vineri, octombrie 21, 2011

Avem timp pentru noi?

In agitatia cotidiana in care traim astazi, cei mai multi dintre noi nu prea isi rezerva timp si spatiu pentru propria lor persoana, asa ca ma intreb cati isi mai permit luxul sa se gandeasca doar la ei, "face to face", sa se refugieze in propria intimitate!? Cati dintre noi isi permit sa-si programeze temeinic o zi doar a lui? Sa stea intins in fotoliul care-i confera liniste, siguranta, caldura, sa citeasca, sa se uite la filmele pe care altadata le iubea, sa rada, sa stea ore intregi intr-o cada inspumata si parfumata, sa picteze, sa gandeasca liber, sa se simta liber, sa scrie, sa cante, sa fie acea persoana pe care s-o priveasca ochi in ochi in oglinda sinceritatii!? Descatusat de griji, descatusat de "hainele" si mastile sociale. Descatusat, despovarat si "gol" in lumea lui, numai a lui. Gol in sensul de a ne descoperi noi pe noi, de a sta fata in fata cu noi, sa ne spunem ce nu putem spune altora, sa ne gandim la ce am facut bine si la ce nu, sa ne gandim la noi asa cum numai noi stim si putem s-o facem, sa ne descatusam de toate apasarile si problemele si sa incercam sa ne simtim bine in pielea noastra. "Sa nu te certi cu oamenii mai mult decat cu tine insuti" spunea Lucian Blaga. Avem timp sa facem asta pentru noi? Gasim timp sa ne regasim?
In fata multor probleme ivite in viata noastra, cu voie sau fara voie, uitam sa ne ajutam pe noi, uitam ca existenta noastra mai inseamna si altceva decat ca existam pentru a munci sau sa-i ajutam pe altii. Existam pentru ca trebuie sa avem multumiri, bucurii, impliniri, satisfactii, sanatate, cam asa ar trebui sa arate existenta noastra. Alergam ca acceleratele de la o ora la alta pentru a ne face traiul mai bun, alergam sa facem bani, alergam sa ne mentinem vii prin munca asiduua si construim, caramida cu caramida, o fundatie pe care o dorim solida, dar care nu va fi solida daca nu ne facem timp sa ne ajutam pe noi. O facem intr-un tarziu, dar de obicei, atunci cand este ori necesar ori prea tarziu. Banii, necesari unui trai modest pentru unii dintre noi si neindestulatori pentru majoritatea, ne face (sa ajungem) sa ne gandim ca viata inseamna doar o alergatura in zadar si ajungem sa ne intrebam "ce am facut astazi?", iar raspunsul ori il evitam ca sa nu ne deprime prea mult, ori il gasim dar agatandu-ne de o mica realizare reala sau inchipuita. Dar si acesta poate fi un mod de aparare. Sa ne mintim. Insa, asa cum stim cu totii, minciuna are picioare scurte. Pe cine mintim? Mintim ziua care a trecut, dar uitam ca acea zi este ziua noastra, din viata noastra, din noi. O parte din noi a fost lasat sa treaca odata cu acea zi, iar in final ne amintim ca multe astfel de zile au trecut, le-am uitat (poate) dar care nu au adus cu ele nici satisfactia, nici bucuria, nici implinirea pe care o cautam cu totii.
O mamica a trei copii, se intreaba la sfarsitul fiecarei zile: "ce am facut astazi?" Raspunsul si-l da de fiecare data singura, ca un automatism: "nimic". De ce simte ca nu a facut nimic? A muncit in casa, in gradina, la bucatarie, peste tot...dar...toate acestea pentru ceilalti. Spune ca a abosit, ca nu are nicio multumire si ca fiecare zi seamana cu celelalte si s-a plictisit. Nu are timp pentru ea, dar de fapt nu are timp nici pentru ceilalti (chiar daca munceste pentru ceilalti), pentru ca a obosit, pentru ca este un robot pe care-l bagi in priza dimineata si-l scoti seara, inainte de culcare. Aceste automatisme deterioreaza. Deterioreaza sufletul, bucuria, multumirea, satisfactia. Si deterioreaza si relatia cu cei din jur pentru ca nu avem timp sa-i observam, cum dealtfel facem cu noi: nu avem timp sa ne observam existenta.

Licenţa Creative Commons
"Avem timp pentru noi?" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

miercuri, octombrie 12, 2011

Nesimtirea din spatele usii si nesiguranta din fata usii

Informatii si constatari adunate pe holul spitalului.
Cam asa as descrie, pe scurt, vizitele noastre la spital, a celor care fara voia lor mai ajung si pe aici. Regret ca trebuie sa abordez un astfel de subiect, insa in ultimele doua saptamani, nevoita fiind sa apelez la serviciile medicilor din spitalele noastre si la ale lor asistente, am fost stupefiata sa descopar cata ignoranta, nesimtire, lipsa de omenie, lipsa de bun simt si lipsa de profesionalism am gasit intr-un loc in care te astepti sa primesti atentie, ingrijire medicala si empatie.
Copii, batrani, tineri, toti cu probleme medicale grave (fiecare dintre noi are propriile lui criterii de a privi si primi afectiunea), altfel pentru care motiv ar sta ore in sir in fata unor usi inchise si pline de afise si anunturi care mai de care mai greoaie si de neinteles; pentru care motiv ar "bantui" holurile spitalelor intreband in stanga si in dreapta unde trebuie sa mearga pentru problema/afectiunea pe care o are; pentru care motiv ar ocupa bancile/scaunele din holul spitalelor in asteptarea unui raspuns? Macar un raspuns.
In aceeasi situatie am fost si eu -si multi altii- plimbandu-ma pe holurile spitalului in fiecare zi pentru a mi se schimba pansamentul la o operatie pe care am facut-o la un deget, mergand cu teama ca in fiecare zi, dimineata, o sa intalnesc aceeasi asistenta brutala, cu miscare lascive si inerte, cu privire rece si insensibila, care fara mila smulgea pansamentul de pe rana, daca nu i se dadea intr-o zi ceva si nu oricat. Cand i se dadea, era "lapte si miere", foarte atenta, pusa pe glume si cu idei pentru viitoarea vizita, ba chiar iti prezinta cu dezinvoltura sa alegi dintre doua variante:cea lunga sau cea scurta. In fata unei asemenea propuneri, te incearca tot felul de stari, ganduri si emotii. Iti analizezi situatia, si asa destul de proasta, gandesti si trebuie sa raspunzi rapid, pentru ca altfel esti trimis la plimbare pentru tot felul de hartii care le poti aduce sau nu. Iar problema pentru care esti acolo s-ar putea sa nu te astepte atata timp. Intre timp te mai si interesezi, ca doar ce poti sa faci in timpul cat stai pe hol si astepti sa-ti vina randul? Si afli ca toata lumea da. Dai de cand intri pe poarta spitalului, ca in scena din familia Bundy. Dar poti sa dai in fiecare zi bani daca mergi o perioada lunga la spital sau esti internat pe o perioada lunga? Unii dau ca au de unde, altii nu dau ca nu au de unde, iar altii dau ca fac rost, imprumutandu-se cine stie de unde.
Asa se face ca intr-o dimineata, asteptand cuminte si cu frica in san sa intru la cabinet pentru schimbarea pansamentului, pe hol apare o batranica, parea provinciala (!?), cu niste hartii in mana care erau trimiteri de la medicul de familie (am aflat din monologul ei) pentru un control amanuntit si de specialitate in spital. Intreba in stanga si dreapta unde trebuie sa se prezinte pentru ca sa se uite si la ea un doctor pentru durerea de spate care o capatase in urma unei cazaturi zdravene si care n-o lasa sa doarma si o chinuia la deplasare. Se plimba de 3 saptamani cu aceeasi/aceleasi trimiteri, nu stia unde sa mearga, cu cine sa vorbeasca si nici ce trebuia sa faca. Intreba personalul care "misuna" pe hol in sus si in jos, cu treaba sau fara: 
"- Mama, vrei sa te uiti putin la hartiile astea si sa-mi spui si mie unde trebuie sa merg, ca nu mai pot de spate, ca am...
 - Nu stiu mamaie, i-a raspuns tafnos o asistenta intepata si aroganta. Intreaba si mata la fisier (?).
 - Ce-i ala maica, ca eu nu stiu?! E aici si ma rezolva sau mai trebuie sa urc?
 - Ce, mamaie, nu auzi bine? Fi-si-er...", si pleaca luandu-si si ingamfarea si aerele cu ea, lasand-o pe batrana intr-o stupoare care era de inteles, vorbind singura si vaitandu-se ca nu se mai poate misca si unde sa se mai duca.
Mai intalneste inca o "asistenta", a crezut ea, si a intrebat-o cam la fel, dar care s-a manifestat mai urat decat cealalta: "- Ce, mamaie, eu am timp sa te tin sau sa te duc de mana? Am treaba, n-am timp de stat la taclale cu mata si de hartiile matale!..." si a plecat tarand un sac de gunoi dupa ea ca pe ceva de care avea o mare scarba. Insa imbracata elegant si foarte asortat, toata plina de bijuterii si bratari care se asortau cu sosetele ei mov-lila. 
Batrana a ramas in loc, plina de ingrijorare, plangandu-si de mila si incercand sa-si mai stapaneasca durerea care nu-i dadea pace de mult timp. "Mai bine ma duc acasa. Daca o fi sa mor cu zile din cauza asta, asa o vrea D-zeu. Dar decat sa mor aici cu astia si pe scarile lor..." - a plecat iesind pe usa holului pe care venise, vaitandu-se si neintelegand nimic.
Astfel de scene le vezi in fiecarre zi in spitalele noastre, scene pe care unii le ignora, altii nu, altii le traiesc, altii raman marcati, altii manifesta nepasare la tot ce-i inconjoara, altii arunca cu banii in stanga si-n dreapta, altii mor cu zilre ca n-au bani sa arunce in stanga si-n dreapta. Asa ca...
Ai nevoie de spital, ai nevoie de bani! (altii decat cei din asigurari) - cam asa ar suna o lozinca pentru sistemul nostru sanitar. Ai nevoie de bani sa te nasti, ai nevoie de bani sa-ti controlezi sanatatea, ai nevoie de bani sa-ti mentii sanatatea, ai nevoie de bani sa vizitezi pe cineva in spital si ai nevoie de bani sa mori. Suna sumbru, dar cred ca sunteti in asentimentul meu, majoritatea dintre voi. Chiar ieri am vazut la stiri cum spitalele din Ungaria primesc pacienti din Romania fara sa primeasca niciun ban. Cum vine asta si cum e posibil?


