Treceți la conținutul principal

Privind in interiorul nostru ©

Suntem atrasi intr-un cotidian in care centrarea si concentrarea este in exterior, in afara noastra si de cele mai multe ori ne gandim la noi ca la o alta persoana. Uitam sa actualizam informatiile interioare si chiar persoana noastra, reusinm sa "trecem" pe langa noi ca pe langa un strain fara sa ne simtim, fara sa ne vedem si fara sa ne constientizam imaginea. Generalizam si facem lucrurile sa se generalizeze impreuna cu noi. Noi suntem cei care facem asta fara sa ne oprim o clipa sa ne concentram atentia pe noi: ce simtim, cum ne simtim, ce vrem, cum vrem si de ce vrem. Sau vrem cu adevarat sa generalizam si intram in multime ca niste necunoscuti? Atunci cand reusim sa nu ne mai percepem ca facand parte din multime reusim sa ne oprim o clipa privindu-ne si ne intrebam: cine sunt eu? O intrebare pe cat de simpla pe atat de complexa care pare uneori banala, dar cu toate acestea o intrebare la care putini reusesc sa-si raspunda.
Cine sunt eu? Repetati-va intrebarea si gasiti un raspuns care sa va defineasca. Nu va usurati raspunsul facandu-l fara sens sau generalizat, nici nu va ingreunati raspunsul gasindu-va numai defecte. Raspundeti-va simplu si la obiect concentrandu-va pe voi si interiorul vostru. Interiorul nostru atat de mult uitat si atat de putin analizat dar singurul care este conceptul nostru de existenta, pulsul si dezvoltarea noastra. Interior care se recomanda singur: sunt simtire, sunt traire, sunt miscare, sunt viata, sunt dorinte, sunt satisfactii, sunt realizari, etc. sau sa facem un "apel" inconstientului nostru de care uitam la modul cel mai constient ca de un sac de gunoi pe care l-am aruncat si nu mai avem nevoie. Toate sunt ale noastre si fac parte din noi si ar fi bine sa incepem sa le dam atentie asa cum dam atentie respiratiei, batailor inimii, activitatii, alimentatiei etc. 
Tot ce este in interiorul nostru, incluzand tot ce este constient si inconstient, ne va raspunde la intrebarea cine sunt eu? Opriti-va pe aceasta intrebare si faceti ca ea sa fie cat mai constienta, ca in final raspunsul sa va fie de ajutor. Gasiti in voi raspunsuri reale si realiste, pentru ca interiorul este cel care da imboldul manifestarilor noastre si raspunde la cererile noastre asa cum le formulam si ne ajuta sa trecem peste fiecare stare. Felul cum il constientizam, felul in care il abordam si felul cum il percepem poate fi bun sau nu, depinde ce dorim pentru ca de cele mai multe ori suntem singurii raspunzatori daca ne autosabotam starile si facem ca lucrurile sa iasa prost, ca mai tarziu sa ne plangem de tot si toate si sa dam vina pe altii. Nu ceilalti, nu vremurile, nu mama sau tata sau cine mai stie cine, ci noi suntem singurii sabotori.
Centrarea pe cautarea din noi ne aduce satisfactii pentru ca lucram cu noi asa cum nimeni nu va reusi s-o faca si vom reusi sa ne facem research oriunde dorim si consideram ca este nevoie. Insa fara cautari care incep cu "nu pot", "nu vreau", "nu reusesc" sau "trebuie". Cautarile incep cu sunt in stare, imi doresc, vreau si pot. Suntem singurii care agauga sau scoate ceva din "magazia" proprie, altcineva nu va avea nici parola si nici toate datele unei astfel de cautari. 
Cine sunt eu? - o intrebare pe care nici eu nu mi-am pus-o multa vreme, poate pentru ca inconstient nu aveam un raspuns concret si am depus-o pe un raft undeva, spunandu-mi ca atunci cand va veni vremea o voi accesa. Cand am fost motivata sa o gasesc am gasit-o si am constatat ca raspunsul este mult mai complex decat mi-am imaginat initial si care imi solicita lucrul cu mine si absolut tot ce este in mine. 
Nu, nu o depuneti undeva gandindu-va ca o veti accesa candva, pentru ca de cele mai multe ori acolo ramane. Lasatul de azi pe maine ne caracterizeaza pe multi, mai ales cand este vorba de lucrat cu noi. Gasiti in voi puterea de a va raspunde sincer la intrebare chiar daca va place sau nu si cu atat mai mult daca veti avea de lucrat pe unele sau mai multe paliere nu ezitati sa incepeti chiar de acum. Nu va lasati pierduti in multime gandindu-va la voi ca la persoana a doua pentru ca si evenimentele si starea va vor accesa din aceeasi perspectiva. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate