Treceți la conținutul principal

Sa dam timpul inapoi...©

Daca as putea da timpul inapoi...Marea majoritate a oamenilor folosesc aceasta expresie sau au folosit-o de nenumarate ori in viata, incat uitam sa-i acordam importanta cuvenita in contextul vietii noastre. Ne-am intrebat vreodata de ce dorim sa dam timpul inapoi sau care este cauza care a provocat aceasta intrebare?
Voi ce raspuns aveti?
Raspunsul meu ar fi acela ca foloseam expresia in momentele cele mai dificile din viata sau atunci cand eram atat de implicata in problema/e, incat nu constientizam ca as putea gasi vreo solutie decat daca as putea da timpul inapoi.
Cand eram copil si faceam vreo nazbatie, poate ca imi doream sa dau timpul inapoi pentru a nu fi apostrofata sau a nu fi pedepsita si nici nu cred ca-mi doream ceva mai mult. Nu-mi amintesc daca in momentul acestei dorinte regretam ce facusem sau daca aveam timp de vreo analiza. Pierdere de timp! mi-as fi spus.
Daca as fi atasat vreun regret, probabil ca as fi mers mai departe sa descopar cauza dorintei mele sau as fi analizat consecintele inainte de a dori sa dau timpul inapoi, crezand ca acesta este singurul remediu care putea rezolva ceva.
Numai ca inaintand in viata, adaugandu-se ani peste ani si capatand experienta, inteligenta, constientizarea realitatii si a timpului, mi-am dat seama ca asa ceva nu se poate la propriu. Copil fiind ma gandeam ca totul este posibil. Naivitatea copilariei este un balsam pe care il pierdem inaintand in viata, fara ca macar sa reusim sa-i readucem bunatatea si puritatea in inimile noastre de adulti.
Am invatat ca timpul nici nu sta pe loc si nici nu merge inapoi. Ce pacat!
Dezamagirea reuseste sa invaluie pas cu pas puritatea inocentei pe care o pierdem fara sa stim exact acel moment. Copilaria da fragilitate timpului si puterea de a crede ca poti zbura si ca totul este posibil.
Dar ca adult, constientizarea timpului, a faptelor, a greselilor etc, a trebuit sa mi le asum, iar acolo unde am avut nemultumiri a fost necesar sa-mi pun intrebari, sa merg pe firul problemei, sa-i gasesc cauza si sa lucrez acolo unde s-a putut si cu uneltele pe care le aveam la indemana.

Stim ca timpul nu sta in loc la propriu, dar ar trebui sa stim ca mental ne putem intoarce in timp oriunde dorim si in orice moment al vietii pentru a revedea, a simti si a retrai momente sau chiar facand schimbari. Aceste schimbari se pot face constientizand problemele si a se dori o rezolvare.
Sunt, insa, doua variante atunci cand putem face acest lucru: a) atunci cand dorim sa retraim momente vesele declansate de un anumit context sau b) atunci cand probleme diverse ne tin sau ne-au tinut pe loc viata si dorim sa facem schimbari la nivel inconstient, constientizand si dorind schimbari.
In psihologie, theta healing, programarea neuro-lingvistica si alte metode care lucreaza cu amintirile, sentimentele, simturile, trairile, constientul, inconstientul etc, putem "da timpul inapoi" pentru a face schimbari la nivel mental si spiritual. Toate rezolvarile le gasim in interiorul nostru.
Putem face schimbari, rezolvari si...reamenajari a timpului nostru din interior pentru exterior.
Va doresc mult succes si pace sufleteasca!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate