Treceți la conținutul principal

Atentie, dragoste si responsabilitate

A inceput un an nou, cu multe sperante, cu multe ganduri frumoase si multa dragoste. Dragoste care asteapta un semn din partea noastra sa inceapa sa se manifeste, iar deschiderea noastra catre acest sentiment inaltator ar trebui sa fie liber si necenzurat de principii care tin de constientizarea problemelor de zi cu zi sau de utilizarea diverselor modalitati venite din nevoile fizice care indeparteaza manifestarea dragostei, pentru ca uitam sa-i mai acordam libertate. Libertate de care avem si noi nevoie. 
Anul acesta, in viziunea numerologilor, este un an magic din toate punctele de vedere si depinde doar de noi cum fructificam aceasta magie in viata noastra pentru a avea un an, realmente, magic, asa cum presupun calculele pentru acest an. Inceputul de an, este si pentru mine un inceput bun si astept, ca si voi, sa inceapa magia sa-si spuna cuvantul dandu-i toata libertatea de manifestare. Imi place sa cred ca acest calcul numerologic, care coincide cu cifra 7 pentru acest an, va fi cu adevarat de bun augur. Asa ca mi-am planificat mental o dispozitie pozitiva si multe realizari care sa tina cat mai mult posibil.
Incep prima scriere din acest an cu mamici si copii.

O mamica disperata pentru baietelul ei de 12 ani, solicita ajutorul in vederea terapiei, dupa multe schimburi de experiente pe parcursul a multor ani. Dupa introducerea necesara si pe care a considerat ca era util sa o aduca la cunostinta, a vorbit destul de mult despre inconfortul ei in aceasta relatie, cu diferenta ca puncta problemele dintr-un unghi diferit decat cel care era necesar, anume ca altcineva a dus la crearea acestor neplaceri/probleme venite din partea copilului ei, pe care le etala fara incetare. Se obisnuieste, in cele mai multe cazuri constient, ca responsabilitatea conflictelor de orice natura, sa se transefere in directia altora si aproape niciodata in directia care ar trebui. Asa a procedat si aceasta mamica, povestind de problemele copilului, de mediul in care traieste, de bunicii care il educa nesanatos, de nazbatiile pe care le face, motivele pentru care nu are prieteni si directia pe care o preconizeaza, la indicatia altora, ca o va apuca copilul ei.
 "O ultima incercare" spune mamica, anuntand ca a fost la numerosi psihologi, psihiatri si nu s-a vazut aproape nicio schimbare. Ba mai mult, a fost diagnosticat cu ADHD, iar actualmente este sub tratament medicamentos, continuand sa-si manifeste comportamentul la fel ca si pana acum, doar cu diferenta ca a crescut fata de prima vizita la un cabinet, cu niste ani in urma. Este usor de inteles ca acest copil este marcat de atatea vizite la psihologi, psihiatri si spitale, el insasi anuntand ca s-a plictisit.
Revenind la relatarea mamicii, care a "omis" ani la rand, preocupata de propria viata, sa interactioneze cu copilul, iar comunicarea a ajuns destul de defectuoasa din toate punctele de vedere. A mai omis sa anunte care este pozitia ei in acest circuit pe care il numeste "defectuos" si pentru care nu mai stie ce sa faca. A subliniat doar ca este mult prea ocupata cu serviciul iar copilul a ramas in grija si educatia bunicilor, fiind mult prea obosita, fara chef si nervoasa atunci cand "poposeste" seara acasa. Stie ca bunicii il fac destul de des prost, idiot si badaran si ca ii dau bani pentru a scapa de el, dar ca nu are ce sa faca datorita faptului ca nu este acasa. Din relatarile ei se subintelege ca acest copil este mult prea istet, cu o agerime a mintii sclipitoare, o agitatie obositoare pentru niste bunici depasiti de situatie, bolnavi si cu care nu are cum sa comunice la acelasi nivel, drept pentru care ii foloseste pentru beneficiul propriu si cam atat. Nu a dezvoltat vreun atasament pentru cineva anume pentru ca nu i s-a dat ocazia si nici nu au fost atenti la nevoile lui sufletesti decat in masura cand deranjul era prea mare pentru ei, concluzionand scurt si rece ca ar avea nevoie de un model masculin, cum ar fi tatal (a decedat cand el avea cativa anisori).
Periplul prin diverse cabinete si la diversi specialisti l-au facut pe copil sa-i spuna mamei ca-si cheltuie banii degeaba. In privinta tratamentul este destul de serios, numai ca acest tratament ii incetineste capacitatile mentale, facandu-l uneori de nerecunoscut pentru cei care il cunosc. Ma intreb daca asta si-a dorit cu adevarat!? 
Nu am cum sa nu subliniez ca ultima vizita la un spital de specialitate, la un psihiatru (femeie), a produs un discomfort si mai mare copilului. Doamna psihiatru, intr-o stare proasta sau exces de zel (permanenta sau ocazionala?) l-a persecutat verbal pe copil, si asa obosit de atatea vizite, amenintandu-l cu pedepse dintre cele mai drastice, cum ar fi ca-l va duce la o scoala de corectie unde sunt copii mult mai rai decat ar fi el si ca-l va interna la sanatoriul din Predeal unde sa-l tina sub supraveghere si unde va sta inchis ca la puscarie. Copilul, dupa tirada de amentintari a transmis doamnei ca el nu este nebun si nu va merge unde vrea ea. Acest mesaj a facut-o pe mama lui sa se simta rusinata de atitudinea copilului ei, cerandu-si scuze. Atitudinea mamicii nu a fost corecta, data fiind situatia si ar fi trebuit sa ia atitudine fata de tirada de amentintari facute de doamna "specialist", care era ori obosita, ori nervoasa de diverse probleme care nu aveau nicio legatura cu cazul la care tocmai a fost solicitata sa-l solutioneze.
Pe de alta parte mama parea destul de duplicitara in expunerea situatiei si gestionarea problemelor.

Avem nevoie de atentie, comunicare, dragoste si asumarea responsabilitatii, iar acestea ne fac sa crestem corect si sanatosi. Daca nu le avem, vom descopri ca ne lipseste insasi  vitalitatea care construieste viata frumoasa si implinita, ajungand sa para, in esenta, seaca si lipsita de satisfactii. 
Va doresc ca magia preconizata pentru acest an sa se implineasca pe toate planurile.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate