Treceți la conținutul principal

In cautarea fericirii II ©


In  viata  noastra ne  incearca  o multitudine de  sentimente,  in  functie de  activitatea, starea, sanatatea, realizarile, esecurile si constatam ca uneori unele evenimente se tot repeta, devin plictisitoare si ne gandim  fara  sa analizam  prea mult  ca  suntem nefericiti. Cum  sa ne raportam  la starea  de bine, adica la fericire? Pentru fiecare fericirea are definitia ei, formulata  simplu sau complicat, dupa puterea fiecaruia de a se raporta la starea lui si la dorintele lui. 
Dar in ce consta fericirea? In munca, in familie, in sanatate, in joc, in distractie, in dragoste si in multe altele care ne pot aduce acea multumire pe care o catalogam drept fericire. Aceasta fericire se poate manifesta o secunda, un minut, o ora, o zi, o luna, un an, etc si nu stiu daca durata ei de viata este vesnica...Pentru fiecare are durata ei de existenta si intelesul ei. Insa pentru fiecare efort al nostru de a atinge fericirea consumam energie care se acumuleaza si nu ne mai dam seama daca suntem sau nu fericiti, pierdem din vedere o definitie simpla, anume aceea ca trebuie sa fim impacati cu deciziile noastre si cu viata noastra. Si cel mai important este sa ne cunoastem suficient de bine incat sa nu incercam sa ne luptam cu morile de vant si sa ne pierdem directia. Dintre multele piedici in calea fericirii noastre se afla si monotonia, care face casa "buna" cu frustrarile diverse si adunate in decursul anilor  si care au trecut pragul dincolo de orizontul pe care l-am creat, iar aceasta ne aduce nefericirea. 
Unele persoane cauta fericirea in emotii patrunzatoare si nocive precum alcoolul, drogurile, sexul, depravarea fizica, crezand ca astfel isi va depasi monotonia si imaginandu-si ca le aduce fericirea care pare trecatoare si continua s-o caute cu perseverenta in aceleasi activitati care le distrug psihicul si fizicul. Aceste placeri temporare care te fac aerian in propria realitate, nu fac altceva decat sa indeparteze fericirea si multumirea de sine, pentru ca odata terminate dau "nas in nas" cu realitatea care nu are cum sa placa pentru ca aduce, fara echivoc, nefericrea in toata manifestarea ei. 
Daca ne gandim doar la expresia fizica a fericirii, ea se manifesta pentru toti la fel  si aceasta se vede cu ochiul liber sau o simtim pur si simplu. Ati simtit manifestrea fericirii pe propria piele si in propriile emotii sau ati observat la alte persoane manifestarea ei? Cred ca este suficient doar sa-i privim in ochi si sa spunem daca sunt sau nu sunt fericiti. Cu siguranta ca ati observat si poate chiar ati exclamat: "i se vede fericirea in ochi!". Asa si este: fericirea se emana prin ochii nostri, pe care-i face luminosi, calzi si cu o privire care pare sa exclame: ce bine!
Succesul, daca ne raportam la el, in functie de fiecare in parte, poate aduce cu el fericirea multumirii si a implinirii, dar si el poate fi ocazional sau poate chiar efemer, asa ca sa nu ne imbatam cu apa rece si sa credem ca va sta cu noi vesnic. Trebuie sa reusim sa fim pregatiti atat pentru succes cat si pentru esec, indiferent in ce se revarsa el. Fericirea se poate defini ca un echilibru intre asteptarile si realizarile noastre, insa sa ne amintim ca uneori avem dorinte mult prea nerealiste ca sa se poata indeplini, iar fericirea poate depinde de asta, daca nu reusim sa privim cu adevarat real ce putem si ce nu putem realiza.
Pentru unii fericirea consta in placeri eliberatoare, precum aprecierea, atentia, frumusetea, bucuria, poate singuratatea, natura, etc. Altii traiesc din amintiri pe care le-a considerat candva benefice si de care nu se pot detasa, crezand ca daca le retraiesc “over and over” sunt si fericiti.
Insa fericirea adevarata consider ca o putem avea sau dobandi numai atunci cand ne-am descoprit scopul adevarat al vietii noastre si suntem implicati sau impacati cu capacitatea/capacitatile si posibilitatile noastre constructive. Pentru ca fiecare, prin constructia noastra avem o capacitate de a acumula informatii si de a le pune in practica pentru bunul mers al vietii noastre, iar aceasta presupune ca nu suntem identici. 
Daca nu acceptam aceasta, atunci cu siguranta ca nefericirea va sta permanent alaturi de noi si ne vom intreba in permanenta de ce sau ce trebuie sa facem sau ce nu facem bine. Sa visam si sa ne dorim este la indemana oricui si nu exista granite pentru asta daca nu depasim normalitatea si capacitatea limitelor puterii noastre, doar daca este vorba de cazurile cand boala isi pune amprenta, dar sa incercam sa punem in practica acele vise care tin de fantezii sau nerealiste, ne va face sa ne construim un castel de nisip care se va darama la fiecare adiere de vant, iar asta ne va aduce, fara doar si poate, nefericirea.
Multe sunt modurile in care sa ne cautam fericirea, trebuie doar sa ne cunoastem cu adevarat si sa stim ce, unde si cum s-o facem. Trebuie sa stim cine suntem pentru ca in noi exista fericirea, precum si nefericirea, in noi exista puterea de a ne descoperi fericirea asa cum o vrem fiecare.
Descopriti-va talentele, poate fi cea mai eficienta cale spre fericire, descoperiti-va placerea de a trai si marcheaza obiective reale pe care sa le duci la indeplinire si ele iti vor aduce fericirea. Planificarea si construirea propriului vis ar trebui sa ne tina ocupati in indeplinirea acestui scop care ne va aduce fericirea. Orice talente, abilitati sau orice altceva consideram ca avem ca punct forte in noi, ar trebui sa-l exploatam si ele ne vor aduce multumirea si satisfactia, adica fericirea.
Lanturile monotoniei pot fi alungate prin sinceritatea cu noi, prin stabilirea unui scop, ascultarea sufletului si a mintii, adevarul cu noi insine si gasirea sensului real al vietii ne poate aduce fata in fata cu fericirea. 

