Alcoolismul si sanatatea mintala

Scurt istoric despre alcool şi alcoolism

Consumul de alcool datează din cele mai vechi timpuri. Există anumite indicii că omul de Cro-Magnon (începând cu anul 40.000 î.e.n.) cunoştea prepararea unor băuturi fermentate. Aceste băuturi serveau preponderent drept aliment sau ofrande. Cele mai vechi documente istorice în care sunt menţionate băuturile alcoolice datează de aproximativ 6.000 de ani. În toate scrierile vechi din Mesopotamia, Egipt, China, Grecia precum şi în Biblie găsim mărturii despre folosirea băuturilor alcoolice, dar şi despre abuzul în consumul lor. Cel mai vechi document scris care conţine referiri la vin şi la bere este considerat a fi papirusul lui Eber scris în anul 1500 î.e.n. şi care conţine şi prescripţii medicale. Consumul de alcool apare şi în scrierile lui Homer, Herodot, Aristotel şi Platon. În tratatul asupra rănilor, Hipocrate menţiona folosirea pansamentelor cu vin cu excepţia rănilor articulare. Ca substanţă aparte, alcoolul a fost produs mult mai târziu, în jurul anului 1.000 prin invenţia unei tehnici performante de distilare. Aceasta înseamnă că băuturile spirtoase există numai începând din evul mediu. Odată cu începerea cultivării viţei-de vie, anticii au descoperit metoda obţinerii vinului. Importanţa acestuia este relevată de apariţia în mitologie a unor zei care ocroteau cultura viţei-de-vie, dacă ar fi să-i amintim doar pe Bacchus al romanilor sau pe Dionisos al grecilor, cărora le erau dedicate serbări speciale. Dar aceşti zei erau consideraţi şi zei ai veseliei, comportamentului inadecvat şi ai băutorilor, dovadă că încă din antichitate s-a făcut legătura între consumul de alcool şi manifestările intoxicaţiei cu alcool iar faptul că intoxicaţia alcoolică produce simptome psihice este ilustrat perfect de cuplul Dionisos-Silen, unde ultimul era un satir, ale cărui caracteristici principale de comportament erau veselia, aproape întotdeaunan inadecvată, şi dezinhibiţia sexuală. Paracelsus este socotit primul care a dat numele de Alckhol substantei volatile obtinute la distilarea vinului. Cuvântul alcool îşi are originea in limba arabă - al.articol şi cohol "lucru subtil"

Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, medici din Anglia şi Germania au definit pentru prima data dependenţa de alcool ca fiind o boală şi au descris-o ca atare.

Termenul de alcoolism a fost utilizat prima dată în 1849 de catre medicul suedez Magnus Huss. În 1977 Organizatia Mondială a Sănătăţii a publicat un document cu numele : "Incapacităţi legate de consumul de alcool " care a încercat să integreze conceptul existent de " alcoolism ". În 1979 termenul "alcoolism: a fost eliminat din clasificarea internaţională a bolilor şi înlocuit cu " sindromul de dependenţă alcoolică ".

"Mituri" despre alcoolism

Există o serie întreagă de mituri legate de alcoolism care fac parte din mecanismele de apărare la nivel individual şi social (negare, raţionalizare).

• Unul dintre mituri spune că alcoolismul este transmis genetic, de la părinte la copil şi că, prin urmare, pot deveni alcoolici doar cei cu antecedente în familie.
• Un alt "mit" al alcoolismului este acela că ar exista o diferenţă netă între băutorul "normal" şi alcoolic. Problema constă în aceea că toţi alcoolicii, cu puţine excepţii, se cred băutori "normali". În faza gravă a bolii, se pierde controlul cantităţii băute, şi un prim pahar declanşează impulsul nestăpânit de a continua băutul, până la intoxicaţie. În acel moment s-a depăşit stadiul de "băutor social normal".
• Se spune că oamenii beau pentru că au necazuri. De fapt, în marea majoritate a cazurilor este exact invers: necazurile apar datorită băuturii.
• "Când sunt băuţi, oamenii îşi arată adevăratul caracter". Este adevărat că alcoolul conduce la dezinhibiţie dar starea de intoxicare cu alcool determină modificări ale vigilităţii, cogniţiei şi chiar afectivităţii.
• ""Băuturile naturale nu sînt dăunătoare". De fapt, ele conduc în aceeaşi măsură la alcoolism.
• "Berea, fiind slabă ca tărie, nu dăunează". Fiecare băutură are măsura sa (paharul potrivit). Într-o halbă de bere se află mai mult alcool decât într-un păhărel de vodcă. Pe de altă parte, ester cunoscută "cardiopatia băutorului de bere", o boală cardiacă severă care constă în creşterea volumului inimii cu scăderea forţei sale de contracţie.
• "Alcoolul dă putere". Adevărul este că alcoolul slăbeşte organismul.
• "Alcoolul încălzeşte". De fapt, alcoolul amorţeşte o parte a senzorilor pielii, ceea ce te face să nu simţi frigul pe moment. Acesta este motivul pentru care mulţi alcoolici adorm liniştiţi iarna în zăpadă, părându-li-se cald, şi până dimineaţă mor îngheţaţi sau suferă degerături grave. Alcoolul eliberează, este drept, căldura din interior, la nivelul pielii, care se încălzeşte, antrenând de fapt o pierdere de căldură a organismului.

Alcoolismul: între viciu şi boală

În general se consideră că este prezentă o boală atunci când:

1. sunt evidente modificări fizice şi/sau psihice care: se deosebesc evident de starea de sănătate,
2. aceste modificări pot fi percepute subiectiv şi obiectiv,
3. necesită supraveghere medicală sau tratament,
4. nu sunt provocate în mod conştient de cel în cauză,
5. pot avea ca urmare incapacitatea de muncă.
   

De asemenea, boala presupune un dezechilibru involuntar cauzat de agenţi din mediul extern sau intern ai organismului, presupune un grup de simptome specifice şi cunoaşte o evoluţie progresivă şi predictibilă.

Pornind de la aceasta definiţie alcoolismul sau sindromul de dependenţă alcoolică este o boală primară, cronică, influenţată în dezvoltarea şi manifestările ei de interactiunea factorilor ce tin de personalitate cu cei ai mediului, cunoaste o evoluţie predictibila şi progresiva, adesea putand fi fatală şi se caracterizeaza prin pierderea controlului asupra consumului de alcool, constant sau periodic, preocuparea fata de alcool şi consumul de alcool în ciuda consecintelor nefaste şi dereglarilor gandirii.

Alcoolismul este o boală primară pentru că nu prezinta un sindrom al unei alte stari de boala existente, ci poate cauza ea insasi alte tulburari fizice sau psihice sau le agraveaza pe cele existente. în modul cel mai evident, alcoolismul ca boala poate fi recunoscut prin consetintele intoxicatiei, adica în leziuni ale ficatului, stomacului şi sistemului nervos central sau periferic, pruvocate de alcool.

Natura de boala cronică a alcoolismului atrage atentia asupra caracterului permanent al bolii. Persoana dependentă de alcool va rămâne toata viaţa cu aceasta boală. Scopul tratamentului nu constă în restabilitea stării initiale de sănătate, ci în reducerea complicaţiilor şi extinderea posibilităţilor de a trăi o viaţă satisfăcătoare.

Dependenţa de alcool are un caracter predictibil pentru ca cunoaste aceeasi evoluţie pentru toti cei care consuma alcool şi este progresivă pentru ca persistă în timp şi netratată se agravează iar starea dependentului se înrăutăţeşte.

Din păcate alcoolismul este o boală multifazică pentru ca afectează individul pe toate planurile - familial, material, intelectual, social, profesional, emoţional şi al sănătăţii - manifestandu-se în toate prin consecinţe nefaste.

De asemenea, tot de abatere de la normal este vorba şi în ceea ce priveste pierderea autocontrolului şi incapacitatea de a fi abstinent, ne mai putand fi posibile anumite procese de franare şi control fata de alcool, iar capacitatea de control nu poate fi recastigata nici prin tratament. specialiştii nu pot prezice cu certitudine care dintre consumatorii de băuturi vor deveni alcoolici. Tratamentul alcoolismului se adresează, aşadar, personalitatii în complexitatea ei, tuturor domeniilor de viaţă şi de comportament ale persoanei în cauza şi nu se referă doar la vindecarea anumitor simptome cum ar fi bolile hepatice. Deoarece dependenţa psihică este o problemă mai complicată, specialiştii în domeniu fac parte din alte categorii profesionale decat în cazul bolilor clasice, cea mai importantă contribuţie la tratament şi-o aduc psihologii, asistenţii sociali şi terapeuţii formati în domeniul adicţiilor. Rezultate notabile se obtin şi în grupele de întrajutorare de tipul Alcoolicilor Anonimi.

În cazul alcoolismul, desi sunt prezente toate aceste caracteristici, nu avem de a face cu o boala în sens clasic. Aceasta afirmatie este sustinuta de o serie de factori cum ar fi faptul ca, desi apar vatamari grave ale organismului, ele nu sunt nici cauza boli, nici indispensabile diagnosticari ei. Nimeni nu se poate contamina de alcoolism şi nici nu se poate imbolnavi de el, ca în cazul altor boli. De fapt alcoolismul este o boala cu propria participare. O alta deosebire costa în faptul ca, în tratamentul altor boli, pacientul suporta pasiv o interventie, cum ar fi în cazul unei apendicite unde vindecarea depinde doar de maiestria chirurgului.

Efectele consumului de alcool

Efectele consumului de alcool pot fi împărţite în efecte de scurtă şi lungă durată.

Efecte de scurtă durată

Chiar la doze mici, alcoolul afectează semnificativ judecata şi coordonarea mişcărilor necesare condusului unui autovehicul sau manevrarea în siguranţă a aparatelor. De asemenea, doze scăzute sau moderate de alcool pot creşte incidenţa actelor agresive incluzând aici violenţa domestică sau abuzul copiilor. Efectele unei cantităţi moderate de alcool includ ameţela şi comunicativitatea (alcoolul te face vorbăreţ) dar o cantitate mai mare poate provoca dificultăţi de vorbire, tulburări de somn, greaţă şi vomismente. Un efect foarte cunoscut este "mahmureala" care presupune: dureri de cap, greaţă, sete, ameţeală, oboseală, hiperestezie senzorială – în special la stimuli auditivi sau lumin.ă puternică.

Efectele pe termen lung

Consumul abuziv, prelungit de alcool poate conduce la adicţie. Întreruperea bruscă a consumului de alcool poate produce simptome de sevraj alcoolic caracterizat prin: anxietate, tremor, halucinaţii şi convulsii. Cele mai frecvente consecinţe a unui consum prelungit de alcool în cantităţi mari sunt:

• Afectarea permanentă a organelor vitale
• Diferite tipuri de cancer
• Iritaţie gastro-intestinală, greaţă, diaree, ulcer
• Deficienţe nutriţionale
• Disfuncţii sexuale
• Hipertensiune arterială
• Scăderea imunităţii
• Mamele care beau alcool în timpul naşterii pot da naştere unor copii cu sindromul alcoolic fetal – retard mintal, anomalii fizice ireversibile, risc crescut de alcoolism

Complicaţii medicale	Alte complicaţii
Gastrită Pnumonie Insuficienţă hepatică Ulcer Pancreatită Hematom subdural Cardiomiopatie Anemie Neuropatie periferică Sdr. Alcoolic fetal Psihoza Korsakoff Demenţă alcoolică Creşterea riscului apariţiei cancerului de limbă, laringe, esofag, stomac, ficat, pancreas	Creşterea criminalităţii globale (violuri, molestarea copiilor, tentative de crimă, crime) Creşterea numărului de accidente rutiere Creşte numărul tentativelor de suicid (o rată a suicidului de 60-120 de ori mai mare cu un risc suicidar de 2%-3,4% în timpul vieţii)

Un studiu de prevalenţă pe durata vieţii efectuat pe alcoolici a constatat că:

• Tulburarea bipolară a fost de 2 ori mai frecventă la alcoolici
• Tulburarea de panică şi fobia socială au fost mai frecvente la alcoolici
• 25-50% din alcoolici prezintă criterii ale tulburării anxioase
• Dependenţa de alcool se asociază cu o tulburare depresivă în 30-40% din cazuri, fiind mai frecventă la femei, la cei cu consum mare de alcool şi la cei cu istoric familial de alcoolism.
• Comorbidităţile sunt mai frecvente la populaţia cu adicţii din închisori.

Consumatorul cu risc crescut este acel individ care consumă alcool peste o limită obişnuită în cultura din care face parte şi bea mai mult decât este nedăunător într-o ocazie de consum. Mulţi consumatori trec dintr-o categorie în alta prin creşterea sau reducerea consumului în anumite perioade. Dacă dorim reducerea problemelor induse de alcool în populaţia generală, atenţia trebui îndreptată asupra problemelor uşoare şi moderate date de alcool, înainte ca ele să devină o problemă de sănătate.

Extras din suport curs Facultatea Spiru Haret Bucuresti