luni, octombrie 10, 2011

Autism...sperante si rezultate!

http://www.autism-sperante-rezultate.ro/

Esti parintele unui copil cu autism... esti terapeut...esti student la psihologie....vrei doar sa afli mai mult despre autism?
Vino la conferinta sa afli despre: complexitatea analizei comportamentale aplicate (ABA), importanta tratamentului medicamentos, necesitatea implicarii familiei, beneficiile terapiei cu delfini, alegerea si imbinarea terapiilor benefice in autism.

miercuri, octombrie 05, 2011

Alcoolismul si sanatatea mintala


Scurt istoric despre alcool şi alcoolism

Consumul de alcool datează din cele mai vechi timpuri. Există anumite indicii că omul de Cro-Magnon (începând cu anul 40.000 î.e.n.) cunoştea prepararea unor băuturi fermentate. Aceste băuturi serveau preponderent drept aliment sau ofrande. Cele mai vechi documente istorice în care sunt menţionate băuturile alcoolice datează de aproximativ 6.000 de ani. În toate scrierile vechi din Mesopotamia, Egipt, China, Grecia precum şi în Biblie găsim mărturii despre folosirea băuturilor alcoolice, dar şi despre abuzul în consumul lor. Cel mai vechi document scris care conţine referiri la vin şi la bere este considerat a fi papirusul lui Eber scris în anul 1500 î.e.n. şi care conţine şi prescripţii medicale. Consumul de alcool apare şi în scrierile lui Homer, Herodot, Aristotel şi Platon. În tratatul asupra rănilor, Hipocrate menţiona folosirea pansamentelor cu vin cu excepţia rănilor articulare. Ca substanţă aparte, alcoolul a fost produs mult mai târziu, în jurul anului 1.000 prin invenţia unei tehnici performante de distilare. Aceasta înseamnă că băuturile spirtoase există numai începând din evul mediu. Odată cu începerea cultivării viţei-de vie, anticii au descoperit metoda obţinerii vinului. Importanţa acestuia este relevată de apariţia în mitologie a unor zei care ocroteau cultura viţei-de-vie, dacă ar fi să-i amintim doar pe Bacchus al romanilor sau pe Dionisos al grecilor, cărora le erau dedicate serbări speciale. Dar aceşti zei erau consideraţi şi zei ai veseliei, comportamentului inadecvat şi ai băutorilor, dovadă că încă din antichitate s-a făcut legătura între consumul de alcool şi manifestările intoxicaţiei cu alcool iar faptul că intoxicaţia alcoolică produce simptome psihice este ilustrat perfect de cuplul Dionisos-Silen, unde ultimul era un satir, ale cărui caracteristici principale de comportament erau veselia, aproape întotdeaunan inadecvată, şi dezinhibiţia sexuală. Paracelsus este socotit primul care a dat numele de Alckhol substantei volatile obtinute la distilarea vinului. Cuvântul alcool îşi are originea in limba arabă - al.articol şi cohol "lucru subtil"

Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, medici din Anglia şi Germania au definit pentru prima data dependenţa de alcool ca fiind o boală şi au descris-o ca atare.
Termenul de alcoolism a fost utilizat prima dată în 1849 de catre medicul suedez Magnus Huss. În 1977 Organizatia Mondială a Sănătăţii a publicat un document cu numele : "Incapacităţi legate de consumul de alcool " care a încercat să integreze conceptul existent de " alcoolism ". În 1979 termenul "alcoolism: a fost eliminat din clasificarea internaţională a bolilor şi înlocuit cu " sindromul de dependenţă alcoolică ".
"Mituri" despre alcoolism
Există o serie întreagă de mituri legate de alcoolism care fac parte din mecanismele de apărare la nivel individual şi social (negare, raţionalizare).
  • Unul dintre mituri spune că alcoolismul este transmis genetic, de la părinte la copil şi că, prin urmare, pot deveni alcoolici doar cei cu antecedente în familie.
  • Un alt "mit" al alcoolismului este acela că ar exista o diferenţă netă între băutorul "normal" şi alcoolic. Problema constă în aceea că toţi alcoolicii, cu puţine excepţii, se cred băutori "normali". În faza gravă a bolii, se pierde controlul cantităţii băute, şi un prim pahar declanşează impulsul nestăpânit de a continua băutul, până la intoxicaţie. În acel moment s-a depăşit stadiul de "băutor social normal".
  • Se spune că oamenii beau pentru că au necazuri. De fapt, în marea majoritate a cazurilor este exact invers: necazurile apar datorită băuturii.
  • "Când sunt băuţi, oamenii îşi arată adevăratul caracter". Este adevărat că alcoolul conduce la dezinhibiţie dar starea de intoxicare cu alcool determină modificări ale vigilităţii, cogniţiei şi chiar afectivităţii.
  • ""Băuturile naturale nu sînt dăunătoare". De fapt, ele conduc în aceeaşi măsură la alcoolism.
  • "Berea, fiind slabă ca tărie, nu dăunează". Fiecare băutură are măsura sa (paharul potrivit). Într-o halbă de bere se află mai mult alcool decât într-un păhărel de vodcă. Pe de altă parte, ester cunoscută "cardiopatia băutorului de bere", o boală cardiacă severă care constă în creşterea volumului inimii cu scăderea forţei sale de contracţie.
  • "Alcoolul dă putere". Adevărul este că alcoolul slăbeşte organismul.
  • "Alcoolul încălzeşte". De fapt, alcoolul amorţeşte o parte a senzorilor pielii, ceea ce te face să nu simţi frigul pe moment. Acesta este motivul pentru care mulţi alcoolici adorm liniştiţi iarna în zăpadă, părându-li-se cald, şi până dimineaţă mor îngheţaţi sau suferă degerături grave. Alcoolul eliberează, este drept, căldura din interior, la nivelul pielii, care se încălzeşte, antrenând de fapt o pierdere de căldură a organismului.
Alcoolismul: între viciu şi boală
În general se consideră că este prezentă o boală atunci când:
  1. sunt evidente modificări fizice şi/sau psihice care: se deosebesc evident de starea de sănătate,
  2. aceste modificări pot fi percepute subiectiv şi obiectiv,
  3. necesită supraveghere medicală sau tratament,
  4. nu sunt provocate în mod conştient de cel în cauză,
  5. pot avea ca urmare incapacitatea de muncă.
De asemenea, boala presupune un dezechilibru involuntar cauzat de agenţi din mediul extern sau intern ai organismului, presupune un grup de simptome specifice şi cunoaşte o evoluţie progresivă şi predictibilă.
