Delincventa juvenila

Cum se poate ajunge la delincventa? Raspunsul este unul cu multe variante, dar alegand varianta cea mai scurta pentru acesta intrebare, raspunsul poate fi unul singur: ca este foarte grav si foarte periculos pentru persoana in cauza, pentru familie si mediul in care traieste. Calea spre delincventa, daca o putem numi asa, are foarte multe drumuri fara cauza, fara sens, are multe cautari, neintelesuri, multa violenta in istoria personala, pedepse si autopedepse fizice sau psihice. Si mai are ceva foarte important: lipsa de incredere in sine, lipsa stimei de sine, respect de sine si de ceilalti, frica si multa furie pe care o canalizeaza intr-o singura directie. Toate acestea inlantuite intr-o singura persoana, pot duce la alegerea unor variante care ii par a fi drumul spre o rezolvare sau eliminare a tuturor problemelor sau persoanelor pe care le considera cauzatoare a propriei suferinte. Pe langa toate acestea, nu putem elimina din aceasta ecuatie un fel de predispozitii mostenite ale conduitei, chiar daca ne place sau nu ne place, ea exista. Insa aceasta mostenire o putem "slefui" prin propria noastra vointa, educatie, autoeducatie si dorinta de schimbare. Dar cand toate acestea lipsesc, haosul si razboiul interior sunt lasate sa se manifeste liber, se instaleaza neputinta in fata propriilor "monstri" interiori si interiorizati, astfel lasand drum liber furiei sa se manifeste salbatic si la voia intamplarii, cauzand suferinta, in primul rand persoanei in cauza dar si celor din jur. Nevoia de confirmare pe care o simte persoana si careia i se ataseaza o lipsa de educatie si de cultura, mediul familial in care nu exista o buna comunicare, socializarea pe care o gasim in scoala, anturajul si influentele lui si multe altele.

Prezentarea unei situatii reale:

Un adolescent in varsta de 17 ani, razvratit, care se crede neinteles, considera ca nimeni nu-l iubeste, considera ca nici nu trebuia sa se nasca, gandeste ca este tot timpul lasat pe ultimul plan, neinteresat de problemele celorlalti frati - doar el conteaza -, neinteresat de problematicile de familie si de parinti, pe care ii considera raspunzatori ca nu au sa-i dea absolut tot ce cere si atunci cand cere, cu probleme de acomodare, de comunicare si de socializare, se autopedepseste atunci cand nu i se face pe plac, se autopedepseste atunci cand i se cere sa presteze o activitate pentru casa, fuga in fata oricaror activitati oricat de minora ar fi ea, fuga de raspundere sau atunci cand i se cere sa raspunda pentru o fapta necuvenita, minciuna face, si ea, parte integranta din propria persoana, delapidarea si-a facut si ea simtita prezenta inca din primii ani a-i copilariei, fumatul si alcoolul sunt, de asemenea, in prim plan. Si nu in ultimul rand alegerea unui anturaj neadecvat, dar ales din principii de coordonare, initiere si supunere, compus din persoane mai mari ca varsta decat el, dar de care se simte atras si pe care ii asculta si ii urmeaza, ca si cum ar fi ...tot ce are nevoie. Aderarea la un astfel de grup care ii sugereaza printre altele nesupunere in fata principiilor de etica si de viata normala, il face ca in familie sa se creada stapanul casei (al tuturor), sa gandeasca ca face absolut tot ce vrea si cand vrea fara sa dea socoteala parintilor si nimanui si in fata carora are manifestari de violenta fizica si verbala. A facut o obisnuinta, ca atunci cand i se cere sa faca ceva sau i se cere socoteala pentru ceva, sa ameninte ca nu este obligat sa asculte pe cineva si daca i se mai cere asta el se va spanzura sau fuge de acasa sau intra intr-un anturaj rau famat si va incepe sa consume si sa vanda droguri pentru a avea bani. "Eu fac ce vreau, nu ma obliga nimeni sa fac ceva si mai ales ce vreti voi!" - cam acesta pare a fi discursul automat pe care il are pregatit de fiecare data si pentru aproape orice. Chiar si pentru obligativitatea de a merge la scoala!

De ceva vreme, pe langa toate aceste manifestari agravante si care nu se diminueaza, ba din contra iau amploare, s-a gandit ca ar trebui sa treaca si la fapte. Situatia financiara a unei familii compuse din parinti si 3 copii, nu este deloc satisfacatoare, iar greul si greutatile se simt din plin, asa ca cererile celui mare pentru "mofturile" lui nu sunt satisfacute finanicar, cum ar fi fumatul si alcoolul. Asa ca s-a gandit ca ar fi convenabil pentru el daca ar vinde de prin casa si de prin curte pentru astfel de vicii. Gand trecut la fapt: a inceput sa vanda fier la centrul din comuna pentru a avea bani. Aflandu-se, bineinteles ca a fost...apostrofat (doar). Insa aceste restrictii nu i-au fost pe plac, asa ca...sfatuindu-se cu "bunii lui prieteni" si plangandu-se de restrictiile (normale) cu care incercau parintii sa-l indrume pe o cale mai buna, a gasit de cuviinta si nestand prea mult pe ganduri, ca ar fi mai "la indemana" sa "scape" de ei. Cum? Stia ca parintii pleaca impreuna la serviciu cu masina, dimineata devreme, asa ca, sfatuit de cei din anturajul lui, a trecut si la fapte. Si anume cum? S-a gandit ca ar fi tocmai bine daca ar slabi rotile masinii (pe care tatal tocmai le schimbase si stransese cu o seara inainte), astfel gandindu-se ca a "rezolvat" problema scapand de amandoi si...va fi liber sa faca ce va dori. Planul nu a functionat intocmai, pentru ca tatal si-a dat seama ca rotile sunt slabite de cineva, el fiind si de profesie sofer, numai ca initial s-a gandit la o mana criminala si la un coleg rauvoitor. De aflat au aflat cand baiatul cel mijlociu a avut un conflict cu cel mare si a spus ce "ocupatie" avea intr-o seara tarziu, cand parintii dormeau.

Discutii, reprosuri, minciuni (nerecunoasterea faptei), cam la atat s-a rezumat conflictul dintre parinti si adolescent. Numai ca ideile de razbunare nu s-au oprit aici, el in continuare incearca sa nascoceasca planuri dintre cele mai diabolice. A ascuns in sertarele noptierelor din propria camera si sub salteau patului 2 cutite destul de mari si o sfoara. Ce doreste sa faca cu ele si pentru care motiv sunt ascunse intr-un dormitor, nici nu vreau sa raspund la o asemenea intrebare. Nici voi!

Problemele de comportament se pot rezolva cerand ajutor de specialitate si atunci cand nu este prea tarziu. Considerati ca la 17 ani acest comportament este deja format si nu se mai poate face nimic?

Etichete