Copilarie pierduta

Vin sarbatorile intr-un ritm alert, iar speranta ca vom primi un cadou mult visat se poate concretiza in cateva zile, asteptarea isi incepe numaratoarea inversa. Ce ne dorim sa primim in aceste zile are legatura cu starea financiara, cu potentialul fiecarei familii dar si cu armonia. Ce ne dorim fiecare este o lista lunga pe care unii isi permit s-o bifeze, altii nu, insa raman cu speranta ca anul care va veni va aduce cu el o stare sau o situatie ceva mai buna sau buna.

Ce-si doresc majoritatea copiilor? Sa-i intrebam...Nu isi mai doresc jucarii care mai de care mai banale si galagioasre, ci isi doresc telefoane sau calculatoare din ce in ce mai performante si mai sofisticate. Orizontul dorintelor s-a limitat considerabil. Copiii nu-si mai doresc jucarii pe care sa le imparta cu alti copii sau sa se joace impreuna, ei isi doresc o lume virtuala in care sa se afunde, sa se piarda si in care sa se creada stapanii lumii si stapanii celor mari.

Problema este una singura: dorinta le este indeplinita. Parintii, parca dintr-o dorinta inconstienta de pierzanie sunt promotorii acestor perpetuari a cadourilor fara viata. Jucariile, acelea banale (cum spunea un copil de clasa a IV-a) au viata, pentru ca ei dau viata jucariilor, le dau nume, le "responsabilizeaza". Dar parintii au uitat de aceste jucarii pline de viata si se indreapta spre cadouri care le ia din viata copiilor lor.

De ce o fac daca, majoritatea dintre ei, nu stapanesc foarte bine arta unui program responsabil si un program controlat?

Copiii, majoritatea dintre ei, primesc ce-si doresc. Parintii ce-si doresc? Primesc ei ce-si doresc? Sunt sigura ca isi doresc niste copii responsabili, cu picioarele pe pamant, cu o educatie buna, inteligenti, cu un viitor bun si lipsit de greutati, sanatosi. Dar cum construiesc acest drum? Trimitandu-i direct intr-o lume greu de controlat si anume aceea virtuala? Am cunoscut parinti ingrijorati si responsabili, dar am cunoscut si parinti care se rezuma in a spune doar atat: "cum, sa nu primeasca copilul ce-si doreste?".

De fapt cine primeste ce-si doreste: copilul sau parintele? Eu cred ca parintele. Acel copil este jucaria (vie) pe care, poate, nu a avut-o si plus de asta poate insemna si cautarea linistii singuratice pe care un copil zgomotos sau mai multi nu ti-o poate da, asa ca in fata unui calculator...linistea este asigurata. Multi parinti gandesc ca decat sa stea sa faca multa zarva prin casa si sa-l/sa-i deranjeze, mai bine sta la calculator...cuminte.

Semnalul de alarma pentru multi dintre parinti nu exista decat atunci cand realizeaza ca este mult prea tarziu, cand copilaria copilului/copiilor lor s-a pierdut intr-o lume virtuala, o lume nesanatoasa, plina de violenta, plina de fantasmagorii, de incertitudini, fara viata si nestiind ca in viata reala lucrurile nu le poti schimba apasand pe o singura tasta.

In fata calculatorului uita de viata lui, uita de viata fratilor, a parintilor si a tuturor celor din jurul lui, nedandu-si seama ca isi pierde copilaria fara rost, pe care mai tarziu o va cauta si o va regreta.

Unde sunt parintii si ce fac? Ei fac cadouri!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat? De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume. Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire. Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri. Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Citiți mai multe

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama, singurul scop al existenţei umane e să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Citiți mai multe

Interpretari...

Testul arborelui - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti. "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Citiți mai multe

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“). Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Citiți mai multe

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate

Citiți mai multe

Faceți căutări pe acest blog