Competitia parintilor

Parintii nu au intotdeauna aceleasi idei in modul si felul de a transmite ceva copiilor lor si de cele mai multe ori fiecare are modul lui de a vedea viata in general. Conteaza, printre altele, si cat de mult s-a adaptat generatiei actuale si cata deschidere are sa o inteleaga, pentru care vrem sau nu vrem trebuie sa incercam permanent sa fim adaptabili atunci cand avem copii. Nu intotdeauna situatia este aceasta.Vedem adesea parinti, care fiecare pe cont propriu, incearca sa se faca auziti de copilul lor, chiar in incercarea de a-si impune propriile idei uneori, care nu intotdeauna concorda cu modul de gandire al copilului, indiferent de varsta lui. Cu atat mai mult cand are deja o personalitate conturata sau bine conturata. Asa ca este mai la indemana sa recurga la diverse metode, printre care si competitia.  Numai ca aceasta competitie, de cele mai multe ori ii imparte pe parinti in doua tabere, devenind ambivalenti. Pentru ca fiecare are propria lui gandire si fiecare are modul lui de a vedea lucrurile, care nu intotdeauna este aceeasi cu a celuilalt, chiar daca este vorba de propriul lor copil. Asa ca incepe competitia, unde fiecare incearca sa creada despre celalalt in functie de fiecare situatie in parte si cu propriul mod de a gandi, chiar crezand uneori ca incearca sa-si atraga de partea lui copilul. Acest lucru se poate intampla atunci cand unul din parinti nu are puterea sa depaseasca propriile lui limitari in gandire si propriile lui probleme neintelese, motiv pentru care poate deveni egoist, ranchiunos, razbunator, carcotas si certaret, astfel uitand ca acest "razboi" interior dauneaza celor dragi. Dar nu se ia in seama un lucru semnificativ. Acest "razboi" interior este razboiul lui, razboiul cu propriul lui copil si cu propria lui copilarie. "Marul discordiei" nu este familia actuala si divergentele prezente provocate in van, ci este un razboi cu familia de provenienta si diversele ei probleme nerezolvate sau neintelese atunci, poate asemanatoare cu cele care le provoaca acum si care continua sa existe si va exista daca nu se vor lua in seama si nu se va gasi o cale de a le intelege.
Se mai amintim ca exista competitii in care parintii sunt in plin razboi de "care pe care" si cine pe cine" si uita totalmente ca la mijlocul acestui razboi sau motivul pornirii acestui razboi este propriul lor copil. Copil care, culmea, este dat la o parte din aceasta competitie acerba, nu pentru a-l proteja, ci pentru a se ocupa fiecare de cautarea armelor cu care sa lupte. Cand la mijloc sunt si multi bani, copilul trece pe locul secundar, iar competitia isi muta baza in conturi, nu in a limita suferintele cu efectele ei devastatoare prezente si viitoare ale copilului. Asa ca in prim plan conteaza doar orgoliile si onoarea lor, de care vorbeam intr-o postare anterioara, minimalizand si dand la o parte adevaratul motiv pentru care se razboiesc, daca un copil poate fi numit "motiv". Daca facem un salt in viitorul unui astfel de copil, unde credeti ca va avea probleme? In relationarea cu un partener de viata si nu numai si la capitolul incredere. Aceasta competitie este doar un capitol inceput de parinti, urmandu-si cursul in aceeasi nota si in viata copilului. Si aceasta se intampla pentru ca sunt parinti care-si uita scopul si rolul adevarat: acela ca sunt doar parinti si au responsabilitatea de a forma un viitor om integru si cu coloana verticala, fara distorsionari.