Of, vine noaptea!

Foarte multi ar spune: "ei, si ce!" Dar acest "ei, si ce!" nu este valabil pentru toti, pentru ca noaptea vine impreuna cu bezna, vine impreuna cu frica, vine impreuna cu spaima care invaluie precum o manta prin care nu se desluseste nimic. Noaptea te face sa te simti neajutorat, te face sa bajbai cautand ceva de care sa te agati, te face sa te inchizi tremurand de spaima, iti dezvaluie imagini pe care le proiectezi ca niste diapozitive a unor scene de groaza. Asa ca te gandesti sa adormi asteptand ziua. Dar nici asta nu poti sa faci, pentru ca trebuie sa inchizi ochii, iar ochii sunt ecranul imaginilor proiectate de un creier  prea inspaimantat si prea plin de comenzile date si de filmele pe care singur le-ai regizat, pentru care mai platesti si bilet cu nopti pline de spaima, nesomn, oboseala, panica. In astfel de cazuri fobiile si atacurile de panica sunt la ele acasa, incatusate de propria-ti minte si propria-ti frica. Te-ai gandit sa-ti infrunti teama, sa vezi ce se ascunde acolo unde crezi ca exista sau ti s-a parut ca vezi ceva, sa te ridici si sa pui mana pe imaginea care crezi ca te-a incremenit in pat, pitita de dupa perdea sau de sub patul in care dormi? Incearca! Nu? De ce? N-ai curaj? Iti este frica?

In astfel de momente sunteti inca acel copil inspaimant de bezna si imaginea a ce ar putea ascunde ea. Suntem trecuti de copilarie! poate imi veti spune. Ei si ce! spun eu. Atata timp cat lasati fobiile si atacurile de panica sa puna stapanire pe intreaga voastra fiinta, inca sunteti blocati in spaimele copilariei. Ce si cand s-a intamplat si de ce, puteti afla infruntandu-va propriile voastre cosmaruri, dar cu toata fiinta si cu tot curajul. Declarati-le razboi, pe care sa va propuneti sa-l si castigati. Daca nu veti reusi si va lasati coplesiti, aduceti-va aminte ca sunt doar propriile inregistrari pe care le-ati stocat in inconstient, intr-o perioada cand erati prea neajutorati si prea mici sa intelegeti exact ce se intampla.
Un copil este atat de fragil! Este atat de usor sa planteze toate aceste spaime in mintea lor, si totusi atat de greu sa se debaraseze de ele! De ce? Pentru ca voi nu le lasati sa se elibereze. De ce sa traiti constransi de propriile voastre spaime? Eliberati-va si va veti simti ca intr-o alta viata. O viata fara constrangeri, libera, frumoasa, puteti visa cu ochii deschisi chiar si noaptea, care poate veni asa cum ii este dat si o puteti vedea in toata splendoarea ei: atat de frumoasa! La fel de frumoasa ca ziua. 

Daca veti considera ca este un razboi pe care nu-l puteti infrunta sau pe care nici nu vreti sa-l incepeti singuri, apelati la specialisti care va pot ajuta sa intelegeti, sa va descoperiti si sa va recapatati libertatea. Acea libertate descatusata dupa care tindem toti, nu-i asa?!