Pornind de la aceasta definiţie alcoolismul sau sindromul de dependenţă alcoolică este o boală primară, cronică, influenţată în dezvoltarea şi manifestările ei de interactiunea factorilor ce tin de personalitate cu cei ai mediului, cunoaste o evoluţie predictibila şi progresiva, adesea putand fi fatală şi se caracterizeaza prin pierderea controlului asupra consumului de alcool, constant sau periodic, preocuparea fata de alcool şi consumul de alcool în ciuda consecintelor nefaste şi dereglarilor gandirii.
Alcoolismul este o boală primară pentru că nu prezinta un sindrom al unei alte stari de boala existente, ci poate cauza ea insasi alte tulburari fizice sau psihice sau le agraveaza pe cele existente. în modul cel mai evident, alcoolismul ca boala poate fi recunoscut prin consetintele intoxicatiei, adica în leziuni ale ficatului, stomacului şi sistemului nervos central sau periferic, pruvocate de alcool.
Natura de boala cronică a alcoolismului atrage atentia asupra caracterului permanent al bolii. Persoana dependentă de alcool va rămâne toata viaţa cu aceasta boală. Scopul tratamentului nu constă în restabilitea stării initiale de sănătate, ci în reducerea complicaţiilor şi extinderea posibilităţilor de a trăi o viaţă satisfăcătoare.
Dependenţa de alcool are un caracter predictibil pentru ca cunoaste aceeasi evoluţie pentru toti cei care consuma alcool şi este progresivă pentru ca persistă în timp şi netratată se agravează iar starea dependentului se înrăutăţeşte.
Din păcate alcoolismul este o boală multifazică pentru ca afectează individul pe toate planurile - familial, material, intelectual, social, profesional, emoţional şi al sănătăţii - manifestandu-se în toate prin consecinţe nefaste.
De asemenea, tot de abatere de la normal este vorba şi în ceea ce priveste pierderea autocontrolului şi incapacitatea de a fi abstinent, ne mai putand fi posibile anumite procese de franare şi control fata de alcool, iar capacitatea de control nu poate fi recastigata nici prin tratament. specialiştii nu pot prezice cu certitudine care dintre consumatorii de băuturi vor deveni alcoolici. Tratamentul alcoolismului se adresează, aşadar, personalitatii în complexitatea ei, tuturor domeniilor de viaţă şi de comportament ale persoanei în cauza şi nu se referă doar la vindecarea anumitor simptome cum ar fi bolile hepatice. Deoarece dependenţa psihică este o problemă mai complicată, specialiştii în domeniu fac parte din alte categorii profesionale decat în cazul bolilor clasice, cea mai importantă contribuţie la tratament şi-o aduc psihologii, asistenţii sociali şi terapeuţii formati în domeniul adicţiilor. Rezultate notabile se obtin şi în grupele de întrajutorare de tipul Alcoolicilor Anonimi.
În cazul alcoolismul, desi sunt prezente toate aceste caracteristici, nu avem de a face cu o boala în sens clasic. Aceasta afirmatie este sustinuta de o serie de factori cum ar fi faptul ca, desi apar vatamari grave ale organismului, ele nu sunt nici cauza boli, nici indispensabile diagnosticari ei. Nimeni nu se poate contamina de alcoolism şi nici nu se poate imbolnavi de el, ca în cazul altor boli. De fapt alcoolismul este o boala cu propria participare. O alta deosebire costa în faptul ca, în tratamentul altor boli, pacientul suporta pasiv o interventie, cum ar fi în cazul unei apendicite unde vindecarea depinde doar de maiestria chirurgului.
Efectele consumului de alcool
Efectele consumului de alcool pot fi împărţite în efecte de scurtă şi lungă durată.

Efecte de scurtă durată
Chiar la doze mici, alcoolul afectează semnificativ judecata şi coordonarea mişcărilor necesare condusului unui autovehicul sau manevrarea în siguranţă a aparatelor. De asemenea, doze scăzute sau moderate de alcool pot creşte incidenţa actelor agresive incluzând aici violenţa domestică sau abuzul copiilor. Efectele unei cantităţi moderate de alcool includ ameţela şi comunicativitatea (alcoolul te face vorbăreţ) dar o cantitate mai mare poate provoca dificultăţi de vorbire, tulburări de somn, greaţă şi vomismente. Un efect foarte cunoscut este "mahmureala" care presupune: dureri de cap, greaţă, sete, ameţeală, oboseală, hiperestezie senzorială – în special la stimuli auditivi sau lumin.ă puternică.
Efectele pe termen lung
Consumul abuziv, prelungit de alcool poate conduce la adicţie. Întreruperea bruscă a consumului de alcool poate produce simptome de sevraj alcoolic caracterizat prin: anxietate, tremor, halucinaţii şi convulsii. Cele mai frecvente consecinţe a unui consum prelungit de alcool în cantităţi mari sunt:
  • Afectarea permanentă a organelor vitale
  • Diferite tipuri de cancer
  • Iritaţie gastro-intestinală, greaţă, diaree, ulcer
  • Deficienţe nutriţionale
  • Disfuncţii sexuale
  • Hipertensiune arterială
  • Scăderea imunităţii
  • Mamele care beau alcool în timpul naşterii pot da naştere unor copii cu sindromul alcoolic fetal – retard mintal, anomalii fizice ireversibile, risc crescut de alcoolism
Complicaţii medicale 
Alte complicaţii 
  • Gastrită
  • Pnumonie
  • Insuficienţă hepatică
  • Ulcer
  • Pancreatită
  • Hematom subdural
  • Cardiomiopatie
  • Anemie
  • Neuropatie periferică
  • Sdr. Alcoolic fetal
  • Psihoza Korsakoff
  • Demenţă alcoolică
  • Creşterea riscului apariţiei cancerului de limbă, laringe, esofag, stomac, ficat, pancreas 
  • Creşterea criminalităţii globale (violuri, molestarea copiilor, tentative de crimă, crime)
  • Creşterea numărului de accidente rutiere
  • Creşte numărul tentativelor de suicid (o rată a suicidului de 60-120 de ori mai mare cu un risc suicidar de 2%-3,4% în timpul vieţii)

Un studiu de prevalenţă pe durata vieţii efectuat pe alcoolici a constatat că:
  • Tulburarea bipolară a fost de 2 ori mai frecventă la alcoolici
  • Tulburarea de panică şi fobia socială au fost mai frecvente la alcoolici
  • 25-50% din alcoolici prezintă criterii ale tulburării anxioase
  • Dependenţa de alcool se asociază cu o tulburare depresivă în 30-40% din cazuri, fiind mai frecventă la femei, la cei cu consum mare de alcool şi la cei cu istoric familial de alcoolism.
  • Comorbidităţile sunt mai frecvente la populaţia cu adicţii din închisori.
Consumatorul cu risc crescut este acel individ care consumă alcool peste o limită obişnuită în cultura din care face parte şi bea mai mult decât este nedăunător într-o ocazie de consum. Mulţi consumatori trec dintr-o categorie în alta prin creşterea sau reducerea consumului în anumite perioade. Dacă dorim reducerea problemelor induse de alcool în populaţia generală, atenţia trebui îndreptată asupra problemelor uşoare şi moderate date de alcool, înainte ca ele să devină o problemă de sănătate.

Extras din suport curs Facultatea Spiru Haret Bucuresti