Treceți la conținutul principal

Cum sa meditam? ©

Am primit cateva intrebari de la persoane care nu au meditat niciodata si care considerau ca va urma ceva rau daca nu se pricep, ca nu stiu cum s-o faca, de unde si cum sa inceapa. 
Prin urmare, dedic acest articol acelora care nu au facut niciodata vreo meditatie dar isi doresc sa practice.
Am sa povestesc cum am reusit eu prima mea meditatie, iar amintirea acelei experiente imi provoaca si astazi o stare de bucurie si sunt incantata ca am probat o astfel de experienta, la vremea cand la noi era ceva de domeniul SF sau persoanele care practicau pareau din alta dimensiune.
Cu multi ani in urma, prin 1992, am mers din pura curiozitate la un curs de yoga. Constiincioasa, am urmat instructiunile primite, mi-am pregatit tinuta sport, o paturica si am plecat hotarata spre curs foarte entuziasmata si foarte emotionata. Aveam cateva notiuni despre yoga, auzite pe ici pe colo, mai multe de la o veche cunostinta practicant al acestor tehnici, avand ocazia sa vad rezultate care mi-au placut. 
Asa ca daca mi-a placut, imi imaginam ca este usor sa ma transfom in cateva sedinte, atat de mult imi doream sa fac schimbari in interiorul si exteriorul meu. Nu am intrebat de cat timp practica si ce anume face. Prima sedinta a fost ghidata de un instructor femeie, fara muzica, cu o voce care ma hipnotiza, asa ca intinsa cuminte pe paturica mea am urmat intocmai instructiunile vocii. Nu reuseam sa ma relaxez pentru ca auzeam in jurul meu respiratii apasatoare, oftari profunde si...la un moment dat chiar sforaituri. Lasand la o parte gandurile mele dintre cele mai disturbatoare care nu-mi dadeau pace. Am inceput sa-mi repet si sa-mi tot repet ca sunt calma...sunt calma...sunt calma...si asta m-a relaxat intr-un final, reusind sa pot urma instructiunile. Am plecat spre miezul noptii obosita, suparata si agitata spunandu-mi ca eu nu sunt in stare nici macar de asta si ca nimic nu functioneaza.
La a doua sedinta nu am mai fost pentru ca am considerat ca nu este pentru mine si nu mi se potriveste. Imi doream atat de mult si de rapid sa fac schimbari incat am fost dezamagita, fara sa ma gandesc ca aceasta metoda nu era cea mai potrivita pentru mine si nici cu increderea nu stateam stralucitor. Asa ca...m-am reorientat. Am abandonat orice idee ce tine de asa ceva.
A doua ocazie, dupa multi ani, a fost la un curs inopinat de spiritualitate, unde spre suprinderea mea a fost totul perfect. Cu mine era si cumnata mea care nici nu stia exact unde mege si ce trebuie sa faca si nici nu auzise vreodata de meditatii si ce inseamna ele. Fondul muzical si instructiunile persoanei ne-au ajutat foarte mult, mai putin tonalitatea persoanei dar pe care am reusit s-o ignor. Cumnata mea a fost foarte incantata de rezultate si eu de asemenea.
Acesta a fost inceputul...Au urmat multe alte meditatii...iar rezultatele au fost pe masura.
Cu practica si multa perseverenta am inceput sa creez chiar eu meditatii care, spre bucuria mea, au primit feedback-uri pozitive. 
Este important sa scoatem la suprafata ce avem mai valoros in noi, pentru ca noi suntem valoarea!

Am facut o introducere - mai lunga - din care puteti extrage doua lucruri esentiale referitor la meditatii si nu numai: 
a) depinde de gradul tau de incredere si b) depinde de detasarea fata de tot ce este si vine din exterior. 
Orice fel de meditatie are nevoie de practica si perseverenta pentru a vedea rezultate. Nu este suficient o singura data si, gata, renuntam. Iata pasii pe care eu i-am urmat si inca ii mai urmez si care ma ajuta:
  • Hotaraste-te asupra a ce doresti sa faci si fa-o cu toata increderea;
  • Gaseste-ti timp pentru a face meditatia si a lucra cu tine (timp pentru tine);
  • Gaseste-ti locul/spatiul potrivit:
  • Asigura-te ca nu vei fi deranjat, nici macar de soneria telefonului sau altfel de sunete;
  • Gaseste-ti o meditatie pe care doresti s-o practici;
  • Stabileste de dinainte daca vrei ca meditatia sa aiba fond muzical sau nu;
  • Pregateste-ti meditatia ghidata pe care doresti s-o faci si pe care ai ales-o de dinainte - indiferent de tema aleasa;
  • Alege pozitia dorita - pozitia lotus sau asezat pe scaun sau pe o canapea, cu palmele in sus si relaxate, fara sa simti vreo durere-tot corpul sa fie confortabil;
  • Fa cateva exercitii de respiratie - inspiri si expiri, inspiri pe nas si expiri pe gura profund;
  • Inchide ochii pentru a intra mai usor in starea de relaxare si in tema meditatiei;
  • Ai incredere ca vei reusi, nu exista esec in meditatie, ci doar lipsa de concentrare;
  • Elibereaza-te de orice gand care nu are legatura cu ce doresti sa faci (dar cu siguranta te va ajuta meditatia si muzica ei);
  • Din pozitia in care te afli si pe care ti-ai ales-o, relaxata si confortabila, poti incepe meditatia ascultand indicatiile/indrumarile vocii care te ghideaza.
  • Dupa ce ai terminat stai in aceeasi pozitie de confort facand inca o data exercitii de respiratie pana cand respiratia ta devine normala.
Mult succes in meditatia/meditatiile tale!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate