Nesimtirea din spatele usii si nesiguranta din fata usii

Informatii si constatari adunate pe holul spitalului.

Cam asa as descrie, pe scurt, vizitele noastre la spital, a celor care fara voia lor mai ajung si pe aici. Regret ca trebuie sa abordez un astfel de subiect, insa in ultimele doua saptamani, nevoita fiind sa apelez la serviciile medicilor din spitalele noastre si la ale lor asistente, am fost stupefiata sa descopar cata ignoranta, nesimtire, lipsa de omenie, lipsa de bun simt si lipsa de profesionalism am gasit intr-un loc in care te astepti sa primesti atentie, ingrijire medicala si empatie.

Copii, batrani, tineri, toti cu probleme medicale grave (fiecare dintre noi are propriile lui criterii de a privi si primi afectiunea), altfel pentru care motiv ar sta ore in sir in fata unor usi inchise si pline de afise si anunturi care mai de care mai greoaie si de neinteles; pentru care motiv ar "bantui" holurile spitalelor intreband in stanga si in dreapta unde trebuie sa mearga pentru problema/afectiunea pe care o are; pentru care motiv ar ocupa bancile/scaunele din holul spitalelor in asteptarea unui raspuns? Macar un raspuns.

In aceeasi situatie am fost si eu -si multi altii- plimbandu-ma pe holurile spitalului in fiecare zi pentru a mi se schimba pansamentul la o operatie pe care am facut-o la un deget, mergand cu teama ca in fiecare zi, dimineata, o sa intalnesc aceeasi asistenta brutala, cu miscare lascive si inerte, cu privire rece si insensibila, care fara mila smulgea pansamentul de pe rana, daca nu i se dadea intr-o zi ceva si nu oricat. Cand i se dadea, era "lapte si miere", foarte atenta, pusa pe glume si cu idei pentru viitoarea vizita, ba chiar iti prezinta cu dezinvoltura sa alegi dintre doua variante:cea lunga sau cea scurta. In fata unei asemenea propuneri, te incearca tot felul de stari, ganduri si emotii. Iti analizezi situatia, si asa destul de proasta, gandesti si trebuie sa raspunzi rapid, pentru ca altfel esti trimis la plimbare pentru tot felul de hartii care le poti aduce sau nu. Iar problema pentru care esti acolo s-ar putea sa nu te astepte atata timp. Intre timp te mai si interesezi, ca doar ce poti sa faci in timpul cat stai pe hol si astepti sa-ti vina randul? Si afli ca toata lumea da. Dai de cand intri pe poarta spitalului, ca in scena din familia Bundy. Dar poti sa dai in fiecare zi bani daca mergi o perioada lunga la spital sau esti internat pe o perioada lunga? Unii dau ca au de unde, altii nu dau ca nu au de unde, iar altii dau ca fac rost, imprumutandu-se cine stie de unde.
Asa se face ca intr-o dimineata, asteptand cuminte si cu frica in san sa intru la cabinet pentru schimbarea pansamentului, pe hol apare o batranica, parea provinciala (!?), cu niste hartii in mana care erau trimiteri de la medicul de familie (am aflat din monologul ei) pentru un control amanuntit si de specialitate in spital. Intreba in stanga si dreapta unde trebuie sa se prezinte pentru ca sa se uite si la ea un doctor pentru durerea de spate care o capatase in urma unei cazaturi zdravene si care n-o lasa sa doarma si o chinuia la deplasare. Se plimba de 3 saptamani cu aceeasi/aceleasi trimiteri, nu stia unde sa mearga, cu cine sa vorbeasca si nici ce trebuia sa faca. Intreba personalul care "misuna" pe hol in sus si in jos, cu treaba sau fara: 

"- Mama, vrei sa te uiti putin la hartiile astea si sa-mi spui si mie unde trebuie sa merg, ca nu mai pot de spate, ca am...

 - Nu stiu mamaie, i-a raspuns tafnos o asistenta intepata si aroganta. Intreaba si mata la fisier (?).

 - Ce-i ala maica, ca eu nu stiu?! E aici si ma rezolva sau mai trebuie sa urc?

 - Ce, mamaie, nu auzi bine? Fi-si-er...", si pleaca luandu-si si ingamfarea si aerele cu ea, lasand-o pe batrana intr-o stupoare care era de inteles, vorbind singura si vaitandu-se ca nu se mai poate misca si unde sa se mai duca.

Mai intalneste inca o "asistenta", a crezut ea, si a intrebat-o cam la fel, dar care s-a manifestat mai urat decat cealalta: "- Ce, mamaie, eu am timp sa te tin sau sa te duc de mana? Am treaba, n-am timp de stat la taclale cu mata si de hartiile matale!..." si a plecat tarand un sac de gunoi dupa ea ca pe ceva de care avea o mare scarba. Insa imbracata elegant si foarte asortat, toata plina de bijuterii si bratari care se asortau cu sosetele ei mov-lila. 

Batrana a ramas in loc, plina de ingrijorare, plangandu-si de mila si incercand sa-si mai stapaneasca durerea care nu-i dadea pace de mult timp. "Mai bine ma duc acasa. Daca o fi sa mor cu zile din cauza asta, asa o vrea D-zeu. Dar decat sa mor aici cu astia si pe scarile lor..." - a plecat iesind pe usa holului pe care venise, vaitandu-se si neintelegand nimic.

Astfel de scene le vezi in fiecarre zi in spitalele noastre, scene pe care unii le ignora, altii nu, altii le traiesc, altii raman marcati, altii manifesta nepasare la tot ce-i inconjoara, altii arunca cu banii in stanga si-n dreapta, altii mor cu zilre ca n-au bani sa arunce in stanga si-n dreapta. Asa ca...

Ai nevoie de spital, ai nevoie de bani! (altii decat cei din asigurari) - cam asa ar suna o lozinca pentru sistemul nostru sanitar. Ai nevoie de bani sa te nasti, ai nevoie de bani sa-ti controlezi sanatatea, ai nevoie de bani sa-ti mentii sanatatea, ai nevoie de bani sa vizitezi pe cineva in spital si ai nevoie de bani sa mori. Suna sumbru, dar cred ca sunteti in asentimentul meu, majoritatea dintre voi. Chiar ieri am vazut la stiri cum spitalele din Ungaria primesc pacienti din Romania fara sa primeasca niciun ban. Cum vine asta si cum e posibil?