Comentarii

  1. Fericirea-Cand ceea ce suntem este ceea ce vrem sa fim !
    si..Sa stii sa iti doresti ceea ce ai deja !

    Da, asta este idealul,dar este aproape de neposibil.

    S.R.

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca a sa se face ,ai sa spunem o statistica internationala despre fericirea poporulul in fie care tara, sunt convins ca Romanii a sa fie undeva la urma.Cred ca nu trebuie o explicatie, pt ca stim exact motivele. Am vazut odata un indicator mare pe o sosea la granita si era scris in el cu literete ingrosate : Intrati in Romania, va rog sa reglati ceasul cu 50 de ani inapoi .Suna ca un banc dar este f. aproape de realitate. Sunt multe saturi{sau saci/sati} care sit. de a trai e ca in vremuri din secolul 16 sau 17, inca inainte de emantipatie. Cum poti sa fi fericit cand in restul lume tot este mult mai modernizat si nivelul de a trai este mult mai inalt!?! Chiar trebuim sa cautam fericirea afara din tara noastra ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Am inteles mesajul tau, chiar daca destul de greu am descifrat, dar accept ca nu scrii foarte bine romaneste. Totusi, comentariul tau se refera la studiile privind tara, insa eu nu am facut un studiu de tara, ci doar am incercat sa fac o analiza generala privind individul si care ar fi sursa/sursele pentru care este sau nu este fericit sau solutii pentru a gasi fericirea sau multumirea, daca se poate spune asa. Insa daca incerc sa dezbat ce sustii, n-as putea spune ca sunt si de acord. Oamenii de la sate/de la tara incearca sa tina pasul cu vremurile si nu neaparat ca sunt nefericiti, isi gasesc multumirea in activitatile de zi cu zi. Gluma ta nu prea am gustat-o, pentru ca la radacini sunt taranca si sunt romanca si nu-mi place sa se spuna despre sat in general ca se traieste ca in secolul 16 sau 17, pentru ca nici nu cred asta. Stiu doar ca se traieste sanatos, stiu ca foarte multi cauta locatii rurale pentru a trai si stiu ca multi sunt nefericiti ca nu isi pot implini un astfel de vis. Iar majoritatea dintre noi incearca sa-si gaseasca fericirea pe aceste meleaguri si nu mai departe. Faptul ca spui ca Romania se pozitioneaza "undeva in urma" nici nu ma multumeste si nici nu ma nemultumeste, ci doar ma face mai realista in privinta provenientei si a locului in care m-am nascut, adica aici.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Ai o parere? Spune-o!
Cu seriozitate, responsabilitate si fara continut ofensator, rasist, vulgar sau neadecvat.

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate