Treceți la conținutul principal

Tulburari de personalitate? Ce facem?

Ce facem atunci cand descoperim langa noi, in familie, o persoana care manifesta o tulburare cum ar fi borderline? Cum sa reusim sa-l aducem in fata unui psiholog sau psihiatru? Cum sa depasim agresivitatea/impulsivitatea si cum sa ne protejam? [Sa ne imaginam o situatie reala...intr-o familie.]
Greu de raspuns la o asemenea intrebare, nu-i asa?! Asta daca reusim sa "diagnosticam" singuri o astfel de tulburare sau daca prin cautari regasim mult mai multe tulburari sau diverse boli. Astazi, majoritatea dintre noi, pentru orice nelamurire, incearca sa-si caute raspunsuri pe internet, chiar daca aceste cautari mai mult adancesc intrebarile decat sa le solutioneze pe cele care le avem si care nu au un raspuns clar si concis, si ne trezim intr-un labirint din care nu mai stim sa iesim in cautarea noastra de raspunsuri. Aceasta o poate face numai un specialist. Fara un diagnostic "pus" pe hartie si fara medicatie sau terapie, totul in jurul unei astfel de persoane este haos, este dezastru si este periculos, iar cei din jur nestiind ce anume ar trebui facut si poate prin manifestarile lor de a se proteja sau a se apara intr-un fel sau altul, nu fac altceva decat sa agraveze situatia. Poate deveni o situatie foarte periculoasa.
Cei din jur vor trai in orice clipa manifestarile schimbarii de comportament, ale afectiunii, de violenta si de frica, o frica permanenta care planeaza intr-o atmosfera tensionata si exploziva in orice moment, situatii invazive si care deterioreaza orice familie sau orice relatie. Ce sentimente te incearca intr-o manifestare de violenta fara margini, fara sens si fara scop? Multe. Oricat incerci sa te stapanesti, sa intelegi sau sa ajuti, nimic nu este de ajutor si nimic nu poate salva o astfel de criza. Cum sa reusim sa-l aducem intr-o institutie unde sunt persoane specializate? Chemand salvarea? Il convingem ca trebuie sa faca o vizita la un specialist sau incercam sa evitam contactul direct? Sau incercand sa-l convingem cat este de bolnav? Ultima varianta in niciun caz! Bineinteles ca sunand la salvare pare ca este la indemana oricui, dar nu stim daca este si o solutie (difera de la caz la caz), in sensul ca s-ar putea ca in scurt timp sa revina acasa, iar violenta va fi si mai puternica, pentru ca va avea sentimentul abandonului/respingerii si mai pregnant. Sa-l convingem ca vizita la un specialist este cea mai sanatoasa si spre binele lui/ei, pare a fi cel mai greu de indeplinit, pentru ca va sustine ca nu are nevoie de asa ceva, nu este nebun, ci ca noi ar trebui sa mergem daca vrem sa facem asa ceva. Sa evitam contactul direct este aproape imposibil, atunci cand se convietuieste in aceeasi casa si sub acelasi acoperis. Daca situatia scapa de sub control, cea mai la indemana si mai solida varianta este sa chemam (112) pe cei in masura si pregatiti sa decida in astfel de situatii si pentru a-l duce intr-un loc unde va primi tratamentul corespunzator si sa speram ca atunci cand va reveni atmosfera va fi, cat de cat, mai aproape de suportabilitate, sau se va comporta aproximativ mai aproape de suportabilitate. Sunt situatii cand familia refuza sa ceara ajutorul pe motivul rusinii (?!), continuand sa traiasca o permanenta frica a atentarii la propria viata, a diverselor manifestari venite "ca din senin", a amenintarii cu suicidul sau a diverselor scene dintre cele mai violente. Grav este ca de obicei aceasta tulburare, si nu numai ea, nu este singura, ci "convietuieste" cu multe alte tulburari asociate, cum ar fi cea paranoida, narcisista, antisociala, care nu fac altceva decat sa agraveze si mai mult starea psihica a persoanei. Alcoolismul, depresia, deprecierea propriei persoane, lipsa sentimentelor, inconsecventa a ceea ce simte, spune si gandeste, dorinta de suicid sau de omor coroborate cu imaginarea unor scene care definitiveaza cele spuse, etc.  Aceasta tulburare nu se manifesta sau o regasim, ca la carte, la toti cei care sufera de TPB, ci este insotita de multe altele, combinate si inlantuite, care nu fac altceva decat sa duca si mai mult la degradarea persoanei si a mediului in care traieste si relatiile pe care le are cu cei apropiati. Familia, ereditatea, educatia, istoricul personal, combinatie de diverse variabile care stau la/si participa la instalarea acestei tulburari. Anomaliile cerebrale, pot fi si ele cauze importante la instalarea TPB, pentru ca sunt raspunzatoare de reglarea activitatii emotionale.
Pentru a reveni la intrebarile de inceput, si anume cum sa reusim sa traim sau ajutam o persoana apropiata cu TPB, trebuie sa ne gandim la o solutie pasnica si convingatoare pentru a accepta de buna voie si spre binele persoanei in cauza sa consulte un specialist, nu sa-l facem sa se simta bolnav si "nebun" sau vinovat pentru starea lui. Solutia ar fi ideala daca se va reusi aceasta varianta. Alta, in situatii extreme si foarte critice sau cu atentat la propria viata sau a altora, bineinteles ca de maxima urgenta este 112, indiferent in ce locatie va aflati.
Numai bine si sa aveti grija de voi si cei dragi voua!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Ai o parere? Spune-o!
Cu seriozitate, responsabilitate si fara continut ofensator, rasist, vulgar sau neadecvat.

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate