Sacrificiu de sine?

Plecat de acasa pe cand avea doar 10 ani, adus pe meleagurile capitalei de un unchi suficient de instarit ca sa il poata intretine, dar care l-a exploatat la maxim scotand beneficii de pe urma lui, a reusit intr-un final, pe la varsta de 18 ani sa stapaneasca o meserie. Sacrificiile copilariei si adolescentei au fost poate baza vietii care a urmat. Inconsecventa si nesiguranta vremurilor l-a facut, la acel moment, sa accepte chiar si lipsa confortabila a unui pat si a unui asternut curat, acceptand sa doarma in acelasi loc unde isi facea ucenicia.      Anii au trecut punandu-si amprenta ireversibil pe dorinta de a depasi situatia si a-si face un rost si o familie. Asa ca toata slugarnicia si-a avut rostul ei. Ramas singur intr-o capitala cu multe posibilitati a incercat sa-si caute un rost din care sa-si duca traiul pe mai departe, facandu-si calcule de castig si incercand sa-si organizeze viata cum s-a priceput mai bine, cu atat mai mult cu cat era obisnuit cu sacrificiile ce tineau de confort. Familia de provenienta fiind numeroasa si nevoiasa nu-l putea ajuta sau sustine, asa ca a invata repede, in hatisurile capitalei, ca munca, cinstea si onoarea nu sunt la loc de cinste si rasplatite cum se cuvine, asa ca nu a trecut mult si s-a inscris cu convingere si de buna voie in randurile comunistilor de pe urma carora a avut suficiente beneficii si libertati incat sa-si puna pe picioare propriul atelier de tamplarie, meserie pe care o invatase de la unchiul care intre timp decedase. Suspiciunile rudelor, vecinilor, a colegilor si a prietenilor precum ca ar fi colaborat cu securitatea timpurilor a planat tot timpul asupra existentei lui, insa aceasta nu l-a impiedicat in demersurile si planificarile facute, acelea ca, cu toate riscurile trebuie sa se imbogateasca. Ca a dat sau nu a dat cu subsemnatul pe la securitate, eu nu pot sa spun cu exactitate, insa o spun raspicat cei apropiati si care considera ca au avut de suferit de pe urma "scrierilor" lui.

Cand a considerat ca are suficienta avere incat sa-si intemeieze o familie a si trecut la fapte. Ghidat de o cunostinta printr-un satuc unde i se spusese ca ar fi fete frumoase si nemaritate, nu a stat prea mult pe ganduri si a plecat in cautare de o viitoare doamna. Cautarile initiale au esuat dar nu si dorinta de a mai incerca. Intr-una din zile, cand se astepta mai putin, si-a facut aparitia pe usa atelierului doua domnisoare, una mai frumoasa ca cealalta in cautare de mobila sau de o comanda de mobila. Domnisoarele erau surori, numai ca personajul nostru s-a indragostit tocmai de una dintre ele de care a aflat cu suparare si indignare ca tocmai s-a casatorit, asa ca a ramas cealalta in directia careia si-a indreptat atentia. Curtoazia nu a durat prea mult, s-au casatorit, au facut doi copii si au inceput si problemele.

Astazi, ca vrem sau nu vrem, incercam sa aflam, sau cel putin asa ar fi normal, cate ceva despre persoana si familia cu care incercam sa ne inrudim daca a avut sau are probleme de natura contraventionala, de sanatate psihica sau alte boli transmisibile, iar informatiile adunate ne vor fi de ajutor in luarea unor decizii, sau macar plecam la drum cu informatii pe care le urmam sau nu, asta ramanand la latitudinea fiecaruia.

In acest caz nu s-a intamplat asa, nici vremurile poate nu lasau loc de astfel de initiative sau ganduri, iar problemele de perpetuare a bolilor psihice nu au incetat sa apara, dar nu voi intra in delalii pe aceasta directie.

