Dusmania si efectele ei ©

Nu este un subiect pe care sa-l abordezi cu mare placere, dar am ajuns la concluzia ca este caracteristic pentru foarte multi si ca dusmania este atat de invaziva, incat mi-am zis "de ce nu!?".

Cu ceva timp in urma, 9-10 ani, am fost surprinsa sa fiu intrebata de cineva din afara tarii noastre, de ce noi romanii folosim atat de des si frecvent cuvantul dusmanie. Va imaginati ca nu ma asteptam la o asemenea intrebare si nici vreodata nu m-am gandit, la dusmanie, ca la ceva care ne caracterizeaza. De fapt daca pentru mine nu exista, pentru care motiv sa-i acord importanta?! Avem atatea valori, atatea peisaje, avem atatea cu care sa fim caracterizati si identificati, incat am fost, realmente socata.

Insa mi s-a explicat ca oamenii cu care intrase in contact, faceau referire frecvent la dusmanie ca la ceva caracteristic noua. Cantecele care i s-au recomandat vorbeau tot despre dusmanie, incat s-a gandit, initial, cu bucurie ca a mai invatat ceva nou, un cuvant nou pe care sa-l adauge la vocabularul lui destul de minimal. Cantecele, adica manelele, i-au placut fiindca aveau ritmuri orientale, erau melodioase, se putea intelege textul mai bine, cuvintele erau simple si chiar rudimentare. Apoi a vazut la televizor facandu-se atat de multa reclama la aceste cantece, in reviste, in afisele lipite peste tot, asa ca s-a gandit ca prin toate acestea ne intelege mai bine. 

Discutia cu cineva apropiat mi-a readus in minte intamplarea mai sus amintita si m-a facut sa ma gandesc si la acest subiect. Nedumerirea persoanei era evidenta, si se poate spune ca ne caracterizeaza si aceasta latura, pentru ca la noi dusmania "mocneste" ca un vulcan gata sa erupa, gata sa distruga relatii, sentimente, ganduri frumoase, familie, prieteni. Dusmania imbolnaveste, distruge tot ce este frumos, departeaza, urateste. Este ca un cancer. De ce se manifesta sau de unde vine, mai greu de raspuns. S-o eradicam, mai greu de infaptuit.

Adevarul este ca devasteaza, devoreaza frumosul si linistea, este ca un tavalug care pune totul la pamant. Sunt persoane care afiseaza dusmania ca pe ceva caracteristic, pe care o vezi, o simti, pe care o emana prin toti porii. Ce ne facem, insa, cand descoprim in cei apropiati noua ca manifesta aceasta dusmanie? Incercam sa-i schimbam, incercam sa stam de vorba cu ei spunandu-le de raul pe care si-l provoaca lor si celor dragi, incercam sa le schimbam mentalitatea?

Putem incerca. Daca si reusim ne putem declara multumiti si satisfacuti ca am participat la salvarea cuiva drag. Insa o sa descoperiti ca prea multe sanse de izbanda nu aveti. Dusmania are radacini atat de adanci si profunde, incat eradicarea ei devine imposibila, obositoare, o munca de Sisif. Nu va lasati prinsi intr-un joc pe care nu-l intelegeti si pe care nu-l puteti castiga. Poate deveni molipsitor si va puteti trezi atacati cu tot felul de opinii si argumente aberante, credibile insa pentru persoana care le emite.

Din punctul meu de vedere, oricate eforturi am facut sa inteleg de ce exista dusmania, nu am reusit sa inteleg si....nici nu vreau. Am ajuns la o singura concluzie: are radacini atat de adanci in strafundurile istoriei personale si nu numai, incat o poti mosteni sau te poti molipsi fara sa vrei, daca gaseste pamant fertil. Asa ca eliminati-o din viata voastra daca exista, nu o lasati nici macar sa se apropie sau sa stea pe aproape!