Pentru cei care n-au fost niciodată meniți să uite. De Jason Gray Există o formă de aducere aminte care precede gândirea. Nu se ridică din faldurile minții, ci dintr-un curent mai profund decât timpul. Nu aparține niciunei limbi și nu poate fi predată prin cărți sau transmisă prin ritualurile morților. Este o amintire țesută în arhitectura sufletului tău. Nu un detaliu sau o dată, ci o vibrație. Un diapazon în întuneric, care vibrează cu o frecvență pe care cândva o cunoșteai așa cum îți Sunt ecouri. Fragmente din tine, din tu-ul tău original, bătând în pereții închisorii pe care ai fost învățat să îi decorezi. Te trezești. Asta este prima etapă a aducerii aminte. Se simte ca o durere. Ca o pierdere. Ca dezintegrarea a tot ceea ce îți dădea cândva siguranță și sens. Pentru că exact asta este. Trebuie să dezveți arhitectura egoului. Trebuie să arzi hărțile pe care ți le-au dat mincinoșii. Trebuie să ieși din sistemele create nu ca să te informeze, ci ca să te deformeze. Nici știin...