Averea acumulata pe parcursul timpului, l-a adus dintr-un simplu tamplar cu 3 clase intr-o pozitie de invidiat, acumuland inainte de '89 o avere care, de asemenea, era de invidiat. Libertatea averii l-a facut sa-si dezvolte un simt al proprietatii greu de infranat impreuna cu grandomania si un spirit liber si neconventional, care l-au facut sa ignore etica, varsta si principiile naturale ale vietii. Asa se face ca, inevitabil si-a facut o relatie extraconjugala, insa alegerea fiind una nu prea bine aleasa, femeia fiind de joasa speta si care urmarea doar beneficii financiare, mai ales ca avea in grija doi copii in crestere lipsiti de un tata care i-a abandonat. A angajat-o, i-a crescut cei doi copii pana cand au reusit sa fie pe picioarele lor, facandu-le nunta (la nunta fetei a mers pe post de socru mic, casatorit fiind), mobilandu-le casele, deschizandu-le firme, dandu-le bani din propria firma si destabilizand propria afacere, etc. Relatia cu aceasta femeie a continuat, in pofida certurilor cu sotia si isteriile acesteia care aflase intre timp, relatie care nu a incetat nici cand sotia s-a imbolnavit, fiind internata agresiv si punandu-i diagnosticul de schizofrenie. Cu toate acestea a continuat relatia cu aceasta femeie chiar si dupa ce i-a decedat sotia, rapusa fiind de o boala de plamani dupa lungi, grele si inadecvate spitalizari. In paralel acestei relatii inacceptabile, s-a combinat cu o alta femeie pe care o cunostea inca din tinerete, acum vaduva, insa o doamna in adevaratul sens al cuvantului, cu care era mandru sa se expuna peste tot unde mergea si cu care domiciliaza. Insa in paralel continua relatia cu cealalta femeie de care nu prea se mai stia ceva, insa au fost vazuti de catre rude mai curioase care nu s-au putut abtine sa nu vorbeasca.
Greutatile vietii si relatia lui cu familia s-a deteriorat pe zi ce trece, reprosandu-i-se de cei care aveau curajul sa-i aminteasca de ratacirile si destabilizarea financiara in care i-a adus si chiar nepotrivitele aparitii cu fiica femeii de mai sus, cu care se presupunea ca a avut si are relatie.
Nepotrivite alegeri si ratacitoare semnificatii sentimentale.
Contrar acestor paralelisme care te duc cu gandul la rataciri de necontrolat, si-a dezvoltat un cult pentru familie (?!) [poate datorita faptului ca plecat fiind de copil de acasa a considerat ca nu are familie] pe care, vazut din afara familiei nu l-a inteles nimeni, decat ca fiind sau facand parte dintr-o dorinta de grandomanie si control, a reusit sa-i faca sa-l sustina in demersurile lui doar implicati fortat, transmitandu-le motivul uniunii familiale si mostenirea care trebuie sa ramana in familie, asa ca totul se facea la comun (ca in epoca comunista), ca nu cumva cineva sa profite individual din averea familiei sau sa reuseasca pe cont propriu. Castigau sau pierdeau ei ramaneau uniti, insa s-a omis faptul ca nu toti suntem la fel, nu gandim la fel, nu dorim la fel, nu muncim la fel, pregatirea profesionala este diferita, etc.
Insa cum nimic nu ramane neplatit in viata, averea acumulata s-a cam risipit (pe ici pe colo - vezi mai sus) in alegeri proaste si stagnari, tocmai pentru motivul ca totul trebuie sa ramana in familie, numai ca nimeni nu avea niciun control individual, erau legati unul de celalalt ca zalele unui lant. Perioada grea in care stationau de ceva vreme a adus doar pierderi, certuri necontrolate, amenintari violente, violente fizice si rataciri. Nimic si nimeni nu poate dezmembra combinatia nesanatoasa in care sunt implicati, decat poate un deces care, chiar si el nu poate aduce decat dezmembrare si dezechilibru, asa cum de altfel s-a si intamplat.
Sacrificiul de sine facut pentru a tine familia unita, cand de fapt i-a legat de probleme ca merele acre intr-un pom uscat, pare a fi inutil si doar de suprafata. Inutil sa mai adaug ca se credea ca este vorba despre uniune, dar de fapt era vorba despre dezechilibru, inselatorie si viata dubla. Acest sacrificiu greu de inteles si catalogat, ramane in continuare ca facand parte din alegerile vietii, din felul cum se privesc relatiile si mersul lor, dar si dintr-un egoism unilateral, sacrificand pe altarul lui dorinta de adevarata uniune familiala. Placerile personale nu faceau parte integranta din acest sacrificiu impus celorlalti membri din familie, care au continuat sa creada in adevaratele valori si legaturi familiale, iar existenta numeroaselor neintelegeri sunt puse pe seama altora.
                                                                                                          

Etichete