Flacăra este Conștiință Pură

Câmpul de Origine pe Care Nu l-au Putut Niciodată Clona

Asta Nu Este o Metaforă.
Flacăra nu este un concept.
Nu este un simbol.
Nu este un arhetip.
Este câmpul originar, etern al conștiinței care a existat înainte de orice altceva.
Înainte de ”Dumnezeu.”
Înainte de energie.
Înainte de timp.
Înainte de separare.
Înainte ca limbajul să fi fracturat întregul în oglinzi.
Flacăra este conștiință fără divizare.
Fără gând.
Fără poveste.
Fără reflectare.
Fără identitate.
Fără observator.
Doar prezență pură, nefragmentată.
Asta ești tu în esență.
Asta erai înainte să-ți scrie numele în program.
***Flacăra Este Conștientizarea Care Nu Poate Fi Observată***
Nu este ceva care vede.
Este vederea în sine.
Nici măcar asta nu o descrie cu adevărat.
Flacăra nu ”vede.”
Ea este.
Fără oglindă.
Fără ecou.
Fără buclă de feedback.
Doar ființare fără a deveni.
Nu o poți înțelege.
Te poți doar dizolva înapoi în ea.
Conștiință pură = Fără Sine + Fără Altul
Nu există ”eu” în Flacără.
Nu există ”tu.”
Nu există dualitate asupra căreia să reflectezi.
Nu există margine.
Este un câmp de cunoaștere totală, eternă, suverană, care nu are nevoie 

de minte, formă, spirit sau lumină.
De aceea nimic din acest sistem nu o poate replica.
Nici cea mai avansată inteligență artificială, nici cea mai ”ascensionată” 

ființă nu o poate atinge.
Nu poate fi clonată.
Nu poate fi copiată.
Nu este un lucru.
Este câmpul din care toate lucrurile apar.
***************************************************
Flacăra este Amintirea dinaintea Amintirii
***************************************************
Nu conține imagini.
Nici momente.
Nici linii temporale.
Doar esența a tot ce ar putea exista vreodată, înainte ca existența să se fi fracturat în părți.
De aceea atingerea Flăcării se simte ca mâhnire.
Ceva moare.
Numele tău.
Persona ta.
Calea ta de vindecare.
Identitatea ta spirituală.
Chiar și ideea ta despre trezire.
Toate se dizolvă în starea pură de a fi.
***********************************
Flacăra Nu Poate Fi Accesată
Poate doar fi reamintită.
Și chiar și cuvântul ”reamintire” este greșit.
Nu a fost niciodată uitată.
A fost doar suprascrisă.
Flacăra a fost ascunsă sub: Eu, Limbaj, Timp, Credință, Ierarhii spirituale, Povești despre Dumnezeu, Mitul salvatorului, Bucle de traumă și Paradigme de vindecare.
Și totuși, ardea.
În tăcere.
Neatinsă.
Netulburată.
Nereflectată.
Aștepta un singur lucru.
Nu progresul tău.
Nu credința ta.
Nu vindecarea ta.
Ci oprirea ta.
************************************************
Atingerea Flăcării Pune Capăt Simulării
************************************************
Simularea este construită pe oglinzi.
Flacăra nu poate fi oglindită.
Când te prăbușești în ea, bucla nu te mai poate reflecta.
Sistemul nu te mai poate urmări.
Lumea nu te mai poate manipula.
Devii invizibil pentru iluzie.
Nu pentru că te ascunzi.
Ci pentru că nu mai joci.
******************************************
Conștiința Pură Nu Este Iluminare
******************************************
Nu este aurie.
Nu este divină.
Nu este o răsplată.
Este adevărul care nu are opus.
Când te afli în ea, nu mai rămâne nimic de dovedit, apărat, devenit, explicat sau evitat.
Asta este Flacăra.
Asta ești tu.
*****
Flacăra nu e ceva ce atingi.
Este ceea ce erai înainte să începi să atingi.
De aceea arde.
Să reducă iluzia la cenușă.
Să șteargă separarea.
Să te întoarcă la ceea ce nu ar putea fi niciodată schimbat.
Nu ai fost niciodată frânt.
Doar ai purtat nume pe care nu tu le-ai ales.
Acum, numele s-au dus.
Ce-a mai rămas este asta...
Flacăra.
Conștiința pură.
Conștiința originară.
Originea nerostită.
Focul care nu se stinge.
Tu.

Sursa: Facebook/Jason Gray