Analiza unei analize ©

Avem sau nu avem nevoie de un terapeut, aceasta este la alegerea fiecaruia cum isi prioritizeaza evenimentele propriei vieti si trairile sau daca considera ca ii este necesara o terapie.
In alegerea unui teraput atunci cand nevoia ne impinge, ar trebui facuta dupa anumite criterii si nu la intamplare,  pentru a nu pierde timp pretios si, de ce nu, nici bani pentru a testa mai multe moduri de a ne face terapia sa ne fie de ajutor. O sa incerc mai jos sa enumar cateva criterii pentru a face alegerea cea mai buna, fara a pierde timp si fara a avea prea multe batai de cap.

Sunt momente in viata noastra, sau a multora dintre noi, cand ajungem la concluzia ca ajutorul unui specialist ne-ar fi de un real ajutor dar nu stim de unde si cum sa incepem. Cum sa facem pasul urmator sau primul pas?

Odata stabilita ideea ca avem nevoie de ajutor este un prim pas si foarte utila, aceasta insemnand ca ne acceptam limitele si neputinta  in a rezolva absolut totul sau orice cand este vorba de probleme de natura interpersonala sau emotionala care, orice facem, nu ne da pace si nici nu ne confera o liniste interioara care sa ne faca sa ne simtim liberi, ajungand sa ne intrebam permanent "de ce nu reusesc sa depasesc...?", intrebare care devine atat de presanta, incat constatam ca stagnam intr-un anume stadiu.
In acest mod presupunem ca am trecut la constientizarea problemei/problemelor sau ca "ceva" este in neregula iar nerezolvarea nu ne face absolut deloc bine. Plus de asta, constatam ca oricat incercam, nu putem rezolva totul singuri, mai ales ca de cele mai multe ori cand este vorba de noi suntem subiectivi.

Asa ca odata ce ne-am stabilit prioritatile si acceptam nevoia de ajutor, parca in acel moment se asterne o oarecare usurinta in gandire si liniste interioara. Acesta este un prim pas. Dupa care incepem sa ne intrebam cum, unde si ce fel de terapeut avem nevoie si care ni s-ar potrivi mai bine. Multi vor incerca sa intrebe prieteni, cunostinte sau vor face cautari pe internet, insa s-ar putea sa nu fie suficient.

Nu este atat de usor, din acest punct de vedere, sa cauti si sa alegi terapeutul care ti se potriveste. De aceea incerc sa vin in ajutor acelora care doresc, in a-si ordona prioritatile si primii pasi. Deci, daca ne-am stabilit cat de cat natura problemei pe care consideram ca o avem si ne face sa suferim, un al doilea pas ar fi sa fim foarte siguri ca nu avem probleme cu genul terapeutului - feminin sau masculin -, pentru ca foarte multi cu siguranta stiu de la inceput ca nu doresc femeie sau nu doresc barbat, motivele sunt bine stiute uneori sau pur si simplu nu-si imagineaza care este cauza unei astfel de dorinte. Asa ca daca v-ati stabilit si acest detaliu, puteti trece mai departe in alegerea orientarii (va fi mai usor pentru cei familiarizati cu termeni si formari/orientari psihoterapeutice) pe care considerati ca vi se potriveste cel mai bine pentru natura problematicii, a personalitatii sau a dorintei de terapie. Foarte multi vor alege terapia clasica, adica psihanaliza/psihodinamica, sau cognitiv-comportamentala, etc.

Dupa stabilirea acestui demers, se poate spune ca porniti de la ceva si stiti unde anume sa va indreptati atentia si cautarea.

De ce ar fi nevoie de toate aceste indicii? Motivul este la indemana oricui: timpul. Timpul este valoros cand este vorba de noi, timpul nu rezolva orice tip de problema si nici nu trece fara urme, asa ca folosirea lui cu chibzuinta este masura cea mai sanatoasa pentru fiecare dintre noi. Si, de ce nu, mai este si aspectul financiar, unde nu cred ca doriti sa cheltuiti bani in incercari esuate si in terapii care nu vi se potrivesc sau nu va avantajeaza.

Asadar, atunci cand stiti ce vi se potriveste si v-ati trecut in revista cam tot ce v-ar ajuta, veti sti ce sa alegeti si ce va va fi de ajutor in rezolvarea si analiza proprie.

Toate aceste indicii sunt valabile pentru aceia care  constientizeaza si accepta ca au nevoie de ajutor, indiferent de natura lui sau de inceputul lui. Nu pot intra in aceeasi categorie acele persoane  a caror problema depaseste pragul acceptabilitatii si al constientizarii si nici aceia care ajung in terapie adusi cu "forta" de cei apropiati si nu din propria vointa. Sunt suficient de multe persoane care refuza sa accepte ca au probleme de natura psihica sau a relatiilor interumane, considerand ca ceilalti au probleme si nicidecum ei, indiferent de ce cred sau spun cei din preajma lor. In decursul timpului am reusit sa-mi dau seama ca motivele refuzului sunt multiple, cum ar fi rusinea, credinta ca nimeni nu este capabil sa rezolve ce "nu exista" si "nici D-zeu nu stie, cum sa stie un psiholog?" 

Asa este, nu suntem D-zeu si nu pretinde nimeni aceasta, insa mergand pe aceeasi idee as putea adauga: exista in fiecare un D-zeu care ne ajuta sa luam decizii bune cand este vorba de noi.