Prin constructia noastra avem tendinta de a da sfaturi si atunci cand ni se cer, dar si atunci cand nu suntem intrebati si nu ni se cer. Normal sau nu? Eu as spune ca nu si am sa ma explic. Asa cum am si inceput facand referire si trimitere la constructia noastra, trebuie sa ne amintim ca suntem unici. Si daca suntem unici, nu avem cum sa gandim din punctul nostru de vedere o situatie sau alta si sa dam curs unei cereri atunci cand este vorba de altcineva, pentru ca nu avem cum sa fim obiectivi 100%, decat punandu-ne pe noi intr-o situatie asemanatoare. Si daca ne punem intr-o situatie asemanatoare, nu avem cum sa dam un raspuns care sa-l priveasca direct pe celalalt sau cum sa rezolvam o situatie decat prin prisma propriei noastre personalitati si modului nostru de gandire. Pentru ca noi gandim altfel decat celalalt o situatie anume si o gandim prin prisma felului nostru de a fi si pentru ca nu este situatia noastra. Prin urmare, sfatul cerut nu poate fi compatibil direct cu celal