Treceți la conținutul principal

Cum ne afisam o stare?


Mai suntem si tristi, viata nu este intotdeauna un ocean cu miere, iar aceasta stare o afisam intr-un anume fel, functie de caracterul si personalitatea noastra. "Viata e o insula de suferinta intr-un ocean de indiferenta" spunea candva Freud. Felul cum ne afisam aceasta stare, tristetea sau supararea poate spune multe despre noi.
  • Cei care afiseaza o vesnica tristete: sunt persoane pesimiste, deprimate, care cred ca nimic si nimeni nu mai poate schimba ceva, fara incredere in ei si in ceilalti, permanent au sentimentul ca sunt oropsitii vietii;
  • Cei care umbla cu "jalba-n bat": sunt persoane care nu stiu ce vor, inselatoare, au tendinta de-a minti, de-a insela, nu te poti  baza pe ce fac sau ce spun;
  • Cei care merg cu capul plecat: persoane timide, neincrezatoare, nu mai spera la nimic, apasati de griji, simpli, fara perspectiva, orizonturi limitate, altruisti;
  • Cei care-si turuie tristetea: persoane care considera ca doar ei sunt importanti, spun in stanga si-n dreapta ca altii sunt de vina, crezand ca vor schimba parerea celorlalti despre ei, inducandu-le propriile pareri, sunt persoane frustrate, complexate, care isi "cauta" motive de suparare;
  • Cei care tac: persoane ascunse, nu vor sa-si arate adevarata fata, care prefera sa-si spuna ca "fiecare sa creada ce vrea dar sa nu ma afecteze pe mine" (ceva de genul "sa moara si capra vecinului"), de nu prea mare incredere, inselatoare, uneori perverse, chiar fac orice in a-si realiza scopul;
  • Cei care glumesc permanent: sunt persoane optimiste, traiesc sub deviza ca "si maine este o noua zi", cred in schimbare, au incredere in ei, au incredere in puterea lor de-a aduce si face schimbari, dar pot ascunde si o timiditate mascata, persoane pe care te poti baza;
  • Cei care plang repede: persoane sensibile, afectate,  influentabile uneori, nu prea stiu ce vor sau ce este bine, timizi, uneori frustrati si complexati,  persoane fricoase, lipsite de curaj,  care amana rezolvarea a ceva in ideea ca poate o face altcineva, lipsa de incredere in ei;
  • Cei care merg cu capul sus: persoane cu incredere in ei, siguri pe ce face si ce vrea, stapani pe situatie, mers sigur si privire sigura, optimisti, cred mai degraba in puterile lor si in ce pot face ei, decat in ce pot face ceilalti, dar care uneori mai uita ca si altii conteaza.
Sa ai curajul sa spui da
Sa ai curajul sa spui nu,
Si-n fiecare clipa grea
Sa ai curajul sa fii tu.
Sa stii sa crezi cand altii te inseala,
Sa te ridici cand altii te doboara,
Sa poti pastra, cand altii vor s-alunge,
Sa razi, chiar daca sufletul iti plange
Si cald tu sa ramai chiar daca afara ninge.
Aceasta-i arta de-a invinge!
 - de Rudyard Kipling -

Comentarii

  1. eu ma regasesc foarte bine in antepenultimul paragraf... intr`adevar si maine e o zi, niciodata nu e capat de lume....si in ultimul paragraf in 90% din cazuri...mi-a placut si subiectul pe care l-ai tratat azi...:) te pup

    RăspundețiȘtergere
  2. Spun doar "multumesc pentru sustinere si curajul pe care mi-l transmiti" si......Stai pe-aproape!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Ai o parere? Spune-o!
Cu seriozitate, responsabilitate si fara continut ofensator, rasist, vulgar sau neadecvat.

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate