-a transmis este unul singur: nu-i asa ca nu-ti doresti ca mama sa sufere, pentru ca stii cat de mult il iubesc si cat de distrusa as fi sa nu mai fiu cu el!
Mama, care de ani buni "infuleca" antidepresive impreuna cu alte multe medicamente pentru a inlocui lipsa mineralelor, vitaminelor, insomniile si extirparea ovarelor, toate acestea facand-o sa ia in greutate cu mult peste normal deformandu-se pe zi ce trece.
Mesajul real care a razbatut din spatele celui verbalizat a fost perceput de fetita ei ca neputinta a mamei de a renunta la o persoana care nu a facut altceva decat s-o subjuge sentimental si nu numai. Isi doreste doar sa-si termine studiile cursului de hair-stilist si sa revina in tara unde sa-si consolideze identitatea incercand sa fie cat mai departe si cat mai independenta posibil.
La ultima vizita in tara a dorit sa comunice unei singure persoane cele intamplate si traite, persoana in care si-a ravarsat toata increderea si pe care, poate, l-a perceput ca pe propriul tata de care nu a avut parte si mai adevarat decat toti "tatii" pe care i-a cunoscut, acesta fiind cumnatul mamei.
Traume, vieti ingradite si dorinte de descatusare atunci cand facem alegeri fara sa stam prea mult sa ne analizam potentialul, sa ne cunoastem, lipsa de incredere, lipsa de stima, frica de noi, lipsa vointei si dorinta de a merge mai departe indiferent de riscuri si urmari, chiar daca descoprim langa noi un om bolnav caruia ar trebui sa-i acordam ajutorul sau sa-l indepartam.
Cand este vorba de deviatii sexuale (tulburari ale comportamentului sexual sau parafilii), lucrurile stau cu totul diferit si ar trebui sa luam cele mai drastice decizii daca avem semnale instictuale macar sau verbalizate de persoane de incredere, sa nu lasam sa distruga viata celor dragi sau pe a noastra.
Astfel de tulburari au propria istorie in spate, poate cu violente, poate cu maltratari, poate cu violuri, poate cu incest, o istorie pe care nu o cunoastem. Aceste tulburari se pot trata prin terapie sau tratament. Netratate duc la evenimente pe care nici nu doresc sa le amintesc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ai o parere? Spune-o!
Cu seriozitate, responsabilitate si fara continut ofensator, rasist, vulgar sau neadecvat.